Eram în mașină, ne întorceam din Grecia, când mi-au spus gâzele mele că ele abia așteaptă să înceapă școala. M-a lovit atât de tare vestea, că era să-mi scape naibii volanul din mână. Cu greu mi-am revenit din șoc.
De-aia, dacă tot începe școala azi… Ah, aici trebuie să deschid o scurtă paranteză. Domn Cîmpeanu, sper că v-ați cumpărat ladă frigorifică peste vară, ca să aveți loc pentru toată „carnea” trimisă cu drag de copiii cărora le-ați furat două săptămâni din cea mai frumoasă vacanță a anului. Da, știu, le-ați mai dat o săptămână în octombrie, să v-o băgați și p-asta tot în locul ala unde nu vă bate soarele. Am închis paranteza.
Așa, acum că m-am răcorit, revenind. Dacă tot începe școala azi, și toată lumea nu va vorbi decât despre asta vreme de câteva zile, mă gândeam că nu putem să facem noi notă separată.
Așadar, dragii mei prieteni studioși, vouă vă plăcea că începe școala? Că io (siderat fiind, dar fără să las să se vadă, doar n-o să descurajezi copiii când zic că vor să înceapă școala) le-am întrebat pe fete ce le face atât de nerăbdătoare. Cică abia așteaptă să se vadă cu colegii, să-și cunoască profesorii (au trecut în clasa a cincea), să chestii.
Răspunsuri care m-au destabilizat și mai tare. Nu știu, poate eram eu defect, dar să mă întâlnesc cu colegii era ultimul lucru pe care mi-l doream. Deși cu unii dintre ei am rămas amic sau prieten peste ani, nu-mi doream absolut deloc să mă reîntâlnesc cu ei în contextul sală de clasă, bănci, catedră. Băi, DAR DELOC. Cât despre cât de tare așteptam să-mi cunosc sau revăd profesorii, cred că nu mai are rost să dezvolt, nu?
Iar toate astea se întâmplau în contextul în care n-am fost un elev slab. Am fost un mediocru sclipitor, cu inserții de excelență, pe alocuri. Dacă s-ar fi putut ca școala să aibă ca materii doar limba română, istorie și geografie, aș fost cel mai tare elev al României. Bine, cu condiția ca la geografie să nu fiu nevoit să învăț altitudini de munți și alte mizerii. Iar la istorie să nu te întrebe nimeni anii în care a domnit nu știu ce voievod sau a fost îngropat înpiramidat faraonul lu’ pește prăjit. Să fie suficient să știi doar perioada aproximativă în care s-au petrecut lucrurile.
Apropo, câți dintre voi știu, fără google, anii între care au fost pe tron ăi mai cunoscuți dintre domnitori?
Io-i știu pe: Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Vlad Țepeș, Mihai Viteazu și Neagoe Basarab. Mă rog, nu i-am pus în ordine cronologică, dar p-ăștia îi știu. Or fi mulți, or fi puțini, habar nu am, cert e că uneori mă întreb dacă mi-a folosit la ceva să am informații de genul ăsta stocate în memorie.
Nfine, hai c-am început s-o iau pe câmpii. Ziceam că pentru mine nu exista nimic mai nasol decât începutul școlii. Mă obișnuiam în două-trei săptămâni, dar până să mă obișnuiesc, în fiecare dimineață în care mă trezeam și-mi dădeam seama c-a început școala, mă umfla plânsu’.
Și-acum vine întrebarea pentru voi: erați ca mine sau și voi așteptați cu nerăbdare să înceapă școala?
NU!!!
O uram cu pasiune. 🤬🤬🤬
P.S. Mi se parea că învățăm doar tâmpenii, nimic util.
Comentariu beton!33
Daca e ceva ce stiu ca mi-a fost util a fost sa invat sa scriu corect.
Am avut o invatatatoare pe care am iubit-o mult si invatam de drag. Plus ca tot de la ea am ramas cu arta de a schematiza/ extrage informatiile importante din orice text dat.
In gimnaziu diriginta era fiarta pe gramatica si asta ne-a prins bine in egala masura doar ca era o baba nesuferita. Am detestat-o cu pasiune dar acum ii sunt recunoscatoare.
Dar da…in afara de ceva cultura generala …mult timp pierdut.
Comentariu beton!25
Am învățat să scriu și să citesc la 5 ani. Când am mers la școală-n clasa întâi și am văzut cu ce începem m-am supărat. Io vroiam să învăț chestii mai avansate, așa că m-am pus și am memorat tabla înmulțirii de pe spatele caietului de matematică. Aia mi s-a părut fascinant.
La limba și literatura română am avut în gimnaziu o profesoară rea ca dracu’, dar am apreciat-o la maxim.
Și acum sunt de părere că cei 12 ani de școală pot fi făcuți în 8. Există extrem de multă materie inutilă.
Comentariu beton!61
Eu nici nu am urât-o, nici nu am iubit-o. Era ceva ce trebuia sa fac. Nu era loc de sentimente😁
Comentariu beton!38
Aveați o relație de afaceri, fără implicații emoționale 😁
Comentariu beton!28
No offense, just business!
Comentariu beton!13
Si eu la fel.
nu ! doamne fereste ! cum sa astept sa inceapa scoala si sa fiu luat de la bunici de la tara? poate in anii mai mari asteptam din motive de distractie si fete , dar in nici un caz ca sa am ce invata.
dar incerc sa fiu corect. cand fata zice ca nu asteapta ii zic cinstit ca nici eu nu asteptam, si eu amanam sa fac temele de vacanta, ect. nu are rost sa ne pacalim singuri. Dar nici nu aveam ce face. e ca o pastila pe care trebuie sa o iei. o faci si gata .
Comentariu beton!18
Spre finalul verii ajungeam sa ma plictisesc. Mergeam la bunici toata vara intr-un orasel de munte unde erau multi copii dar eu eram ‘bucuresteanca’ ce nu era primita grozav iar gastile erau demult formate. Asa ca pana ne re/imprieteneam bine de tot dura cateva saptamani si tot nu era cum trebuie 100%.
Citeam mult ca sa treaca timpul dar la un moment dat nu mai aveam ce – terminam bibliotecile vecinilor de pe scara + bunica + matusa si…tot ma plictiseam.
Nu eram nici genul dornic de catarat mereu pe acoperisuri, joaca fizica permanenta, lucru pe care il practicau non-stop majoritatea copiilor – erau multi baieti, putine fete.
Asa ca da, la scoala si acasa printre vecini aveam prietenele mele bune, biblioteca scolii…Imi doream sa reinceapa.
Presupun ca daca as fi avut ce face intr-un mod mai organizat, 1-2 sporturi – activitati cum le spunem noi azi – ar fi fost altceva. well
Comentariu beton!21
Fara ‘well’. E din autocomplete de Android. Fara cafea inca.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.6
știi mirosul de fier de călcat pe uniformă? ăla declanșa un soi de lacrimi în creier…
PS azi e prima zi din clasa zero și nu-i înțeleg buna dispoziție; mai ales că și io mă întirc la birou… FUCK!
Comentariu beton!52
Da, frate, mirosul de fier de călcat pe uniforma aia de poliester…
La.mine e și prima zi de clasa zero și prima zi de gradi ;)). Duble trouble.
