Nu, că trebuie să vă zic asta.

Azi-noapte la 1:00 când m-am băgat la somn, se auzea așa ca un ușor huruit în cameră.

Mă uit la aerul condiționat, că ăla mai scoate zgomote din astea, era oprit. Mă uit după pisici, că și astea au un talent deosebit să inventeze cele mai felurite zgomote din te miri ce. Nimic, Vasile dormea pe birou, Suzana sus pe dulap.

În tot timpul ăsta huruitul se auzea în continuare, iar eu nu puteam să identific de unde vine. Îmi sărise și somn și tot.

Bine, zic, hai să fac altfel, hai să mă concentrez pe locul de unde se aude și să-i iau urma. Mă pun în mijlocul camerei și mă concentrez puternic. Huruitul pare să vină de după ușa. Mai precis de undeva din spațiul ăla îngust dintre ușa deschisă și perete.

N-are cum să se audă ceva de-acolo, îmi zic, pentru simplul motiv că acolo NU ESTE nimic. Mă mai concentrez o dată puternic, dar tot de-acolo se aude. Doar așa ca să fiu eu împăcat, am împins ușa să mă uit după ea.

Și ce să vezi, în spațiul mic dintre perete și ușă chiar era o chestie care scotea huruitul ăla. Nu-mi dădeam seama exact ce e, că nu vedeam clar pe întuneric. Ah, poate nu v-ați prins, dar toate astea se întâmplau cu lumina stinsă, că stăpâna sufletului meu deja adormise și nu se făcea s-o trezesc cu investigațiile mele.

Pun mâna pe chestie și simt plastic tare. Băejneboon, deci la mine în dormitor e o chestie de plastic care huruie și eu habar nu am ce este. Jmekeră treabă.

Cum eu nu pusesem huruitoarea aia acolo, orice ar fi fost ea, iar singurul om care ar fi putut să-mi deslușească enigma dormea, am zis c-o lămuresc io dimineață. Fericit că măcar am identificat sursa zgomotului, m-am pus la somn.

Doar că dimineață am uitat complet de huruitoare și nici că mi-am mai adus aminte. Na, nu mai era nici liniștea de azi-noapte, deci nu se mai auzea nimic suspect.

Dar am intrat în dormitor fix acum 10 minute și ce credeți voi că se auzea? Exact, huruitul. Moment în care mi-au venit brusc în minte toate căutările și neliniștile de azi-noapte, așa c-am întrebat singurul om care m-ar fi putut lămuri:

– Auzi, ai idee ce este chestia asta care huruie după ușă?

La care distinsa ființă se uită la mine cu ochi străini și goi:

– Da, este un frigider special pentru ținut cremele.

Șah. Mat. Game. Set. Meci.

Prieteni, în ce lume în care cremele trebuie ținute în frigiderul lor special am ajuns să trăim? Spre ce ne îndreptăm? Și de ce?

Și asta nu e tot. Știați că despre George Enescu se spunea că, dacă printr-un accident nefericit s-ar pierde toată opera lui Mozart, Enescu ar putea s-o rescrie din memorie?

Ei bine, fraților, n-oi fi eu tocmai Enescu, dar dacă printr-un accident nefericit planeta ar rămâne fără parfum, rimeluri și pantofi stiletto, mă pot angaja să livrez eu pentru măcar jumătate de an.

Mai mult de șase luni nu pot să promit, mi-e teamă că începe să se prindă că-i lipsesc.

P.S. Azi n-avem Iulia.

sursa foto: freepik.com