Pe lângă avantajele de necontestat, cu mare tristețe în suflet trebuie să vă aduc aminte că tehnologia și internetul ne-au distrus niște lucruri care nu se vor mai întoarce vreodată.

Ia fiți atenți aici:

👉 Oracolele. Toată tehnologia de azi n-are cum să înlocuiască vreodată emoțiile care-ți făceau stomacul ghem, în timp ce te întrebai dacă EA o să răspundă în vreun fel la minunatele versuri pe care i le-ai lăsat la rubrica „un gând pentru cineva la care ții”:

Ești o floare, ești un crin,

Ești parfumul cel mai fin.

Ești o floare a dimineții

După care mor băieții.

Mă rog, versiunea actualizată ar fi:

Ejti o floare, ejti un crin,

Ejti parfumul ce-l m-ai fin.

Ejti o floare a dimineți

Care moare toț’ băeți.

Dar ați înțeles ideea, duse sunt oracolele cu emoțiile lor cu tot.

👉 Scrisorile, oameni buni. Da, da, alea pe hârtie, scrise cu stiloul (că pixul făcea scrisul urât). Scrisori la care munceai și câte două-trei zile până erai mulțumit de ce-a ieșit. După care, te duceai frumușel la poștă să le expediezi și așteptai răspuns. Dacă venea vreodată, că eu mai aștept un răspuns și în ziua de azi. Roxana, se aude?

👉 Casetele audio derulate cu creionul sau pixul. Știe cineva ce vreau să spun? Sau sunteți toți nesimțit de tineri?

👉 Decodoarele pentru HBO. Știți despre ce vorbesc nu? Le cumpărai de la „un băiat” și teoretic ar fi trebuit să vezi HBO cu ajutorul lor. Zic „teoretic” pentru că rar de tot de întâmpla să meargă. În sensul că vedeai ceva, dar cu greu îți dădeai seama ce. Prin urmare, cel mai mult timp îl pierdeai învârtind la șurubul ăla care cică era pentru „reglaj fin”.

👉 Piramidele pentru încărcat baterii și ascuțit lame de ras. Sincer, nu cred c-a existat român să nu-și fi făcut o piramidă din asta acasă. Problema e că aia pe care mi-o făcusem eu, mai mult ca sigur n-avea dimensiunile corecte, că n-a încărcat în viața ei vreo baterie și n-a ascuțit vreo lamă de ras. Sau o fi fost de la chakrele mele care nu erau ce trebuie nici pe vremea aia?

👉 Revistele porno. Ați trăit degeaba dacă n-ați cunoscut emoțiile dinaintea delectării cu o revistă porno. Revistă pe care o băgai în casă, cu mare spaimă-n suflet, strecurată în ghiozdan, printre caiete și manuale sau vârâtă la spate, sub haine. Singurul lucru nasol la revistele astea era că, după ce citeai o vreme la ele, li se lipeau paginile ceva de speriat.

👉 Apropo de revistele porno, mi-am trăit adolescența în teroarea de a nu orbi sau de a nu-mi crește păr în palmă. De altfel, zeci de ani mai târziu, în momentul în care am fost nevoit să-mi pun ochelari, eram convins că mi se trage de la prea multă ofrandă adusă Zeului Onan în adolescență. Ca să aflu, de pe internet, că niște cercetători australieni recomandă masturbarea ca mijloc de evitare a cancerului de prostată și de reducere a stresului. Doamne apără și păzește!

👉 Dar poate cel mai important lucru pe care ni l-a distrus internetul este altul: Chuck Norris, prieteni. Cine naiba s-a mai putut uita la vreun film cu bătrânul Chuck după ce s-a umplut internetul cu glume despre? De fiecare dată când am încercat, îmi venea în minte unul și același lucru: Chuck Norris s-a născut într-o cabană construită de el însuși.

P-astea mi le-am amintit la prima mână, dar sunt convins c-o să vă mai aduceți și voi aminte altele.