Comentariu beton!29
Cucurigu, baftă copiilor și răbdare muuuulta părinților! 😀
Pentru mine mirosul ăla de fier de călcat era omniprezent în fiece luni. De atunci am în casă obiectul ăla doar pe post de decor pitit.
Îmi plăcea grozav în vacanță, dar chiar abia așteptam să înceapă școala. Spre deosebire de fiică-mea, care ura școala (deși era o elevă bună), nepotul abia așteaptă să se întâlnească cu colegii. Ce ți-e și cu natura umană.
Pentru mine astăzi este primul an din viața mea în care nu merg la școală. De la 1 septembrie, după 43 de ani, pentru mine a început vacanța cea mai mare. Mă gândeam cum voi fi în această zi. Ei bine, nu știu de ce, am doar o ușoară nostalgie. În rest, sunt bine.
Vă doresc, celor mari care aveți școlari în preajmă, putere, răbdare și perseverență. Copiii știu ce au de făcut.
Comentariu beton!82
Vacanta luuuunga va doresc !
Sanatate si liniste.
Comentariu beton!16
So missing the point aren’t you?
La scoala mai mergeai și pentru colege, fete din alte clase etc. Poate și fetele merg pentru ca au vreun băiat mai special în „crosshair”?
Sau tu crezi ca celor ce le place le place doar pt ceea ce au învățat?
E o comunitate în care copiii se simt mai bine alături de cei de vârsta lor (sper)
Mie mi-a plăcut, iar ce nu mi-a plăcut am ignorat cu gratie.
De bine de rău am ajuns să am o meserie și să nu fiu obligat să mănânc goange și p^%$ la TV în primetime pt bani.
Pe vremea mea se zicea sa înveți ca să nu ajungi la oi. Acum am ajuns să zic învață ca să nu ajungi la TV;)
Comentariu beton!22
Dar ce te face să crezi că ai fi ajuns la tv? Că e țara asta plină de oameni care n-au învățat, dar n-au ajuns la tv?
Sunt șocat de ce am văzut aseară la protv, încă nu reușesc sa îmi revin sa imi schimb gândurile. Ma gândesc ce dracu ii face pe acei oameni sa participe la asa ceva. Înțeleg ca e rampa de lansare, ca se dau bani, dar nu îmi dau seama de ce ar face cineva aceasta alegere. Ma gandesc serios ca ne ducem dracu ca specie. Îți dai seama care e publicul țintă și cu ce se ocupa din moment ce s-a realizat asa ceva? Îți dai seama ca avem 2-3 milioane printre noi care găsesc asta entertaining? Cred ca e tot din cauza scolii sau a lipsei atractivității ei.
Înțeleg ce zici, nu știu ce-a fost aseară pe protv, dar eu te întrebasem altceva. Că pari foarte sigur că dacă nu învățai ajungeai pe tv.
Am pile :-). Plus ca sunt înalt și eram bun de cameraman ;))
Comentariu beton!13
De curiozitate ce a fost aseară pe ProTV? Am ratat vreo altă bălăceală in stupiditate? Nu prea consum tv , cu excepție unele canale de desena animate la care mă uit cu piticuta …..
@Vlad https://protvplus.ro/emisiuni/sunt-celebru-scoate-ma-de-aici/clip/41782-bia-khalifa-mananca-penis-de-taur
Vai. Asta zici ca nu a pus niciodata boticu
@cucurigu: „ne ducem dracu ca specie”
Coane. Pana acu ceva zeci de ani se manca tot. Crezi ca oamenii aruncau pula taurului? O sa te socheze, dar coaiele is, inca, delicatese.
Gandaci? Plm. Acu 100 de ani se manca porumb mucegait.
Ma enerveaza la maxim pisatu asta de „ne ducem dracu”, in loc de ” io habarnam de istoria gastornomica a lumii”
Sper sa vrei sa iesim din ue ca ne obliga aia sa mancam gandaci
@Animaloo, cred ca m-ai inteles gresit, referirea era la „valorile” promovate de Pro TV ca „vedete” si scenariu la care s-au uitat 1.2 milioane de romani duminica seara conform audientelor masurate. Unei starlete OnlyFans i se serveste la farfurie penis si in momentul in care are gag reflex e incurajata in gura mare sa inghita, numai dupa ce i s-a atras atentia ca se vede preputu in farfurie. Nu era legat de ceea ce mananca ci de spectacolul absolut de prost gust. Daca ai urmarit videoul cred ca ai inteles ca asa ceva nu e de dat pe post Duminica la 8 30 PM.
ah. pai, aia e tati. Idiocracy.
Am vazut si pe aici niste showuri d-astea. Am vazut = am vazut ca exista. Nu ma pot uita la asa ceva, imi este greu de digerat partea de prostie
plm. io nu ma mai uit nici la alde masterchef, dupa sezonu 1 din Romania. Nu ca inainte de el ma uitam
Am lucruri mult mai bune de facut decat sa ma uit la toate shourile astea cu talente sau realitati. Stii in cate feluri se poate face o biluta de muci? poti sa iti numeri nasu? Numara mana stanga de dinspre stanga la dreapta da si dinspre dreapta la stanga.
Imi plăcea la scoală, uneori mă mir și eu. Dar îmi plăceau doar unele materii, pe care la învățam de drag și îmi plăceau colegii, cu care făceam toate tâmpeniile posibile. Atunci nu erau la modă testele și era suficient să citesc lecția în pauza dinainte dacă nu apucasem acasă. Nu aveam niciun stres.
Comentariu beton!14
Dar îți plăcea și când ÎNCEPEA școala?
Da, mai ales atunci. 😁 Pentru că în primele zile cum nu se făceau nu știu ce ore, povesteam tot ce am făcut peste vară. Atunci nu aveam net să fim conectați tot timpul.
Comentariu beton!27
Eram așa între ele…. Crescând la țară, aveam tot timpul activitate, gașcă de copii tot timpul, numai de școală nu ne ardea. Dar și când începea, nu aveam neapărat o problemă cu asta. Unii din gașcă erau în aceeași școală… Tot împreună eram, nici nu mai conta unde.
Nu mi-a placut. Aveam parte de bullying de la cativa colegi. Desigur, erau si unele profesoare tampite. Ce ma mai dispera era ca acasa mai facea mama exercitii de mate cu mine. Imi mai si dadea sa fac in plus in vacanta de vara. Nu faceam chiar tot va dati seama. I-am si reprosat anul asta ca la ce m-a ajutat de fapt chestia asta.
La mate si alte materii ”reale” eram cam praf. Eram intre aia ce acum sunt dorei dacici, dar nu ca si premiantii. Eram de un 7 – 8.
Chiar si dupa liceu si inca si in ziua azi, cand vine spetembrie, am senzatia aia tampita ce o asociez cu cele mentionate mai sus.
Asa ca nu, nu mi-a placut la scoala. Am urat-o.
Comentariu beton!17
Da, eu abia asteptam sa inceapa scoala din urmatoarele motive:
– nu aveam copii in fata blocului cu care sa ma joc si ma bucuram de colegii de scoala, era distractie in pauze, chiar si la unele materii
-nu stateam chiar toata vara la tara
-imi placea partea cu rechizitele noi, chiar si uniforma
-imi placea sa fac teme, mai putin sa invat lectiile, da pt geografie, nu pt istorie, nu am putut sa trec peste anii de memorat. Cred ca stiu vreo 2-3 momente, nu ani de domnie. Imi pare rau ca nu am stiut cum sa invat aceasta materie.
