Articol scris de Iulia.

…

Știți bancul ăla cu „Tu urmezi!”? Dacă nu, vi-l spun eu, așa, pe repede-nainte (și vă avertizez din capul locului că nu mă pricep să spun bancuri):

Cică de fiecare dată când mergea Bulă la vreo nuntă, un ciopor de babete, mătuși, bunici, cumetre, vecine și alte verișoare de-ale Satanei îl prindeau pe la colțuri, îi făceau șugubăț cu ochiul și-l anunțau: Hihihi, data viitoare, tu urmezi!

Până într-o zi, când bietul Bulă n-a mai suportat intruziunea hoaștelor în sufletului lui și, la următorul eveniment în familie, care, întâmplarea a făcut, era o înmormântare, tânărul nostru s-a dus glonț spre grupul de băbătii, s-a apropiat de una din ele, i-a zâmbit șugubăț și a anunțat-o: Hihihi, data viitoare, tu urmezi!

Mno, lăsând însă la o parte calitatea îndoielnică a relatării acestui banc, realitatea e că un strop de adevăr e în el.

Dar, de fapt ce m-a dus cu gândul la bancul ăsta au fost diversele întrebări/afirmații/constatări cretine ale celor din jur, sigur știți despre ce vorbesc – întrebările din categoria „Când mai faceți unul?” după ce voi abia ați scos primul născut din maternitate.

Căci întâmplarea face că ne-am (și prin „ne-am” se va înțelege Fritz) izbit fix de întrebarea de mai sus chiar zilele astea.

Eram (amândoi) la grădiniță, întru preluarea moștenitorului. Prietena noastră, care are fetița cea mare la aceeași grădiniță, a venit însoțită și de copilul cel mic. Pe care l-a predat frumușel domnului Fritz spre pază și distracție, până a fugit ea înăuntru să ambaleze prima născută.

Și cum se distra Fritz al meu cu prietenul lui cel mic, unde nu apare o altă posesoare de copil și, uitându-se galeș-admirativ spre el, scoate dintr-ânsa următoarele: „Mvaaaai, da ce bine vă pricepeți cu ăștia micii! Nu mai faceți unul?”

La care Fritz, cu delicatețea specifică unui elefant într-un magazin de porțelanuri ce-l caracterizează, îi răspunde prompt: „Nu, dar ne mai luăm un câine!” Și cam aici s-a încheiat conversația…

Ei, pornind de la treaba asta, m-am gândit să facem astăzi o listă a celor mai enervante sau, de ce nu, amuzante, chestii de genul ăsta de care ați avut parte.

Adică atât chestiile alea care-ți fac vena aia groasă să pulseze, cât și alea care te irită, dar mai degrabă înclină să te facă să râzi. Și, ca să fie treaba treabă și să rămâie informația acilea, pe plaiurile internetice pentru de-a pururi, că poate va servi ălora mai tineri drept ghid și îndreptar pe viitor, punem și replicile cele mai utile pentru a para diversele chestiuni enervante de care ne-am lovit, da?

Pe mine, în general, sunt puține chestiile care mă scot din minți. Majoritatea au ajuns să mă amuze, într-o mai mică sau mai mare măsură. Mărturisesc însă, nu încetează să mă fascineze cât de tare îi fute pe alții grija de viața mea (sau mă rog, a celorlalți, în general).

Așadar, mai jos lista cu întrebările sau remarcile mele „favorite”. Și unele dintre răspunsurile pe care le-am oferit de-a lungul timpului, ca să scutesc o continuare a discuției.

👉 „Aoleu, le dați carne crudă la câini? Și nu vă e frică să nu vă atace la un moment dat?”.

Ba da, d-aia mai vânăm din când în când câte un cetățean și li-l dăm să se amuze cu el, ca să fim noi în siguranță.

👉 „Auzi, da tu n-ai de gând să te măriți/însori?”.

Nu, că eu sunt o ființă pașnică, nu-mi place să chinui alți oameni.

👉 „Hm, deja ai înțărcat copilul? Nu e cam devreme?”.

Nu, că a zis că nu-i prea place gustul de bere al laptelui, așa că am zis să-l las să bea ce vrea el.

👉 „Aaaa, știi germană? Ia zi ceva în germană!”.

Du kannst mich mal.

👉 „Adică cum? Câinii stau în casă cu voi? Cine a mai pomenit așa ceva? Câinii se țin afară, n-au ce să caute în casă!”.

Am încercat să îi lăsăm afară, dar au plecat la vânătoare de vecini (vezi mai sus).

👉 „Și? Ai venit?”

P-asta de obicei mi-o trântea bunică-mea, odihnească-se în pace. Invariabil, de fiecare dată când treceam pe la ea. Mărturisesc, n-am avut niciodată o replică suficient de bună.

👉 (uitându-se lung la burta mea de gravidă, eventual și atentând să pună mâna): „Și? Ce e? Băiat sau fată?”.

Ce? A, nu-s gravidă, sunt numai balonată / nu-s gravidă, sunt doar grasă / nu-s gravidă, am probleme cu glanda.

👉 „Tot de acasă lucrați? Păi și nu v-ați gândit să vă găsiți și voi un loc de muncă ca lumea?”.

Nu, că așa putem să ne facem programul cum vrem și avem timp și pentru pasiunea noastră comună, dresajul de găini.

👉 „Deranjez?”. (asta de obicei la telefon)

Nu mai mult ca de obicei.

👉 „Și? Ce o să faceți cu câinii după ce se naște copilul? Îi dați, nu?”.

Nu, de ce? Nu trebuie să avem cu cine să lăsăm copilul când plecăm de acasă?

👉 Varianta B: aceeași întrebare, alt cetățean.

Nu, de ce să-i dăm? Pe matale te-a dat nevasta de pomană după ce i-ai făcut copii și n-a mai avut nevoie de matale?

👉 Se întâlnește Fritz cu un moșuleț din cartierul părintesc, cum ar veni: „Aaaa, bună, Radule! Ce faci, mai trăiești?”.

Ăăăă, cred că eu ar trebui să vă pun întrebarea asta…

Cam astea mi-au venit mie în cap așa, din scurt. Ia să vă aud acu pe voi.

sursa foto: freepik.com