Văd peste tot oameni care spun că nu reușesc să vadă ce-a zis Cristina Ich. Îi înțeleg, că nici eu n-am reușit, duduia mi-a dat block cu ultima ocazie când a luat-o pe arătură.

De-aia, cu ajutorul lui Vali, vă las eu mai jos, la botul calului, ce-a zis.

Am să trec peste faptul că duamna e tot imigrant, c-ar trebui să fiu la același nivel cu ea ca să mă leg de asta. În schimb, n-am să trec peste faptul că nu e cel mai ascuțit creion din penar și că e un om de joasă factură. N-am cum să trec peste astea.

Să te plângi de emigranți în țara din care au plecat peste 5 milioane de oameni sperând că în străinătate vor avea o viață mai bună, n-are cum să fie vreo dovadă de mare inteligență. Să te plângi și de mirosul lor, n-are cum să fie decât dovada unui caracter cel puțin dubios. Dar să te mai plângi și că vin aici ca să ocupe locurile de muncă ale românilor, tu muncind nimic, e dovadă de genialitate supremă. Nu știu ce-aș putea să mai spun în plus.

Am văzut recent filmul R.M.N., al lui Mungiu. Film făcut după un caz real, cel al imigranților care munceau în brutăria de la Ditrău. Probabil știți despre ce este vorba, c-a făcut mare vâlvă cazul. Vă recomand filmul, o să vedeți că e plin de Cristine Ich de ambele sexe în țara asta, doar că arată diferit.