Deși nu mi-am propus neapărat, se pare că travel-ul a devenit o componentă importantă a acestui blog. De-aia de ceva vreme încoace există și secțiunea călătorii, acolo unde veți găsi doar articolele legate într-un fel sau altul de diversele țări, locuri sau orașe prin care ajung.

Acum, dacă tot m-am apucat, o să merg mai departe cu partea de travel pentru că, spun asta cu toată modestia de care sunt capabil, trăiesc cu convingerea că informațiile travel related de pe acest blog sunt mai utile decât ce poți găsi pe majoritatea site-urilor specializate. Sau, mă rog, pentru cei ca mine sunt mai utile, că eu n-am nevoie de mii de site-uri cu obiective turistice, p-alea le descopăr și singur.

Acestea fiind zise, să trecem la subiect. Am așteptat vacanța copiilor ca pe a doua venire a fiului Tâmplarului. Nu că mi-aș fi propus lucruri mărețe, dimpotrivă, nu voiam să plec nicăieri, nu voiam să fac absolut nimic, tot ce aveam în cap era să zac două săptămâni.

Bine, nu că dacă n-ar fi vacanță nu pot să zac, dar dusul copiilor la școală îmi încurcă groaznic procrastinarea. Când mi-e lenea mai dragă, îmbracă-te, du-te, întoarce-te, de-mi dispare naibii și lenea până ajung în puctul de aproape mă apuc de muncă. Ho, nu săriți, că nu mă apuc de nicio muncă, am zis „aproape”, dar deranjant tot este. Acum înțelegeți de ce așteptam vacanța asta?

Ei bine, lucrurile s-au schimbat radical după ce-a apărut de nicăieri vortexul ăsta polar, dar, mai ales, după ce-am văzut și prognoza meteo pentru perioada imediat următoare. Atunci a fost, de altfel, și momentul în care am conceput mini-ghidul, în doi pași, pentru a scăpa de vortexul polar.

Pasul unu: te urci în mașină. Pasul doi: pui pe gps o destinație unde vortexul polar se vede doar la televizor și unde nu există riscul să îngheți pe stradă, la jumătatea lui aprilie.

Așa se face că acum, când citiți asta, fratele vostru ar trebui să fi trecut deja de Giurgiu-Ruse și să se îndrepte vijelios spre Salonic. Acolo unde vom sta două zile, după care ne vom continua drumul spre locul care va fi punct final al vacanței: Atena.

N-aveți idee ce mă bucur, pentru că n-am mai fost, e prima oară când voi ajunge în capitala Greciei, oraș despre care am auzit numai de bine. Plus că în sfârșit mi se confirmă că nu degeaba am citit „Legendele Olimpului”, acum merg să mă văd cu Zeus și Afrodita la ei acasă.

Evident, voi proceda exact ca până acum la deplasările mai lungi de o săptămână: voi ține un fel de jurnal. Dacă vrea cineva să-l citească, bine. Dacă nu, aia e, mai intrați voi pe aici după Paști.

Daaar, pentru că vacanța mea trebuia să fie perfectă, să mă bucur de ea din prima până-n ultima secundă, ieri a venit și cireașa de pe tort. Bucuria mea va fi completă, prieteni, pentru oamenii de la AutoItalia ne-au făcut o surpriză șmecheră: vom merge la Atena cu bestia superbă pe care o puteți vedea mai jos. Pe numele ei, Alfa Romeo Tonale.

Partea și mai mișto este că Alfa Romeo este una dintre puținele mărci auto de la care n-am condus niciodată nicio mașină. Scuze, era. 😊

Vă dați seama cam cât de curios sunt, mai ales că Tonale chiar este o bestie sexy, probabil una dintre cele mai frumoase mașini pe care le-am condus. Plus că e și hybrid, da? Adică fix cum va fi și următoarea mea mașină.

Dincolo de cum arată, o să revin cu impresii despre ce poate, după ce mă joc un pic cu ea, să văd cum se simte pe șoselele bulgărești și grecești. Până atunci vă mai spun doar care este modelul cu care am plecat: Alfa Romeo Tonale Edizione Speciale.

Atât pentru azi, ne mai auzim de la Salonic.

P.S. Astăzi n-avem Iulia. Nu că n-aș fi vrut eu, dar a venit cu o scuză d-aia penibilă cum că îi e rău sau ceva. Și io făceam la fel când mi-era prea lene să mă duc la muncă, sunam să le spun că sunt bolnav. N-ai, bă, cu cine… 😛