Si se poate trata. Iar asta v-o spune un fost purtator de kilograme excedentare (nu multe, doar vreo 50). In total erau 118. Asa ca eu zic sa va uitati cu toata seriozitatea la clipul de mai jos. Iar daca sunteti parinti, cu atat mai mult. Da’, stiu aluia micu’ ii place la Mc. Si nu e nimic rau in asta, daca-i place mai rarut asa, gen o data pe luna. Luati de va uitati si mai vorbim.
Via Mariciu
https://www.youtube.com/watch?v=sIE1jzG_eHI&w=640&h=360
Sambata m-am ciondanit cu una dintre prietenele mele care nu intelegea de ce sunt atat de revoltata. Eram la mc si in jurul nostru zburdau numai copilasi semi-obezi. Iar mie imi venea sa le impusc parintii in cap.
Ia mai dai dracului de grasi. Si asa suntem prea multi pe planeta. Selectie naturala. Care nu e instare sa-si inteleaga greselile sa moara frate.
@vanea, hmmmm, nici eu nu-i suport. Dar de aici pana la ce zici tu e cale lunga. In loc sa le uram sa moara, nu mai bine-i invatam cum sa slabeasca?
Bun, sunt de acord. Care resuesc sa se transforme in oameni normali sa scape. Care nu, sa ne lase.
Mai depinde si de organismul omului. Eu de exemplu, mananc tot ce-mi pofteste inimioara, in cantitati nesimtite si foarte dezordonat… si totusi cine ma vede si nu ma cunoaste… cred ca mananc de 2 ori pe an, sau ca sunt vreo maniaca a dietelor si exercitiilor fizice :)) Printre prieteni sunt spaima, mai ales cei pentru cei care vor sa mai slabeasca si incearca tot felul de metode, isi refuza pana si o patratica de ciocalata, in vreme ce eu devorez cutii 🙂
Tre’ sa recunosc, multumesc lui Dumnezeu ca sunt asa, decat sa ma lupt cu kg, cum vad la altii. Nu sunt chiar bat, am vazut si mai slabe ca mine, dar zau ca n-as zice nu, daca s-ar „depune proportional” vreo 5 kg si la mine. Pe la vreo 5-6 ani, eram asa mai butoias, insa dupa 7 ani… slim. Au mers ai mei cu mine la doctor, le-au zis ca este in regula, ca este dezvoltare, bla, bla. Peste alti ani, acelasi raspuns… cand am constatat ca ma „invart” in jurul aceluiasi numar de kg, din nou, ceva analize… totul este in regula, asa iti este metabolismul si nu ai ce face (mi-au mai zis ceva, dar deja m-as indeparta de subiect) si ma rog, alti termeni specifici, pe care nu i-am retinut, mama a fost cea atenta. M-am lasat si de fumat si reapucat… nici 10 gr n-am adunat 🙂 si asta fiindca o prietena incercase si in 3 saptamani, a strans de 1 kg.
Am 26 de ani si jumatate :)) 1,72m si minim 53-max 55 de kg.
Pe de alta parte, nici sa slabesti nu este usor, cunosc persoane, care isi doresc, incearca tot felul de metode, (cea mai socanta pentru mine fiind sa nu manance dupa ora 18:00), isi cantaresc mancarea, exercitii fizice, sala, inot… si nu reusesc sa scape nici macar de 100 gr, dar stiu si din polul opus, care vor, dar baga in ei ca spartii pe ideea de maine ma apuc.
@Scorpya Cristina, pai ce sa zic? Sa fii multumita ca esti asa si nu trebuie sa te chinui cu diverse diete. Oricum, mai vorbim peste vreo zece ani, sa vedem daca metabolismul tau ramane la fel. Nu de alta, dar si eu am fost slab mort pana la o anumita varsta. Uite: http://mihaivasilescublog.com/2013/02/25/guest-post-ul-de-la-arhi/
Citit, inca de cand te-am descoperit 🙂
Cand am facut ultima oara un set de analize, am intrebat, daca dupa ce voi avea un copil (departe acest plan, dar oricum) va ramane ceva… atat duduiul doctor, cat si duduia… mi-au zis, ca 99,99% pot sta linistita (nu chiar ce voiam sa aud, dar totusi, nici nu pot spune ca m-am suparat) si din nou au inceput sa explice pe limba lor, dandu-mi de inteles ca slabe sanse sa raman cu ceva mai mult, peste ale mele, fiindca nu stiu ce celule si ce factori de nu stiu care, conlucreaza si tot ce am mai auzit a fost bla, bla, bla. Dupa o perioada de stres maxim la serviciu, mi-am dat demisia si efectiv 1 an l-am petrecut acasa. Ce faci cand stai acasa, mananci, ca te uiti la un film, mai vezi ceva seriale americanesti, mai una alta, mananci… pe cuvant daca te mint, nici macar 1 kg… iesiri de gen pizza, restaurant, fast-food (doar Mc’), erau si ele la ordinea zilei.
In ceea ce priveste alimentatia, doua probleme am:… nu pot manca ciorbe de niciun fel, iar aroma unora pur si simplu ma fac sa salivez, eu fiind al naibii de pofticioasa, insa nu le pot mananca… am o reactie foarte urata la ele, cum le simt gustul, cum imi vine sa refulez si mancarurile de stevie, spanac si alte verdeturi… sa nu vad, ca mi se taie filmu’… Dar cum am zis, decat lupta greco-romana cu kg, mai bine asa, atata timp cat nu ma ia viscolul pe sus… sunt ok :))
@Scorpya Cristina, da, da, lasă că e bine. 🙂
Pot garanta ca unii sunt norocosi cu adevarat, ca mama natura a avut grija sa le ofere acest lux, de a putea manca oricat si oricand. Eu am trecut de mult de cei 26 de ani ai Cristinei si am in continuare in jur de 53-54 kg, la 1,70 m. 😛
@Vienela, ei, da, atunci tu esti dintre fericitii care au scapat.
Mihai, te rog mult, spune-i tu Cristinei Scorpya, ca o urasc…dar cu bun simt! Nici nu vreau sa vorbesc cu ea! Si mai e ceva, cred ca de la chestia asta cu scorpya i se trage, stii cum se spune, astea rele sunt slabe…sau cele slabe sunt rele!!! 🙂 Cu drag!
@cristina, :))))))))))))))) Ok, s-a facut. Ramane intre noi si ii spun eu ca o urasti.
@Vanea: În facultate aveam 66 de kg (1,85 m) şi nici mie nu-mi plăceau graşii. Acum am 100 kg :)) Lucrurile se schimbă în timp, la fel şi oamenii, niciodată nu ştii cum te izbeşte ironia vieţii. Aşa că mai uşor cu vorbele goale pe scări. 🙂
@ Cristina: Cheers! 😀
Deci daca sunt gras sa nu mai comentez la tine pe site pentru ca nu ma suporti?
@Cătălin, nicidecum. Si eu am fost gras. Totul este sa constientizezi la un moment dat si sa începi să faci ceva.
@Vienela… multi inainte si neah, ferice de noi 🙂
@Cristina… ca de la tiza la tiza… iti pot spune ca multi ma urasc cu bun simt :)) Si mai in gluma, mai in serios, mi se mai spune „De Scorpye ce esti nu se depune nimic” 😀
Este o boala, dar cu vointa si exercitii fizice reusim sa nu ne afecteze.