Am ținut cu englezii. Nu pentru că i-aș simpatiza, ci pentru că am avut tot timpul în cap un calcul al probabilităților, o teorie personală pe care acum o verific.

Să v-o zic? Să nu v-o zic? Bine, hai că v-o zic.

Teorie în fază de studiu: până acum toate favoritele și-au respectat statutul și-au învins. Dar statistica ne spune că la absolut toate turneele finale apar și suprize mari la primele meciuri din grupe.

Or faptul că până acum n-a existat nicio surpriză crește mult șansele ca România să fie prima care furnizează surpriza. Așa zice teoria probabilităților în varianta studiată de mine. Vedem mâine dacă mă înscriu în cursa pentru Nobel sau nu.

Cât despre meci, Anglia asta va fi o echipă extrem de puternică după ce jucătorii vor elimina tot alcoolul din sânge. Mă rog, nu toți, cam trei sferturi dintre ei. Cum care alcool? Cisternele pe care le-au băut de când s-au terminat campionatele pe unde joacă până au venit la națională. Acel alcool.

În rest, nimic nu mai poate fi spus după ce-am auzit cu toții un stadion întreg cântând „Hey, Jude”. Am avut pielea de găină până la pauză și dincolo de ea. Sunt extrem de curios cine va reuși să învingă această Anglie după ce le va trece mahmureala.

Știți că englezii, la toate turneele finale, se jurau pe roșu că: „avem cea mai bună generație ever, am venit să luăm trofeul”. După care plecau acasă. Uite că de data asta chiar s-ar putea s-o aibă.

Știu c-au jucat și sârbii, dar azi aveau șanse mai mari la 6 din 49. Pentru ei Euro o să înceapă de la meciul următor, cu Slovenia. Mai mult ca sigur se vor califica împreună cu „Hey, Jude” pentru că sunt la fel de puternici, duri și tehnici ca întotdeauna.

Gute Nacht!