Nu știu dacă au început să vă ajungă în fața ochilor postările experților care explică doct că David Popovici a avut noroc.

„Domnule, o fi luat el aurul, dar să fim serioși, la două sutimi e vorba de noroc, nu de vreo mare performanță”. Sau: „da, da, așa e, i se citea pe față dezamăgirea că n-a avut timp bun.”

După ce-am stat să mă gândesc bine de tot, să știți c-am început să le dau dreptate.

Pentru că toți par foarte bine documentați și, mai ales, par genul ăla de profesioniști care au fost de foarte multe ori la două sutimi de medalia de aur la mâncat ϲākɑt în timp ce stai întins pe canapea cu mâna vâɾâtā adânc în pantaIoni.

Or p-ăștia n-ai cum să nu-i crezi, că sutimile e veața lor. Credeți că e simplu să te lupți cu sutimile, în timp ce ɾâgâi după un platou cu zece mici și șase beri? Nu e, prieteni, de-aia zic că-i cred, merită, doar sunt experți.

AidepIn!

P.S. Dacă aveți impresia că exagerez sau că glumesc, sunteți serviți. Iată aici cum arată un expert d-ăsta.