-imi placeau referatele si proiectele
Si cred ca mai gasesc…ah, mirosul manualelor noi. Nu am avut mereu, dar sigur cumparam niste culegeri.
Sigur nu mi-a placut sa ma trezesc dimineata, imi amintesc cum prindeam jurnalul de la 7 la Radio Romania Actualitati si suna de 7 ori in timp ce eu inghiteam micul dejun.
Tot la „nu” intra si racoarea diminetilor de septembrie. Pana in octombrie ma obisnuiam.
Comentariu beton!23
Doamne ferește! Tu sigur nu ești extraterestru? 🤭
Ma inverzesc doar cand miros ciorba de burta, in rest am o culoare obisnuita. Sau martienii sunt cei verzi? 🤔
Comentariu beton!14
În fiecare toamnă așteptăm să văd dacă, prin vreo minune,, s-a împlinit vorba din bătrâni: „școala a fost unsă cu untură și au mâncat-o câinii”
Comentariu beton!28
Câți câini am crescut eu pe lângă bloc special pentru asta…
Nu functioneaza. La inceputul clasei a 6a, impreuna cu niste colegi, am imprumutat slana afumata si am frecat noaptea la colturi si la usa, doar doar s-o indura un caine. De dimineata am fost dezamagiti ca era tot acolo. Daca ati sti ce rugaciuni am inaltat noaptea aia, sa dispara scoala…Deh, naivi !
Era misto colectivul, clasa, fetele. Pt asta ma duceam, nu de dorul de a invata. Eu cum sunt bucurestean si majoritatea se duceau in vacanta de vara la bunici la tara, eu ramaneam in Bucale ca nu aveam unde sa ma duc🤷🏻 si chiar si toti vecinii mei plecau la tara. Deaia cand se facea timpul pentru scoala eram destul de fericit ca imi venea lumea acasa. 😏
Nu mi-a plăcut școala decât în momentul în care și sora mea următoare a mers la cursuri,dar nu la aceeași școală, fiindcă între timp a mea urma să se desființeze pentru clasele 1-8,azi fiind un prestigios colegiu în oraș și unde sunt toți copiii de patroni și mari grade în Ploiești.Ca idee ,am făcut câte 4 ani în altă școală, iar după clasa a 12a m-am oprit, facultatea era un vis nerealizabil pentru mine,fiindcă eram 3 copii în familie. Mai târziu mi-a plăcut să mă duc la școală, am absolvit o postliceala, fiindcă mai voiam o diplomă în afara de cea de liceu și încă o calificare, eram operator petrochimie la bază. Deci mi-a plăcut școala în proporție de 80%,atunci să nu fi fost istoria și economia politica sau limba latină ,eram cel mai cel elev.
Comentariu beton!21
Mie îmi plăcea să înceapă școala😊
Stăteam la casă într-o zonă mai „colorată” și nu aveam cu cine să mă joc, în afară de frații mei. Abia așteptam să înceapă școala, chit că uram din suflet poveștile fantastice ale colegilor care stăteau toată vara la țară la bunici (eu neavând țară).
Îmi plăcea să scriu teme, dar nu să învăț. Am rămas cu multe cunoștințe de istorie, dar mai mult din cărțile citite decât din manuale.
Nu am depus niciodată eforturi colosale pentru școala, nici măcar la facultate. Printre altele, cred că de-aia nici nu am rămas cu amintiri urâte. Treceam drept un elev bun, dar timpul net alocat studiului era mic (asta ca să o clarificăm pe-aia cu „pe vremea mea rupeam cărțile”).
Ce consider că nu m-a ajutat deloc în viața ține de dificultatea materiilor de real de la liceu. Nu cred că ajută cuiva să studieze amănunțit matematica abstractă, de exemplu. A! Și filosofia, la care ni se cerea să facem eseuri pe diverse teme/ texte și apoi ni se spunea că nu am înțeles corect și că nu e bine ce am scris. Puii mei, dacă e filosofie, să filosofăm😀
Comentariu beton!20
Am fost și eu un elev peste medie, dar de plăcut nu mi-a plăcut niciodată. Mai ales că ai mei părinți înțelegeau că învățatul însemna să stai toată ziua cu nasul în cărți și caiete. Perioada de glorie a fost liceul unde am avut mereu medii peste 8, dar de învățat eram doar cu ce prindeam în timpul orelor. Mama mi-a zis pe la sfârșitul clasei a 11 a că ea nu înțelege cum de am mediile pe care le am pentru că mereu mă vede că nu învățam mare lucru și mai mult dormeam, când ajungeam de la școală. 🤷😂
Comentariu beton!14
Desi in vacanta de vara ma plictiseam, am crescut la tara, nu asteptam deloc inceperea scolii. Pentru ca nu isi doreau sa ii facem de rusine, mama si tata puneau presiune sa am (avem, ca eram 3 copii) doar 10. Desi am reusit asta destul de bine, tot nu erau multumiti. Presiunea si din partea parintilor si din partea profesorilor, faptul ca ultimii habar nu aveau cum sa atraga copiii spre scoala, m-au facut sa urasc tot ce inseamna scoala. De cand nu mai trebuie sa merg la scoala, ma simt libera.
Comentariu beton!18
Era un sentiment dulce-amar. Îmi amintesc de mirosul de motorină din clase (dădeau podelele cu motorină, nici azi nu știu de ce, că oricum scândura aia era inflamabilă), de mirosul de cerneală al manualelor școlare, și aproape mă lua plânsul când mă gândeam că lăsasem în urmă mirosul de fân de la bunici, zilele însorite de vară în care băteam satul în lung și-n lat împreună cu cel mai bun prieten, jocurile de-a v-ați ascunselea cu alți copii veniți la bunici, și mai ales o libertate aproape totală.
Dacă nu-mi plăcea ceva la școală aia a fost tema de casă și regimul strict. Pe de altă parte, oricât de mult era susținută disciplina, împreună cu colegul de bancă găseam mereu motive de amuzament, iar tabloul Tovarășului era o țintă cu atât mai prețioasă pentru că era interzisă. A venit în schimb Revoluția și n-a mai câștigat nimeni pariul că-l va nimeri în frunte. Fotbalul din pauze era iar la mare căutare, iar dacă disputa nu se tranșa în orele de școală reveneam pe teren după program, aveam acces liber.
Până la urmă cred că vedeam școala ca pe un fel de rău necesar :))
Comentariu beton!18
Cu terebentină se frecau podelele, nu cu motorină 🙂
Am trăit și trecut aproape tot liceul la istorie pe spatele olimpiadelor de la alte materii 🙂
Cred ca a început sa îmi placa sa „revin” la școală după clasa a 5-6a…pana atunci era un chin.
Ps dacă te plângi de 1-2sapt lipsa de vacanta, de maimuțele mele care au luat vacanta pe 22iulie și au început tot astăzi ce sa mai zic…
Eu nu. Insa fiica mea, care are acum 25 de ani, in toti cei 12 ani abia astepta inceperea scolii. Exact din aceleasi motive precum fetele tale. Dar mizeria asta cu doua saptamani… Asta chiar ca nu cred ca e privita ca binevenita de niciun copil. Una e ca abia sa astepti sa inceapa scoala, pt ca te cam plictisesti fara alti copii in jurul tau, alta e sa-ti fie furate doua saptamani de vara
Vaaaai, am 42 de ani, dar si acum ma ia cu frisoane cand imi amintesc prima zi de scoala.
