Unde se duc nunțile simple când se duc?

Da, de gura lumii. Ca ce zice ăla, ce zice ăllalt. Chiar la nunta mea (40 de invitati), a intervenit bunica-mea ca dece nu invit nu stiu ce rubedenie. Iote d-aia. In conditiile in care radea de mine ca nu m-am maritat pana la 30 (aoleo), in conditiile in care fie-sa s-a maitat cu burta la gura inc din liceu, iar preotul o tot dadea cu „aceasta fecioara din satul nostru”, iar a ei mama nu stia ca era insarcinata. Si i-am mai zis atunci bunica-mii: eu plec din tara si la a 2-lea copil la ei eu nu vin sigur. A cedat bunica-mea, dar ne-am certat rau atunci.
Rochie, tinuta? Parerea mea? Iti cumperi ceva in care sa te simti bine si sa arati bine. Ma uitam la nevasta lu’ varu’ (poze, ca n-am fost prezenta). S-au casatorit acum vreo cateva saptamani. Saraca de ea, arata patrata intr-o rochie alba si infoiata🙄
Si prin afara mai comenteaza lumea. Vecinii mei s-au casatorit la Las Vegas acum vreo 25 de ani. Nu a picat bine rubedeniilor si cunoscutilor. Acum s-au mai calmat oamenii pe aici😁

Nunta mea din 1987 a fost minimalista si nonconformista. Am mai povestit aici cam cum s-a desfasurat.
In octombrie trecut, am fost (number two) la Starea Civila. unde ne-au fost alaturi copiii, ca martori si cuscrii.
Faza cea mai priceless a fost cand cuscrul meu, intrebat de cineva, pe drum, unde se duce cu buchetul ala, a raspuns: se marita cuscra! As fi platit bilet sa-i vad fata aluia.
P.S. Ai un typo in randul 3: cOmparatia, nu cUmparatia.

experienta imi spune ca cu cat sunt mai rupti in cur cu atat vor nunta mai fastuos, far un fast din asta ghiolbanesc mult dupa limita kitch-ului. am avut angajate la spalat vase care au facut nunta de 700 de persoane, tot satul plus ceva din satele vecine. este de banc intamplarea pentru ca au inchiriat limuzina, acolo la ei in mediul rural. ca asa sunt ei obisnuiti sa stea toat ziua in limuzina. problema a fost ca trebuia trecuta o cale ferata, iar hardughia aia lunga s-a blocat suspendata peste trecere. S-au dat aia jos la costum sa impinga. am auzit ca nici nu a ramas cu bani fata dupa. dar a avut nunta cu fast si limuzina si 700 de invitati. cine a mai fost ca ea in sat?

Hmmm! Grea problema. Dar voi incerca sa dau câteva motive.
Ipocrizie, conformism, oboseala la care se ajunge după ce ii bat la cap diverse rude și prieteni „binevoitori”… Și pot continua 😈
In ce mă privește sunt în tabăra chestiilor minimale. Chiar extremist as zice. Daca era după capul meu ajungea semnătura la primărie și gata. Și asta a fost părerea mea și acum 34 de ani. Am pierdut la puncte… Dar a fost ceva redus până la urmă (câteva rude) și -mai ales – FARA POPA! BOR nu m-am văzut și n-o sa mă vadă la fata. A, da! Am scăpat și de nași! 😎

Noi am facut cununia civila cand aveam deja 10 ani de relatie. N-am fi facut-o nici pe asta dar au intervenit niste probleme unde era necesar sa ne putem prezenta unul in locul celuilalt si ne ajuta actul asta de casatorie. Nu ne-am invitat nici macar parintii, au fost doar fratii nostri si un cuplu de prieteni buni. Am mers la restaurant unde fiecare si-a comandat ce a vrut. In cealalta jumatate de restaurant s-a nimerit sa fie o pomana si oamenii de acolo au fost destul de draguti cat sa ne dea si noua coliva de la ei.

