Mi-a apărut ieri în feed această postare:

NU VĂ TEMEȚI!

Transplantul de organe înseamnă hăcuirea unui om care este viu încă. Este o mare minciună că se face de la un mort. Organele unui mort nu sunt viabile! „Moartea” cerebrală nu este o moarte efectivă, sunt cazuri în care pacienții și-au revenit. E dovedit însă că pot înțelege ce li se întâmplă, chiar dacă funcțiile neurologice sunt căzute.

Singurul transplant de organe dezirabil este acela al unei rude sau prieten care donează de bună voie un rinichi sau o parte din ficat, grefă de piele etc, pentru salvarea celui în suferință.

Faptul că s-a dezvoltat o întreagă industrie criminală, inclusiv în zonele de conflict, unde prizonierii sănătoși sunt deposedați de organe (inimă, plămâni, ochi șamd), arată doar lăcomia unui sistem medical care are ca principal scop profitul cu orice preț, medicina fiind adresată din ce în ce mai mult doar celor bogați.

Vedeți ce se întâmplă în Occident, unde o operație simplă a devenit prohibită pentru un om „de rând”, și vorbim de clasa medie.

Ca o concluzie, cei care atacă un preot care a sfătuit părinții să nu-și măcelărească copilul de fapt au această viziune mecanicistă asupra vieții, complet străină de Învățătura Evangheliei și a  Sfinților Părinți, în care corpul e văzut ca un depozit de „piese” demontabile, care pot fi luate, inclusiv cu forța, unui muribund.

Nu vă lăsați influențați de demonia lumii și învățați cu toții că, indiferent de vârstă, omul poate fi luat de Dumnezeu. Moartea e o Taină. Iisus Hristos – Dumnezeul nostru, ne-a arătat calea spre Înviere.

Nu prin prelungirea cu orice preț a vieții ne putem mântui, iar El ne ia pe toți când avem starea duhovnicească cea mai bună sau când vede că nu se mai poate face nimic.

Forțarea prelungirii vieții, inclusiv prin uciderea altuia, acoperiți fiind de „știință” (care am văzut unde ne-a dus pe toți în ultimii ani) e de la diavol, nu va fi niciodată o viziune creștină. Toți vom muri – asta este singura certitudine pe care o avem. Să fim pregătiți duhovnicește cu sufletul care e Veșnic, nu cu „piese” de schimb ale altor muritori. Trupul este Templul Duhului Sfânt, iar cel curățat de păcate ne va fi dat la Parusie.

Cei care instrumentalizează cazul bietului tânăr a cărui familie a refuzat să-i fie ciopârțit trupul sunt aceiași dușmani ai Bisericii, nu e nimic nou. Noi trebuie să ne ridicăm și să apărăm doar Adevărul, fiind conștienți că suntem contra duhului acestei lumi, deci vom fi din ce în ce mai puțini.

Însă Hristos ne îndeamnă mereu în Evanghelii să ne bucurăm și să nu ne temem!

Ca să înțelegeți și contextul, aveți aici știrea de la care s-a lansat în eructații habotnice domnul filozof.

Singura partea bună este c-am găsit doar doi oameni din lista mea care dăduseră like mizeriei de mai sus. De fapt, dăduseră love, nu like. În sensul că le-a mers la suflet ce-a emanat pe interneți domnul Capsali. Acum nu mai sunt în lista mea.

Partea mult mai nasoală sunt comentariile. Dacă aveți chef să vă enervați groaznic, vi le recomand.

În altă ordine de idei, să-i explice cineva ipochimenului ăstuia că acum 100 de ani (nu mai mult) speranța de viață era undeva pe la 30-40 de ani. Faptul că astăzi aceeași speranță de viață este de peste 70 de ani i se datorează exact științei despre care domnul Capsali zice că: „am văzut unde ne-a dus în ultimii ani”.

Da, ne-a dus să fim aproape 8 miliarde pe planetă și să fim considerați încă tineri și în putere la vârsta la care acum 100 de ani te pregăteai să pleci spre Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii. Acolo ne-a dus, spre deosebire de biserică, cea care se ocupase până atunci aproape exclusiv de speranța de viață.

Vă zic, marele nostru noroc este că biserica nu mai are puterile pe care le avea în urmă cu câteva sute ani. Că dacă le-ar mai avea, reprezentații ei n-ar avea nici cea mai mică problemă să-i omoare în chinuri pe cei care nu cred în existența Marelui Prieten Imaginar. În aplauzele habotnicilor de pe margine, desigur. NICIUNA!

Și-acum, ca să închei: am o ghicitoare pentru voi. Ce credeți voi c-ar face domnul Capsali dacă ar fi pus într-o situație în care viața i-ar depinde de un transplant de organe? Gen, transplant rapid sau mori. Organul există, a fost prelevat de la o persoană aflată în moarte clinică și s-a constatat compatibilitatea. Ce credeți voi c-ar face?

Că eu am serioase îndoieli că s-ar apuca să predice în salonul spitalului privat din Viena sau de unde s-ar duce ca să fie sigur că-i reușește transplantul.

Ipocriți, e plin de ipocriți.