Ba chiar mai am cosmaruri cu prima zi de scoala, era un dezastru in fiecare an, din clasa 1 pana a 12- a. Si acum urasc scoala.
La facultate eram ceva mai vesel in prima zi pentru ca nu ramasesm repetent dupa cele 12 restante din an si ca inceputul facultatii coincidea cu Oktoberfest-ul (sau cu Berar-ul pentru cei mai batrani.)
Am urât școala, mai ales generala. Aveam un prof de mate care ne dădea cu capul de tablă și ne punea să scriem definiții de 100 de ori, fără indigo, dacă nu le știam. Și nu ne scotea din 2 și 3. Am avut sindrom de stres posttraumatic din cauza lui vreo 2 ani după ce terminasem clasa a VIII-a. Dar toamna abia așteptam să înceapă școala. Nu aveam bunici la țară, bunică-mea stătea într-un orășel de lângă Cluj, dar nu mă duceam la ea că era cea mai ciufută persoană ever, iar ai mei nu m-au trimis niciodată în vreo tabără, așa că crăpam de plictiseală toată vara în fața blocului, numai eu și ciorile, că toată lumea era la bunici. Urâte vremuri.
Comentariu beton!21
Serios vorbind mie mi-a plăcut începerea scolii în fiecare an. În clasa a 6-a, eu având deficit de atenție am înțeles ca trebuie sa umplem peste vara 2 caiete de 48 de file cu probleme de geometrie, de fapt erau de matematica,unu cu geometrie și unu cu algebra, dar asa am prins drag de geometrie rezolvând probleme dintr-o culegere unde erau gradual tot mai grele și a devenit pt mine ca un chalenge interesant sa le rezolv. Asa am ajuns cel.mai bun din clasa la.geometrie plana. Apoi a urmat geometria în spațiu care mi-a plăcut la fel de mult.
Am urat gramatica din toți rărunchii și am învățat doar ca să întru la liceul dorit și sa iau bacul. O consider complicata în mod inutil.
Mi-a plăcut Geografia, dar nu cea a României;). Logica, informatica, am detestat comentariile și compunerile.
La muzica eram suficient de afon încât sa rămân corigent;)) în clasa a 6a ;).
Am mai avut corigente in liceu la matematica, fizica, romana, biologie, programare, și asta e doar ce îmi amintesc.
Am urat scoala cu patima. Stilul romanesc de invatamant nu este pentru mine. Nu numai ca programa si profesorii nu mi-au trezit interesul pentru anumite materii, dar mi-au taiat avantul chiar si pentru cele care imi placeau. Pe la inceput de
gimnaziu imi placea foarte mult fizica si eram chiar bun. Pe urma ne-au schimbat profesorul, a venit un spagar împuțit care nu te scotea din 5uri daca nu faceai meditatii la mate cu el. Prostovanul clasei avea numai 8-9 si putea pamantul sub el (lucreaza la ministerul educatiei acum lol).
Cat despre colegi, am 2-3 cu care vorbesc zilnic sau saptamana. Cat despre restul, carnati mi s-au parut la terminarea liceului, carnati au ramas si la intalnirea de 10 ani. Deci n-am pierdut nimic.
Pe mine mă entuziasmează de regulă începuturile și mă întristează sfârșiturile. M-au entuziasmat începutul de clasa I-a, a V-a, a IX-a, începutul de facultate. Ulterior îmi mai trecea, dar nu prea m-a deranjat școala. Pot spune că uneori îmi plăcea, alteori nu prea. Bine, când se sfârșea temporar și începea vacanța aveam mixed feelings. 😀
Comentariu beton!17
Privind retrospectiv, îmi dau seama că îmi plăcea mult mai mult cînd începea școala decît îmi place acum cînd reiau slujba după concediu, mai ales vara.
Comentariu beton!17
Nu mi-a plăcut școala niciodată, in niciun nivel de învățământ, și nici eu nu eram mediocră, chiar am terminat la buget o facultate grea din București. De fapt, mi-a displăcut atât de mult încât azi am plecat la lucru la 7.20, cu ochii cârpiți de somn și stresata de ziua ce urma, dar tot m-am gândit ‘bine măcar că nu mă duc la școală’.
Comentariu beton!15
Mi-a plăcut prima zi de școală, cum să nu? În I-IV am fost premiantă și sub directa supraveghere a fratelui mai mare. În clasa întâi am trecut pe sub o coloană de flori (ca să zic așa), flori ținute de copiii de clasa a IV-a, iar minunatul meu frate mai mare mi-a trântit garoafele în creștet de nu m-am văzut. Cred că a fost prima deziluzie în ceea ce privește ordinea și disciplina în cadrul instituțiilor școlare.
Mai târziu, dintr-a V-a încolo, mereu îi ceream mamei bani de flori pentru profesoare, prin urmare aveam bani (inițial pentru dulciuri, mai târziu de țigări…) 🤦🏼♀️
Orasul natal era intr-o zona de munte. Vestitorii inceperii scolii erau drujbele si mirosul de lemn ars.. la noi de pe la 1 septembrie incepeai sa faci focul la soba. Si acum dupa 30 de ani cand aud zgomot de drujba ma apuca disperarea… poate sa fie si pe malul marii in mijloc de iulie… intru in depresie instant
Comentariu beton!19
Vad ca sunt 3 saptamani de vacanta iarna.
Din ce tin minte cred ca aveam mai putin. Eu nu am suferit niciodata vara (sau mai bine zis am suferit intotdeauna de la soare si caldura), deci as schimba oricand 2 saptamani de vara pe una de iarna la ski:)
Ohhhh da, îmi plăcea școala, ca la măgar fuga! 😂
Chiar mă uit la TV, asta e principala știre, și i-am spus jumătății: săracii copii! Ce ministru sinistru, auzi mă, să ia el copiilor doua săptămâni de vacanță. 🤨
Tu ai venit acilișea ca să te uiți la teveu? 😍
Mie mi-a plăcut la școală, la școli mai bine zis.
Toate.
Mă duceam cu drag la scoală, iar zilele de începerea școlii in toamnă au fost zile minunate
Cum să susții că nu înveți nimic la scoală?
Eu am folosit în activitatea mea curenta, de-a lungul să zicem a 20 de ani, aproape toate cunoștințele din școli.
Și în ăștia ultimii 20 de ani am lucrat numai la corporații internaționale.
Fiind deosebit de modest din fire spun că eram in elevii aia peste medie, ață la învățat cât și la tâmpenii. Sincer îmi plăcea doar prima săptămână de școală, abia luăm manualele, mă întâlneam cu colegii, nu tu teme, se făceau recapitulări…se verifica tema pe vacanta pe care eu nu o aveam făcută niciodată…toți profesorii erau încă drăguți, pina se stabiliza orarul se baga miuța la greu…
Nu mi-a plăcut. Cele mai multe materii nu-mi plăceau (doar vreo 3-4 îmi plăceau), prieteni nu (prea) aveam în clasă, de mulți profesori ori mi-era frică, ori nu-mi plăceau pur și simplu – toate aspectele astea fiind contribuții majore la sentimentele mele negative față de școală. Am rămas cu o singură prietenă din școală, dar măcar suntem prietene și azi după mai bine de 20 de ani.
