Iar am avut o revelație, dar nu una oarecare. Fiți atenți aici, că urmează o revelație profundă și puternică. Urmează să citiți ceva care-i va face pe toți speakerii motivaționali și pe toți life coach-ii din lume să-și plângă în pumni de ciudă. Să nu ziceți că nu v-am avertizat.

Știți care este cea mai grea parte atunci când îți propui să faci sport sau mișcare în mod regulat?

Pentru c-ați putea avea impresia că cea mai grea parte este sportul în sine, dar nu, ați fi într-o gravă și profundă eroare. Prieteni, cel mai greu lucru este să reușești să ieși din casă.

Nu există zi lăsată de la Bărbos în care creierul meu să nu se străduiască din răsputeri să găsească cele mai diverse motive menite să mă facă să NU ies la mișcare.

Ba că e prea frig, ba că e prea cald, ba că parcă mă doare un deget, ba că mi se zbate o pleoapă, ba că „dacă vine curierul fix când ești plecat?”, ba că „ce e aia să alergi așa pe străzi la vârsta ta?”, ba că „dar ai avut glezna luxată”.

Toacă la foc automat motive pentru care e mai bine nu ieși, iar cea mai nasoală parte este că ești tentat să-l asculți. Tocmai pentru că e creierul tău și doar n-o să-ți vrea răul tocmai el? Dăăă.

Vă zic, dacă reușești să-l ignori, să treci peste tot ce bălmăjește el acolo, să tragi adidașii în picioare și să ieși pe ușă, restul e ca și făcut.

V-am avertizat c-o să fie ceva puternic, da? Urmați-mă și pentru alte sfaturi motivaționale la fel de profunde.