De ceva vreme încoace, le-am făcut fetelor abonamente la metrou. Pentru ca e dreptul lor de elevi ai acestei țări să circule gratis cu metroul, dar și pentru că vreau să simtă din ce în ce mai tare că încep să aibă drepturi și responsabilități de oameni mari.

Calculul meu a fost corect, s-au bucurat foarte tare când au văzut că au fiecare abonamentul ei, cu numele lor inscripționate pe ele. Dintr-o dată s-au simțit mai mature și mai responsabile.

Până aici, toate bune și frumoase, de-abia acum urmează noaptea minții.

Abonamentul gratuit pentru elevi, la metrou, este sub formă de card de plastic. Pentru a intra în posesia lui, părintele trebuie să se prezinte la unul dintre punctele de lucru în care se eliberează abonamente pentru elevi.

Nu, deși ai putea fi tentat să crezi că nu e rocket science și că ar trebui să se poată elibera în orice stație de metrou, lucrurile nu stau așa. Pentru că dacă există cea mai mică șansă ca un lucru să fie complicat în această țară, atunci cu siguranță va fi.

Pe principiul consacrat „de ce să fie simplu, dacă se poate să nu fie”, va trebui să faci un drum la una dintre puținele stații în care se eliberează abonamente gratuite pentru elevi.

Dar stați că asta nu e tot. Pentru eliberarea abonamentului, părintele trebuie să se prezinte cu carnetul de elev vizat pe anul în curs și o copie a certificatului de naștere al copilului. Niște cerințe normale, de altfel, ca să aibă și metrorex-ul certitudinea că cel care va beneficia de abonamentul gratuit chiar este un elev.

Ce nu mai e normal, vă spun eu acum. Ai zice că odată făcut abonamentul, e gata, până la sfârșitul anului școlar ai scăpat de o grijă. Nimic mai greșit, prieteni, rahatul ăla de abonament gratuit trebuie reîncărcat în fiecare lună.

Evident, nu-l poți reîncărca la orice stație, trebuie să te duci tot le cele câteva unde se poate realiza această operațiune extrem de complicată. Și nu, nu te duci doar cu abonamentul, te duci exact ca atunci când l-ai făcut inițial, cu carnetul de note vizat și copia certificatului de naștere.

Pentru că, nu-i așa, există mari șanse ca elevul care acum o lună avea 12 ani, între timp să fi împlinit 29. Iar viza de pe carnetul de note oricum se pune doar o dată pe an, deci nu e ca și cum ar avea la ce să le mai folosească celor de la metrorex s-o vadă lunar, după ce-au verificat-o prima dată.

Băi, vă spun, dacă în țara asta funcționau logica și bunul simț, am fi fost departe. Dar aici, pe plaiurile dacilor liberi, nu interesează pe nimeni nici logica, nici bunul-simț, nici să facă lucrurile să funcționeze.

Da, știu, m-am găsit să cer logică în țara unde oamenii cu dizabilități ireversibile (de genul membru amputat), care primesc ajutor financiar de la stat, sunt chemați periodic la control. Pentru că autoritățile vor sa se convingă că nu le-au crescut membrele la loc. Nu, nu e o glumă proastă, este purul adevăr.

Să mă iertați pentru această comparație, nu se pot compara dramele acestor oameni cu niște nenorocite de abonamente gratuite, dar este exemplul perfect pentru a arăta până unde poate ajunge nivelul absurdului în această țară.

N-o să înțeleg niciodată de ce ai chema un om care nu mai are o mână să-l verifici dacă în continuare n-o mai are, fix cum nu pot să înțeleg de ce trebuie reînnoite lunar abonamentele elevilor.

Noaptea minții, prieteni.