PS. Mi-a plăcut treaba cu piramida, dar pe principiul „piatră -> împietrit” aș vrea să sugerez că poate ar fi corect „împiramidat”? 😀
Si eu am ramas prieten pe viata cu un coleg din clasa a 5-a.
Nu m-am bucurat niciodată că începea școală.14 septembrie era cea mai detestată zi a anului. Era prea mult de învățat „pe dinafară”, prea multe lucruri inutile, care niciodată nu mi-au servit la nimic. Odată am găsit sala de sport deschisă și fără nici un profesor, eram doar câțiva elevi, am organizat cea mai mișto ora de sport din toată viața mea de școlar. Si acum mă mir cum de nu ne-a prins nimeni acolo. Probabil că erau toți ocupați cu ședințele lor inutile.
Bună dimineața! În clasele I-IV mă apuca disperarea (în principal din cauza învățătoarei nenorocite), în V-VIII mă bucuram parțial (colegii erau cam meh, dar proful de istorie era altă poveste 😀), iar în liceu..începutul era greu, dar apoi îmi intram în ritm şi nu mai voiam să se termine.
Mult succes gâzelor!
A fost o vreme când știam să recit toți împărații romani – cronologic și cu anii de împărățeală (inclusiv după spargerea în Apus și Răsărit).
Lasă altitutinile. Eu am prins partea aia când la geografie trebuia să știi ce uzină/fabrică se află în nu știu ce oraș. (Trecând peste convingerea mea că toți locuitorii din Găești – găeșteni? – aveau frigidere pe gratis, da?).
Păi și NU AVEAU?
@MV – or fi avut și, poate că, au. Dar, gratis? Voi lăsa acest mister în viața mea.
Mie mi-au plăcut fix primii trei ani de școală. Îmi adoram învățătoarea, pe doamna Săndulescu, care era foarte frumoasă și elegantă. Pe lângă faptul că era blândă, era clar că iubește copiii. Eu cel puțin așa m-am simțit, iubită. O femeie mereu cu zâmbetul pe buze. Apoi s-a deschis o școală nouă în cartier și a fost mutată acolo. Din ziua aia am urât școala, am urât noua învățătoare, pe doamna Nicolaescu, care era o tipă masivă, vopsită roșcat, făcută permanent, căreia i se lipea rujul de dinți, care intra tunând și fulgerând în clasă, țipa permanent și care altoia elevii. Inclusiv pe mine. Din ziua aia s-a dus pulii de suflet tot ce a însemnat școală. Inclusiv anii de facultate. Cu frigul îndurat și cu materiile aproape inutile. Cu matematicile speciale, și mai ales economia politică! Cei care au terminat Politehnica, știu despre ce vorbesc. 😁
Comentariu beton!14
Matematicile speciale au fost una dintre pasiunile mele in facultate si, ca si alte materii, chiar mi-au folosit. Nu acelasi lucru il pot spune despre economia politica.
Tot timpul am învățat instinctiv, nu mecanic – în consecință, școala autohtonă nu mi-a picat deloc bine. Dar totuși am învățat una-alta, în special ce înseamnă corupția, ipocrizia și mizeria morală într-o școală considerată de elită.
Exemplu: ce face dirigintele și directoarea când află că unul din colegi e dealer de niște chestii nasoale? Răspuns corect: nimic, o mustrare în biroul directoarei. Dirigintele: meh, futem eleve în continuare. Doar nu riscăm să stricăm bunul renume al instituției.
Și mai ziceau că nu învățam nimic. O, ba da. O grămadă de lecții au fost asimilate în ilustra instituție 😀
Ai mare dreptate. Nu tot ce se învața era cuprins în programa școlară, însă erau lecții de viață nu mai puțin importante: de ex. că lucrurile se mușamalizează spre binele instituției ori că unii părinți și odraslele lor minunate au pole position in societate.
No, daca ii musai cu placere si după prima zi îmi trecea si plăcerea.
Si chiar am invatat bine, aveam note chiar foarte bune, ca îmi place sa citesc in general, dar nu pe Sadoveanu si alte minuni. Plus ca unii profesori erau ciudati rău și încă slăvească comunismul la ani buni după pa Revoluție.
Și asta ci repetatul ca papagalul ma termina și acum. De ce? Ca nu mai știu nimic din toate vârfurile Carpaților sau anii de domnie.
Copiii din multe tari nu vin la școală zilnic cu ultima lecție învățată pe de rost. Au examene o data pe trimesteu și gata. Ca la noi tezele.
O trebuit să ajung in clasa a 10 a, a fost prima oară când pe la sfârșitul lui august abia așteptam să înceapă școala !
No, daca ii musai cu placere si după prima zi îmi trecea si plăcerea.
Si chiar am invatat bine, aveam note chiar foarte bune, ca îmi place sa citesc in general, dar nu pe Sadoveanu si alte minuni. Plus ca unii profesori erau ciudati rău și încă slăvească comunismul la ani unindipa Revoluție.
Și asta ci repetatul ca papagalul ma termina și acum. De ce? Ca nu mai știu nimic din toate vârfurile Carpaților sau anii de domnie.
Copiii din multe tari nu vin la școală zilnic cu ultima lecție învățată pe de rost. Au examene o data pe trimesteu și gata. Ca la noi tezele.
Nuuuuu! Nici nu mi-a plăcut, dar era și frica de învățător, iar mai târziu profesor. Csf, ncf- am prins perioada de „mari realizări” ale tov….
Prima zi de școală era coșmar întotdeauna. Pe lângă faptul ca era trezirea de dimineață, frig afara, uniforma cu fusta, frig, ba nene, frig rău îmi era dimineața spre școală, la noi mai era și alt căcat. Ocuparea locului în bancă. Era coșmarul care ma bântuia cu o săptămână înainte de școală. Fugeam toți ca disperații, era o invalmaseala la întrarea pe ușa de fier a scolii, haos, îmbrânceli, într un an am căzut pe scări…acestea toate pentru a ocupa bancă. Prima banca, rândul din mijloc, era cea mai râvnita. Acolo era și catedra. Urma cea de la geam, uneori profesorii își trăgeau catedra la geam sa aibă lumina. Restul nu conta. Plângeam efectiv când începea școala.
La noi cred ca era bataie pe ultimele banci 😅
In clasele I-IV ne punea invatatoarea, ne mai amesteca unul galagios cu unul cuminte. In V-VIII stiu ca aveam rotatie/sapt astfel incat sa ajunga toata lumea in fata, fara suparare. Iar in liceu fetele erau in fata, baietii in spate. Prima banca, randul de la perete, tot liceul.
Yep, și eu tot din categoria celor care urau începutul școlii, chiar școala în general (deși am fost mereu printre cei mai buni din clasă). Începerea școlii însemna să mă întorc de la bunici, de la munte, unde aveam prieteni, era distracție și toate cele, iar colegii nu prea mă plăceau. Ah, și temele de vacanță le făceam mereu pe ultima sută de metri, amânam cât se putea de mult, în speranța că poate ne lovește meteoritu’ și nu mai trebuie sa le fac :))
Mie imi placea ca începea scoala cand eram mai mica. Eu sunt sin București , fără rude la țară. Asa ca vacanta de vara însemna pentru mine ca stateam inchisa in casa, citind pana venea tata de la munca si ma scotea la plimbare, sau la strand in weekend. Frate-meu era un antisocial si nu ieșea din casa și nu avea nici prieteni sa fi zis ca m-ar fi luat și pe mine undeva. Asa ca eu uram vacanta de vara, în mod total atipic. Și acum am oroare sa vina vara și sa nu plec pe undeva în weekend sau în concediu. Bonusul maxim era ca atunci când începea școala și eram la liceu maica-mea avea grija sa facă scandal sa fiu prompt acasa după festivități, nu care cumva sa ies la suc cu restul clasei ca trebuia sa fiu acasă la ziua lui frate-meu ( el având vârstă de 22-26 de ani în perioada aceea). Sublim!