Am fost anul trecut la o nunta, nu neaparat „simpla” pentru ca au fost vreo 70-100 invitati, foarte misto. A fost ceea ce se numeste „nunta de zi”, de la 15:00 la 24:00, cu DJ bun si o gasca de tineri, prieteni ai mirilor, pusi pe distractie.
Nu e usor sa rezisti presiunii familiei, invita-l si pe Gigel, invita-l si pe Costel. Iar Gigel si Costel vor si ei niste hore, sarbe, manele, ca nu au venit la nunta sa se plictiseasca, vor sa chiuie de toti banii 😀 . Cand mirii sunt tineri parintii sunt factori decizionali. Ca ei sunt cu banii.
Cu nunta in blugi nu sunt de acord, este totusi o ceremonie, daca nu ai chef de ea nu o mai faci. Ca unii ajung la niste tinute scumpe si exagerate, na, fiecare dupa cum il duce capul.

Sunt alergică la nunțile-eveniment social. La cocuri, intrat tort pe Marșul Radetkzy, artificii în el, gresia de pe ringul de dans, pe care aluneci. N-am fost de 2 ani, Doamne-ajută!
Cea mai faină nuntă la care am fost în viața mea (în anii 1998-2000) a fost la o cantină de liceu, cu instituția ”băiatului cu muzica”. Ne-au dat afară doamnele de serviciu pe la 4 dimineața, că trebuia să facă și ele curățenie. Deci ne-am dus la singura crâșmă deschisă la ora aia, și anume Petrom, să bem.
iar cea mai infectă nuntă a fost la un restaurant cu pretenții, cu scaunele îmbrăcate în satin, că respirai și-ți aluneca o bucă, unde a urlat o formație porcăriile alea de muzici de petrecere 90% din timp, mult prea tare, cu 2 interludii de optimism de 20 de minute (latino, Abba, din astea.) Și era și la mama dracului, în afara orașului. Am dat bani să sufăr agresiuni auriculare.

Eu unul am facut o nunta traditionala, cu 130 de invitati. Nu am urmat traditiile de inainte de nunta, dar organizatoric vorbind a fost clasica. Mie sincer mi-a placut. M-am distrat foarte mult la nunta mea, m-am bucurat sa vad si rude pe care nu am ocazia sa le vad decat foarte rar (care sunt plecati prin strainatate, care stau departe, etc). Am avut o gramada de prieteni alaturi si a fost mega cool. A ajutat si c-am bagat o maria ioana cu prietenii prin foisor.

Noi n-am fost stresati deloc, am lasat profesionistii sa se ocupe de lucruri si nu am stat cu ochii pe nimic — stiu de unii care misuna pe la mese sa vada daca are lumea ce manca. N-am fost aia.

Fiecare face cum ii place, cum isi permite si in functie de cat de „diferit” vrea sa para/fie. E clar ca o nunta mica e si un statement care arata cat esti tu de „altfel.” E drept, am auzit asta in jurul meu, dar niciodata n-au ajuns in practica pentru ca la 25-28 de ani nu ai bani sa faci nunta aia simpla in care un band e tot 6000 de euro cat la o nunta clasica. Nu de alta, dar de multe ori „nunta simpla” inseamna de fapt o locatie mai diferita si putini oameni — nici decum ca ascultam muzica pe youtube.

Asa ca fiecare dupa posiblitati si dorinte. Mie imi plac nuntile mai ales daca sunt la oameni dragi — chiar abia astept sa mai bag o hora langa prieteni.

Am facut acea nunta mare sa se faleasca parintii(mei) si au platit parintii lui tot. Asa era vremea accea, fata venea cu ,,zestrea” iar baiatul facea nunta. Atata de mult stres a fost pe fitele alor mei, ca timp de 10 de ani nici nu voiam sa-mi amintesc si sa sarbatoresc acea zi. Dupa, am realizat ca am fost tineri si fara putere sa ne opunem la ce a fost si am inceput timid sa ne sarbatorim ziua noastra. 25 de ani mai tarziu, cum sa sarbatorim nunta de argint? Am putut face ceea ce nu am putut atunci, sa ne sarbatorim iubirea. Am ales sa fim doar noi 3 (cu baiatul nostru) imbracata cu o rochie simpla alba lunga potrivita pentru o nunta pe nisip( dar cu o bratara cu flori naturale) iar el si baiatul cu tenesi si pantalon scurt, un decor foarte frumos( marina Limanu) si am facut o sedinta foto sa ne amintim cu drag de momentul nostru special. Am mai avut sampanie infoliata in argintiu si pahare decorate cu argintiu, verighetele noastre (aceleasi luate la nunta initiala) le-am dat la bijutier sa faca un model cu aur alb( tratament cu rodiu). A fost cu adevarat un moment special pentru noi ca familie, sotul meu a exclus varianta de mers in biserica, iar pentru noi a fost cea mai buna decizie.

