Am reînceput să ies la mișcare ca să nu lărgesc gaura care a început să se formeze în canapeaua de-acasă. Adică exact ce execut acum, când scriu asta.

Problema e că în veci nu m-aș fi gândit ce activitate periculoasă poate fi ieșitul pe stradă în București.

Prieteni, vedeți voi bușteanul din poză? Eram cu un prieten la telefon când a căzut „crenguța” asta fix în fața mea. A bubuit pe asfalt atât de tare că m-a întrebat omul meu „ce s-a auzit”. S-a auzit cum am scăpat cu viață, aia s-a auzit.

Vă zic, nu erau un metru și jumătate de la mine până la locul în care a lovit trotuarul. Mă uitam la ea ca hipnotizat  și tot ce puteam să gândesc era: „de data asta chiar a fost cât pe ce”.

După ce mi-au venit vorbele din nou, râdeam cu omu’ meu:

– Bă, tu-ți dai seama? Nu doar că muream cu tine în telefon, dar te mai și supărai pe mine că te-am lăsat să vorbești singur. Aflai doar când te suna Mara să vii la înmormântare…

Altfel, când io zic că mișcarea nu e bună, nu mă crede nimeni. Dacă stai liniștit acasă nu-ți pică niciun buștean în cap.

P.S. Dacă vă întrebați unde s-a întâmplat, apăi la doi pași de buricul târgului, pe Bulevardul Kiseleff.

RemasterDirector_1a5c03258