Imi placea sa inceapa scoala. Veneam dupa 3 luni la bunici, la mare (aveam 3 unchi in Constanta)… Citeam mult in verile alea, imi placea sa ma intorc cu lista de lecturi de vacanta nu doar bifata, dar cu niste titluri adaugate. Eram copii, nu stiam atunci cat de inutile sunt unele invataturi, pur si simplu invatam si imi placea, o faceam natural. Poate ca imi era mai usor si pentru ca eram buna cam la toate materiile, excelenta la limba romana, franceza… Am urat matematica, dar mi-am iubit profesoara la materia aia, asa ca invatam de dragul ei. In liceu am facut 2 in 1: tot ce se invata la liceele clasice+profilul sanitar. Incepeam cu practica in spital – la 15-17 ani, in halat alb…cine mai era ca noi? 🙂 Unele din cele mai bune prietene mi-au fost colege de liceu, fosta mea colega de banca din generala mi-e prietena si azi. Era fain in primele zile, mereu 🙂
Oooo,Doamne! Și încă cu câtă nerăbdare așteptăm să înceapă scoala! In clasele primare fiind,aveam o vecina care se „folosea” de expresia cu datul scolii cu untura și mâncatul ei de catre caini…plângeam cu vorbe și ma duceam sa verific dacă scoala este tot acolo …Asta în condițiile în care toată vara eram cu ceata de copii doar pe afara, în expediții pe câmp, pe lângă ape,pe dealuri.Dar na, aveam o placere ascunsa pentru învățătoare, apoi profesori și poveștile lor, uniforma și,cireasa de pe tort, lecțiile de după scoala, pe care abia așteptam să ajung acasă, sa le fac. No, când citesc ce am scris..da, nu cred ca eram normala. Aia e,mi-a trecut între timp.
Eu am iubit școala, îmi era drag 15 septembrie Dar probabil am fost o tocilara excepțională, ceea ce sunt și acum Îmi place cunoașterea, căutarea și descoperirea Oricând aș pleca spre locuri necunoscute, citesc enorm și,da, mi-e dragă școala
Daca va mai amintiți „in casa bunicilor” de Ionel Teodoreanu… Partea in care descrie atmosfera de la școala .. exact așa aș descri o și eu 😉 îmi plăcea școala ca și personajului, deci cam deloc
Da mi-a placut sa merg la scoala, ca sa socializez, dar si ca sa invat (eram atenta la ore, cu studiul individual nu m-am omorat niciodata).
Intr-a 7-a m-am si indragostit de-un coleg de clasa (cam inabordabil, de altfel 🤪), un motiv in plus sa merg cu drag la scoala.
Intr-a 9-a si a 10-a am fost colega cu Sorin (ministrul), in anii aia doi chiar nu mi-am gasit locul in colectiv, colegii erau prea seriosi si studiosi, nirds! Sorin Cimpeanu facea exceptie, el era doar anost, antipatic si alunecos. Stiu, e neschimbat 😀. Ba nu, acum e si annoying!
Si nu, la Sava n-aveam wc-ul in curte 😛.
Intr-a 11-a am schimbat clasa, devenind colega cu cel ce avea sa-mi devina sot ❤️
In facultate (5 ani) clar abia asteptam sa merg „la scoala”, ca doar de-aia muncisem atat, iar profii si colegii erau brici!
Apoi ajunsa profa ma duceam cu drag la „scoala” (liceu) o data fiindca am dat si acolo de colegi misto, apoi fiindca pe vremurile alea numai la scoala aveam ocazia sa ma mai detasez de problemele de acasa (gospodarire, crestere copil, meditatii) si last but not least fiindca aveam ocazia sa-mi etalez toaletele de Apaca si de Burda 😎
In ultimii 20 de ani am gasit metode mai bune si de socializare si de invatare, scoala am pus-o-n cui. 😬🤷🏻♀️
Comentariu beton!13
Mie îmi plăcea la școală, dar prima zi? Groaznic. Când mă gândesc la așa ceva am o singură amintire pentru toți anii: trezit devreme, frig, ploaie eventual, sau măcar atmosfera aia mohorâtă. Bleah.
Și la mine ar fi fost grozav doar cu istorie, geografie și chimie. Anii de domnie cred că s-au mai estompat dar îi știam pe vremuri, aveam un prof la care am ținut atât de mult, cred că aș fi învățat și chineză dacă ne-o preda el.
Am urat-o cu pasiune! Si nu, nici eu nu am fost un elev slab, n-am picat niciun examen, am intrat la facultate din prima. Scoala nu m-a invatat nimic, consider ca mi-am pierdut timpul de pomana, tot ce stiu azi se datoreaza parintilor si meditatorilor mei.
„si meditatorilor”
Te superi, nu te superi, ai contribuit la corupție…
@Rilache „coruptie”??? Cum sunt meditatorii parte din coruptie?
Am fost un elev foarte bun, asa ca scoala nu reprezenta un motiv de stres. Imi amintesc ca in fiecare prima zi de scoala era vreme inchisa, mohorata, frig.
Ma bucuram ca ma revad cu colegii, oarecum, desi n-aveam cine stie ce prieteni apropiati. Mai degraba imi placea ca schimb rutina.
Vacantele mele erau plictisitoare, desi ma bucuram de ele. Fiind singur la parinti, ajunsesem sa imi placa singuratatea, cat erau ai mei la munca imi inventam toate jocurile posibile prin casa. Mai stateam si la bunici, in acelasi oras si aveam zile linistite, batand mingea in curte sau pe terenul de sport din scoala de langa, iar in miezul zilei, stand in sufrageria foarte racoroasa, facand blestematele de teme la matematica pe vacanta sau citind de placere.
Nu prea vedeam sensul acelor teme la matematica, mai ales ca erau variatiuni pe aceeasi tema. Dar nu puteam sa nu le fac, pentru ca eram controlat de parinti.
Iar cel mai mult le-am urat pe cele din liceu, unde profesoara, o vita incaltata, spunea zambind ca vacanta de vara e pentru odihna, deci nu da teme, dar in vacanta de iarna dadea in bataie de joc.
Mai era o saptamana si in vacanta la ceilalti bunici, unde nu eram nepotul preferat si simteam asta chiar de mic, asa ca o vedeam ca pe o obligatie si nicidecum placere.
Ce nu imi placea era altceva, inainte de scoala sau fix la inceput, alergatul dupa manuale. Locuiam intr-un oras mic si in singura librarie nu existau manuale, asa ca trebuia alergat prin orasul resedinta de judet, colindat librarii, trezit sambata la 6 ca sa prind trenul. Unii profesori aveau pretentia de nu stiu care manual care nu se gasea, unele erau scumpe si ma simteam vinovat ca iar se cheltuie bani, mai ales ca auzeam apoi defalcat calculul contabil….
