De azi dimineață curg postările despre Jorj Buhneeci în feed-ul meu. Nu cred că exagerez deloc când zic că 8 din 10 postări sunt pe acest subiect. Dar partea cea mai interesantă este alta: am văzut o grămadă de oameni luându-i apărarea lui Buhnici pe motiv că „era băut”, sau „era fumat”, sau „era spart” și nu știa ce vorbește, de-aia a zis ce-a zis. Chestie care mi s-ar părea amuzantă dacă n-ar fi extraordinar de enervantă.

Faptul că era băut, fumat sau spart nu-l dezvinovățește în niciun fel, dimpotrivă. Oamenii spun exact ce gândesc la băutură, la verdeață și la cocs. Abia atunci iese adevărul ăla adevărat la iveală.

Știți, strămoșii noștri latini aveau o vorbă, „in vino veritas”, vorbă care nu cred că mai are nevoie de vreo traducere și care exact asta voia să spună. Ce-i drept, pentru iarbă și tras pe nas n-aveau niciun proverb, dar principiul e același.

Nfine, ce voiam eu să zic este că puteți să-i găsiți câte scuze vreți, dar ăla de pe filmare este Buhnici cel adevărat. În restul timpului doar se preface.

P.S. Dovada că am dreptate este justificarea pe care a scris-o conu’ Jorj cu mânuța dânsului. Rar am citit ceva mai cringe. Uneori, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci, daca nu ai nimic inteligent de spus, este să taci naibii din gură.

sursa foto: freepik.com