Prima nunta…. Exagerat de mare. Dar eram foarte tânără, nu știam prea bine ce vreau. Cu timpul, am aflat…. Asta a însemnat și un alt sot😂. În urma cu 5 ani a avut loc cea de a doua nunta pt mine_prima pentru el- și a fost superb. Cum el e *singur pe lume*, toți au lui fiind decedați, evident ca prietenii joaca un rol foarte important. Deci 3 din cei 4 prieteni ai lui(ultimul avea zbor_este pilot),și familiile lor cu vre_o 5_6 din partea mea, cu părinții mei și nașii, am închiriat 2 cabane la munte și am dat start nuntii. Una pe care nici noi și nici invitații nu o vom uita pentru ca a fost altfel, a fost cool… Tricouri, pantaloni scurți, berea la răcit în apa care trecea prin fata pensiunii, grătarul încins….. A fost alegerea perfecta. Și nu doar în privința nuntii_se pare ca de data asta și omul este cel potrivit. Nu pot decât sa sper ca atunci când va veni momentul, fiul meu va face la fel.

In anul 2009, proaspăt veniți de la serviciu, mâncam cu iubi o ciorba de perișoare de la viitoarea soacra. Așa că mă întreabă deodata iubi cu perișoarele in gura: hai, când facem actele? Din fericire pentru noi, frate miu se însura in 2010 și noi scăpasem momentan de chinurile organizării, că am zis sa îl lăsăm pe el întâi. Noi nu suntem amatori de asemenea petreceri, ne plictisim îngrozitor la ele. Tot am amânat până în 2012 când am fost la un praznic la un mic restaurant. Mi s a părut potrivit pentru petrecerea noastră așa că am făcut o acolo în 2013, cu 50 de persoane. Nici să fi vrut nu adunam mai mulți, oricum. Am vrut o rochie alba că sa nu îmi pară rău după ani de zile așa că am luat una second-hand de la o vecina. Am dat 500 de lei pe ea și am vândut o la rândul meu după aia cu 450. Invitațiile au fost făcute de mine, am avut Dj. Tortul mi a fost recomandat să îl fac la o anumită cofetărie care folosește ingrediente naturale de mai buna calitate. Tortul s a prăbușit efectiv înainte de a fi adus invitaților așa că a fost decorat la repezeală cu frișcă la tub. Am luat câteva lecții de dans pentru dansul mirilor, ceea ce mie mi a plăcut foarte mult (lecțiile de dans, nu neapărat ce a ieșit la petrecere, mai ales că am și slăbit câteva kile cu ocazia antrenamentului). Din banii de la nunta am luat un vw lupo, pe care după o perioadă l am vândut cu un mic profit. Am platit taxa auto, și care mi a fost restituita mai târziu cu tot cu dobândă, deci win-win. Rochia de la cununia civila a fost „reciclata” din rochia avută la nunta lui frate miu. In coafura de nunta am avut o orhidee furata din ghiveciul mătușa mii. Am avut ca invitați un cuplu de copii dansatori sportivi, ei fiind copiii unor prieteni. Îmi aduc aminte cu plăcere de toată experiența, dar nu am avut curaj până acum sa mă uit la „caseta de la nunta” 😂, cred că m as jena eu de mine

Cum am avut o nunta atipica, medievală, invitatele mi-au mulțumit ca nu au trebuit sa-și pună tocuri și/sau cocuri (părul cât mai natural și mai “în vânt”), iar eu pot sa mai port rochia, chiar dacă e albă, la orice târg medieval.