In clasele I-IV uniforma era obligatorie. Alta distractie. Nu imi placea deloc, materialul era prost, ieftin (dar nu la pret sau cel putin asa percepeam eu). Imi era frig iarna in uniforma si cald vara. Iar invatatoarea facea ca trenul daca veneai fara uniforma, din motive obiective (era la croitor pentru retusare, daca nu gaseai numarul tau de cumparat, sau era la spalat).
In genunchi ma intorceam la scoala😭😭
Pe la 8 jumate ani, cu cîteva zile înainte de a începe clasa a treia, am început să mă vait că mă doare burta.
Nu mă durea nici pe dracu dar mă gândeam că aş putea amâna cu câteva zile mersul la şcoală. Se vede că m-am văitat cu convingere, că mama m-a dus la spitalul orăşenesc, unde un chirurg super-competent a opinat că aş avea apendicită şi ar fi bine să mă opereze.
Bine, era anul 1973, nu se făceau mari investigaţii pe vremea aia, nu se pomenise de ecografii and such.
Şi uite-aşa am fost operată de o apendicita inexistentă – oricum apendicele ala nu folosea la nimic, mai bine că mi l-a scos „la rece” – adică neinflamat – i-a zis doctorul mamei.
Operaţia a fost cu anestezie rahidiană, aşa se făceau pe-atunci, şi îmi amintesc şi azi senzaţia oribilă că îmi umblă cineva în burtă şi trage de maţe p-acolo.
N-a fost rău pân-la urmă, m-am ales cu o prelungire de vreo două săptămâni a vacanţei, aşa că am considerat că a meritat durerea.
AŞA de tare iubeam eu şcoala! 🙂
Bine, motivul nu era şcoala în sine ci bătăile pe care le încasam de la mama când nu veneam doar cu 10, dar asta e altă poveste.
Succes fetelor la şcoală iar ţie şi Marei răbdare şi tutun. 🙂
Comentariu beton!12
Am păţit cu hepatita, la fel de inexistentă. Dacă m-a „durut” ficatul, am stat o săptămână la contagioase :)))
Am urat scoala din tot sufletul. Prima zi de scoala un chin. Profesori tampiti……
Baiu este ca i-am regasit tot acolo cand au ajuns copii mei la scoala, ce sentimente m-au rascolit…… nui de povestit.
1-8 aveam mixed fillings, nu ma omoram dar nici nu era o tragedie, invatam usor, m-am mentinut fara efort la premiul 1, dar la liceu, frate… nici un gram de empatie la profesori, eram mai timida, venita de la tara, cred ca si ceva bullyng de la nuste smechere, nici macar nu il identificam, asa de naturally era…
Liceu de top altminteri, smecherele nu au luat treapta…
Ce ma obsedeaza, totusi, si dupa atatia ani, e indiferenta totala a profilor fata de sentimentele copiilor, tocmai la varsta aia care te arde, te consuma, in care nu prea stii ce e cu tine, ai vrea sa afli dar ai vrea sa fii si cool, te vezi in toate luminile si umbrele posibile…
Daca am avut rezultate bune in scoala generala, asta s-a datorat in primul rand invatatorului meu, care, nu stiu cum, mi-a ajuns la minte, mi-a deschis-o si apoi faptului ca sm fost tratata cu respect de profesori, da, respect. Care insa a fost nul la liceu. Era respectata doar tocilara de 10,care nu zic ca nu merita, a avut un parcurs stralucit si mai tarziu, dar …
Nu, nu ma bucuram, sunt procrastinator sef pe strada mea!
Noroc si profesori luminati gazelor!
Inceputul nu mi-a placut, dar pe parcurs era ok, pot sa spun cu mana pe inima ca la liceu a fost chiar super ok, anii 1993- 1997.
Nu scoala am urat-o! Imi placea reintalnirea cu colegii, cu profesorii. Nu am fost o eleva stralucita decat la materiile ai caror profesori imi placeau. Era simplu: imi placea profesorul, imi placea si materia. Atat de simplu incat desi am si am avut inclinatii la disciplinele umaniste, invatam pe rupte trigonometria de exemplu, pentru ca aveam un profesor cu har. Si am scrijelit formule pe toate usile furniruite ale sifonierelor din casa. Cand nu am mai avut ACEL profesor, m-am ales cu o corijenta la matematica. Ce imi placea foarte-foarte mult era cititul. Ma ascundeam sa pot citi cat si ce aveam eu chef.
Duceam un fel de doliu asa in ultima saptamana a vacantei de vara, in prima zi de scoala imi aduc aminte ca plecam cu destul entuziasm, care entuziasm scadea rapid de tot.
Da, imi placea sa merg la scoala
1 – la bloc nu eram decat 3 fete (eu si A de aceeeasi varsta, si E cu 3-4 ani mai mica) si vreo 20 de baieti – simteam nevoia de socializare cu fete, ca ma saturasem de batut baietii :))
2 – aveam colegi care nu isi faceau temele – contra sumei corecte pana la ora in cauza aveau deja tema copiata de pe caietele mele – eram o mica antreprenoare care specula slabiciunile colegilor :)))
3 – scoala era la vreo jumatate de ora departare de casa, si imi placea sa merg cu autobuzul
Si cel mai important motiv – ma intorceam in Bucuresti (in rest orice vacanta mi-o petreceam la tara, la vreo 150 km departare).
Te înțeleg perfect la nr 2 😂😂 făceam temele la germană tuturor colegilor de gimnaziu. Maică-mea a aflat oripilată acest fapt când stătea de vorbă cu alți părinți la examenul de capacitate. Mi-a interzis categoric să fac asta şi la liceu, aşa că mă mulțumeam cu ciocolată, chipsuri şi alte chestii sănătoase. Am reuşit performanța de a-mi corecta propria operă când am făcut tema unei colege din altă clasă care o avea pe maică-mea la germană 🙈
Mie da. N-am fost o eleva sclipitoare si uram sa-mi fac temele, dar imi placea la scoala.
Intotdeauna mi s-a parut vacanta de vara prea lunga. De-abia asteptam noul an scolar. Poate si pentru ca nu am avut parinti carora sa le pese de note si premii si nici profesori cretini.
Asteptam cu emoție (nu mai știu dacă și cu nerăbdare) începerea școlii! După atâția ani, încă mai simt în nări mirosul mărului pe care mi-l punea mama în pachețel. Am asociat mirosul acesta cu începerea anului școlar și asa a rămas. Acum activez în justiție și cumva începutul anul de activitate judecatoreasca se suprapune cu începerea școlii, asa ca în fiecare an se lasă cu emoții, nerăbdare și miros de măr în ghiozdănel 😊 Și da, sunt părinte (de copil de clasa a VIII-a), noroc ca este indulgent cu nostalgiile mele și încă ma tolerează în prima zi de școală 😁🙈
In afara de clasele 1-4 (cand am avut o invatatoare de nota 10+) am urat scoala. In clasele 5-8 motivele au fost profesorii tampiti si faptul ca am invatat intr-o scoala de cartier unde tot timpul erau batai, furturi, gasti, tigani etc. In ciuda conditiilor din scoala am intrat la cel mai bun liceu din oras. Aici alta distractie. Toti cei care au terminat anumite scoli de renume aveau bisericutele lor in timp ce restul care veneam din afara eram vazut ca ciudati si nu ne-am integrat niciodata. In total cred ca eram 10 in tot liceul ala care nu veneam de la o scoala de renume. Asa ca in afara de un grup foarte restrans am fost un singuratic. Si mai ciudat era ca, in afara de cateva exceptii, pana si profesorii ii favorizau pe cei veniti de la scoli de „renume”. Chiar si profesorii intre ei vorbeau urat de profesorii veniti din alte parti, care nu aveau un renume. O mizerie totala. Ceea ce a pus capac a fost la bac. Aici am aflat ca toti cei care abia treceau de exemplu la fizica au bagat meditatii la greu cu profesorii vedeta (care se laudau ca ei nu fac meditatii, ca nu sunt de acord cu asa ceva) si au trecut bacul cu note de peste 9. Asta ce in fiecare an de liceu treceau cu 5, eventual mai ramaneu si corigenti pe vara. Eu am ramas cu impresia ca nu a fost vorba doar de meditatii ci si de interventii la corectat.
