Azi a ieșit și spotul John Lewis de Crăciun, pentru 2022. Nu, cel pe care l-am lăsat aici acum câteva zile, nu era spotul John Lewis, dar am crezut că este evident pentru toată lumea. Iar când mi-am dat seama că nu este evident, mi-a fost lene să stau să explic ce și cum.
Nfine, revenind, ziceam că avem spotul de Crăciun al celor de la John Lewis. Partea bună e că n-am mai bocit ca-n alți ani, partea mai puțin bună e că tot s-a stârnit niște praf pe la mine prin casă. Oricum, dacă dați play, să aveți batiste, șervețele și tot ce trebuie, da? Că nu se știe niciodată.
Fără cuvinte,doar,,piele de gaină”…minunat!
Comentariu beton!16
no, nu mi se intampla des dar sa stii ca am avut nevoie de batiste !
din pacate la noi in tara e mult mai rau.
daca ai vazut un centru de plasament al statului de pe la noi pe bune ca nu ai cum sa iesi acelasi om care ai intrat.
e ceea ce eu consider ca e cel mai mare pacat al nostru: ca nu putem avea grija asa cum merita de copiii si batranii nostrii. toti, nu doar ai mei sau ai tai !
asta as considera eu o societate in care sa vreau sa traiesc: una in care toti copiii si batranii o duc bine indiferent daca au sau nu familie, parinti, locuinta, venituri mari, mici sau deloc.
mda, o idee un pic comunista pentru un liberal (in sensul original) ca mine insa asta e ceea ce cred.
p.s. ca si asa ai scris ceva de donat: de Craciun o sa donez la un centru de zi organizat de biserica de cartier unde invata si mananca copiii defavorizati din zona. nu e prima oara insa cred ca de Craciun au nevoie mai mult decat animalutele pentru ca ei, copiii, simt mai pregnant lipsurile in perioada Sarbatorilor.
Comentariu beton!56
Adevărul este că am fost doar în centre de copii private. Nu-mi imaginez ce poate fi în unul de stat. 😞
@MihaiVasilescu
Ziceai de cele de stat de la noi. Amu fă un exercițiu de imaginație, ce e în cele de la nord de noi, când mai toate resursele statului merg către război. Am un mic grup cu care mai trimitem chestii când se adună, dar e de parcă încercăm să stingem un incendiu de combustibil cu pipeta de apă. Meh, lume de rahat.
@Atti, da, te cred. 😞
@Mihai, pe la începutul anilor 2000 mergeam eu în două centre de stat. Material vorbind, nu o duceau prea rău. Centrele erau renovate, mobilierul nou, televizoare, calculatoare etc. Dacă bine îmi amintesc, primiseră ceva donații, de la olandezi parcă, și chiar arăta totul foarte bine. Dar tot cu povara unor povești grele de abandon sau abuzuri trăiau acei copii.
Chapeau!
Am dat de 2 ori pe play 🤗. Si da am nevoie de o batista😥
Oare de ce nu putem fi la fel de buni in fiecare zi din an asa cum suntem de Craciun? Mesajul e frumos si stiu ca nu ar fi prins daca era vorba de o zi obisnuita.
Multumesc, nu as fi vazut filmuletul altfel.
Comentariu beton!23
Frumos si emotionant! Am dat mai departe si altora… Multumiri Mihai. Probabil nu ajungeam sa vad clipul prea curand daca nu-l popularizai tu.
00
Ce drăguț și mai ales delicat! De mult nu mai văzut… Mi am dat seama că e în legătură cu un copil, dar la acest final nu m as fi gandit. Eu am rămas cu un soi de zambet in coltul gurii
Off, ce de praf… Asta îmi răscolește amintiri, necazuri mari ale celor mici…
Prin natura meseriei am văzut multe, prea multe. Sunt întâmplări care m-au marcat profund și am încercat să fac ce pot. De multe ori nu a fost destul.
La un moment dat am asistat la următoarea situație : un bunic bătrân, subțire, adus de spate, tremurând, și-a adus luni dimineață nepotul înapoi în centrul de plasament. Îl avusese în weekend la el. Nepotul, mic, subțire, adus de spate, a lăsat mâna bunicului, a privit în ochii lui ca un câine bătut, dar resemnat și s-a îndreptat spre educatoarea care îl lua în primire. În ochii ambilor, bunic și nepot, am văzut toată jalea pământului. Am aflat apoi că părinții erau plecați de mult timp cine știe pe unde, iar bunicii erau prea neputincioși ca să aibă grijă de el. Totuși, în fiecare weekend îl luau la ei. Copilul nu putea fi înfiat sau dat în plasament la o familie pentru că părinții erau de negăsit. Erau atâtea lacune în legi. Între timp s-au mai schimbat unele, dar tot greu se mișcă lucrurile.
Comentariu beton!40
Aș face un pic mai mult decât să donez pt copiii ăștia chinuiți, dar încă nu știu ce. Acasă nu pot să-i iau… I-aș lua pe toți. Pe toți.
Comentariu beton!16
It’s me!
Dap! Piele de găină și s-a mișcat ceva praf și pe la mine prin casă. Chapeau!
Începusem să cred că sunt eu defectă, pentru că la majoritatea videoclipurilor pe care le recomandai cu avertisment de praf/vânt, la mine nu era nici praf, nici vânt.
Ăsta m-a rupt. Poate și pentru că mi-am dorit mereu să adopt. Din liceu, de pe vremea când mergeam de sărbători în vizită la centrele de plasament din județ. De fiecare dată când plecam acasă, mă simțeam vinovată că merg la mami și la tati, la mine acasă, în timp ce toți copiii ăia rămâneau acolo.
Nu știu când sau dacă voi mai avea vreun copil biologic, pe lângă fii-miu, dar știu că nu vreau să mor înainte să am și un copil adoptat.
Comentariu beton!21
Pregătește-te… este un proces lung. Am niște prieteni care au făcut pasul acesta… și au avut răbdare dar au reușit.
Un copil din sistem e acum al nostru. Nu exista bucurie mai mare. A venit acum un an cand avea 8 ani. Nu ti poti imagina cata bucurie este acum in casa noastra. Noi suntem bucurosi ca ne a ales.
Comentariu beton!40
Vă felicit din suflet! Numai oamenii cu suflet mare pot face asta. Vă doresc numai bine!
Știi cine cântă melodia de fundal?
https://youtu.be/6ZoyCSffM7I
Exista un ONG dedicat și la noi: https://www.ajungemmari.ro/
În afară de activitatea de voluntariat, pt care văd că anul acesta s-au terminat înscrierile, strâng donații pentru terapia copiilor și tinerilor din program.
Multe batiste!!!!❤️