Fratemiu a urat scoala chiar din clasa 1. A nimerit la o invatatoare care credea ca daca loveste cu capul de tabla copii o sa le bage mai bine tabla inmultirii in cap. A fi fost un scandal despre care s-a scris si in ziarele locale. Spre sfarsitul clasei a 3-a cand un parinte a venit la scoala pregatit sa o bata pe invatatoare ca i-a venit copilul acasa cu capul spart.
Cum societatea romaneasca e o mizerie asa si invatamantul fix oglinda ei.
In facultate am avut niste profi cu care m-am intersectat, cu vederi destul de inguste/plecati de acasa. Unul dintre ei a sarit in apa amenintat de niste studenti, si din cauza altuia un student s-ar fi sinucis si altul ar fi innebunit. Eu am ales sa dau examenul de cate ori au considerat dansii pana am trecut fara alte variante ajutatoare, desi ajunsesem sa stiu pe de rost materia si subiectele de examen. Si un al 3-lea care se distra dand la examen la mate niste integrale din lista celor nerezolvate niciodata :D. Dar nah, asa e in tennis. Si asta la sectia cea mai cautata ca la cele mai putin cautate era si mai jale.
Amuzant e ca unul dintre cei 3 e si fondatorul platformei antiplagiat. Fix ala cel mai dus cu pluta dintre ei.
Fix aceeasi experienta am avut si eu in facultate la 2 obiecte. Cam de 5 ori am dat examenele alea eu si cu inca un coleg. Nici macar nu aveau legatura cu ceea ce faceam noi la calculatoare, nici nu erau predate de profesori de la facultatea de calculatoare, dar cred ca ne-au auzit profesorii cand ziceam ca nu isi au rostul obiectele astea la specializarea noastra. Ceva cu masurari electronice (obiect care s-ar potrivi foarte bine la electrotehnica, nu la calculatoare si ceva tot de electroncia care se facea in cadrul facultatii de electronica si telecomunicatii). Tot timpul gasea cate o chichita sa ne pice. Daca faceam prefect la probleme, ne pica la teorie. Daca faceam bine la teorie ne pica la probleme si tot asa, de 5 ori la un obiect si de 4 ori la celalalt. Si asta pe sfarsit de facultate, eram stresati ca nu o sa intram in licenta.
La alt frustrat de profesor, am rezolva tot subiectul ca la carte dar la sf vine si imi zice ca mi-ar fi dat 9 dar din cauza ca nu am folosit exemplele si metoda lui de rezolvare ma lasa cu nota minima de trecere.
Dar in general experienta a fost mai placuta la facultate fata de liceu si generala. Am intalnit destui profesorii, chiar si in varsta, care inca se documentau si puneau mult suflet in ceea ce faceau.
Am urât din suflet școala. Chiar cu plânsete pe la începuturi. Nu puteam concepe că e gata perioada de joacă. Până cam pe la liceu, când am ajuns la munca câmpului (nu scuzați, că e licență poetică). Nu forțat, pur și simplu s-a întâmplat. Atunci am avut revelația: Tare bine e la școală! Alte munci nu mă deranjau, dar chestiile de la câmp mi s-au părut infinit mai groaznice.
De mic am apreciat faza asta:
– Copii, vouă vă place să mergeți la școală?
– Da, ne place să și venim de la școală. Ce se petrece în acest timp nu prea ne place.
Imi placea pe naiba. Dupa 23 August intram in depresie.
Asa mult mi-a placut scoala incat impreuna cu cei 7 copii din vecini am uns peretele dinspre parc ca sa-l manance cainii. Asa ne-au zis vecinii c-ar trebui sa facem cu ea daca n-o iubim, dar scoala tot acolo a ramas pana intr-a 5a cand am schimbat-o cu alta. 🙂
Cu ce l-ați uns? Că poate n-a fost ce trebuia. 🤭
Stii glumele de pe internet cu profesorii care plang ca incepe scoala? Profesor here, si alea nu sunt glume :))) Urasc inceputul scolii!
Nu imi aduc aminte de vreun an in care sa-mi fi placut inceperea scolii, fie ca vorbim de ziua de 15 Sep sau de fiecare zi de Luni a anului (asta a determinat relatia en frois pe care o am cu ziua de Luni chiar si in zilele noastre).
Imi aduc aminte distinct de placerea pe care o aveam sa merg la scoala in fiecare Vineri (mai putin Vinerile cu teze, extemporale sau scoateri la tabla pentru inchiderea mediei) si bineinteles in ultima zi de scoala a trimestrului, mai ales in liceu cand se lasa cu chefuri monstruoase (oh, the electric eighties…).
Asta pana prin anul 3 de facultate, dupa care putand alege la cursuri/seminarii merg si alternand cu cele 2 joburi pe care le tineam in paralel, lucrurile devenisera mult mai interesante, unii colegi devenind parteneri pentru primele mici afaceri pe care le incepusem din timpul facultatii (oh, the crazy nineties….)
Saptamana ideala incepe Miercuri si se termina Vineri seara. Sa-Ma e weekend!
Nu prea-mi plăcea, uram că se termină vacanța și trebuie să merg la școală. Probabil că de asta luna septembrie mă deprimă. Aaa, încă ceva, din când în când mai am coșmaruri legate de școală, ba că nu iau bacul, ba că nu trec la nu știu ce materie… se pare că școala a fost o experiență pozitivă pentru mine :))
Eu nu așteptam neapărat să înceapă școala, dar îmi plăcea când sosea ziua respectivă. Mă simțeam la fel de bine la școală ca în vacanță.
Pe de altă parte, eu m-am îndrăgostit de școală în prima zi din clasa I, când am hotărât că mă voi face învățătoare, când o să cresc mare. Și m-am făcut. 🙂
Dar pe urmă, când m-am văzut la 19 ani cu o meserie, cu un loc stabil de muncă (am fost ultimul an cu repartiție guvernamentală) la mine în oraș, la fosta mea școală… Mi s-a părut că viața mea s-a terminat cumva – adică nu mai avea niciun pic de aventură, de suspans etc. Și am decis să mă duc și la facultate, ca să mă fac profesoară.
Zis și făcut, profesoară sunt și în ziua de azi. Dar nu mai aștept începerea școlii ☹. (Asta în condițiile în care nu lucrez în România, ci în Franța, dar și acolo se degradează învățământul cu viteza luminii).