Prima oprire peste noapte a fost la Bratislava, unde am ajuns în stare de semi-șoc când mi-am dat seama c-am făcut fix 10 ore și 45 de minute. Exact atât a durat de la mine din fața casei până am parcat în fața hotelului Bratislava.

Apropo de hotel, mereu și mereu îmi iau aceeași țeapă. M-am bucurat la chilipir, c-am dat super-preț pe cameră, după care am ajuns aici și-am înțeles că nu sunt eu deosebit de norocos de-am găsit hotel la juma’ de preț. Fraților, când am intrat în hotel, m-am întors brusc înapoi în timp, cu 40 de ani. Hotelul arată exact ca-n 1975 sau când morții lui o fi fost dat în folosință. Mobila e din aia cum are mama la Vâlcea, în sufragerie. Nfine, aia e, eu am fost imbecil, nu ei.

Revenind, ziceam c-am făcut cei 1061 de kilometri (exact atât îmi arată pe bord) în fix 10 ore și 45 de minute. Inițial, mă speriasem, am crezut că i-am făcut în 9 ore și 45, după care mi-am dat seama că mai am de adăugat o oră, și anume aia de la diferența de fus orar. Ar fi fost prea de tot.

Treaba e c-am mers absolut peste tot cu viteza legală. Nu pot să-i dau talpă nici dacă aș vrea, că mă fac de râs la oamenii ăia de la Autonom dacă-mi vine vreo amendă în plic. Bine, nu că dacă chiar aș vrea să mă dau la mașină aș avea cum, că e lentă săraca ca o mamaie atinsă de artroză. Până la 120 km/h se duce smooth, după care uiți piciorul înfipt în accelerație. Nu că mi-ar trebui mai mult ziceam așa, ca chestie, că m-au amuzat ieri comentariile voastre.

Deci voi trăiți cu impresia că mi-am ales eu mașina, este? Mă plimbam așa printre rândurile de mașini din flota Autonom și țâțâiam dezamăgit la bemveruri, arkane și xcenouăzeciuri: „asta, nu. Nici asta. Exclus cu aia de-acolo”. Până când mi-a apărut Kuga în față și m-am luminat tot: „asta e! Dacă nu plec cu asta, mai bine nu mai plec.”. Cei de la Autonom au vara cea mai aglomerată perioadă. Pare logic, aș putea spune. Mi-au propus ce au avut disponibil, a ținut de mine dacă accept sau nu. Dar e ok, îmi doream să mă duc cu o mașină mai mare și mai grea decât a mea, pentru că efectiv n-am idee ce mă așteaptă după Oslo în sus, când pe hartă totul e verde, arată de parcă voi merge doar prin păduri.

După această paranteză, să revenim încă o dată la cele 10 ore și 45 de minute, adică cel mai bun timp pe care l-am scos vreodată pe traseul ăsta. Pentru c-am gășit și o explicație: pe Dealul Negru și pe Valea Oltului s-a mers ceas, nu s-a stat nicio secundă. Că daca mă înțepeneam pe loc oră și jumătate, ca anul trecut, nu mai aveam ce povesti acum.

Iar de la Sibiu, șoc și groază, am mers exclusiv pe autostradă până la intrarea în Bratislava. Mă rog, mai puțin ăia 17 kilometri rămași neterminați, dar până și acolo s-a circulat decent nu s-a stat deloc.

Și dacă tot am ajuns la mersul exclusiv pe autostradă, trebuie să vă mai spun niște lucruri.

Am constatat așa ochiometric că în România cam 3 șoferi din 5 nu semnalizează intenția de schimbare a benzii pe autostradă. Pur și simplu nu-i interesează că tu n-ai de unde să ghicești că ei vor să iasă de pe prima bandă sau să revină. Au luat volan și-au ieșit, ce atâta frăsuială cu semnalizatul.

Tot pe plaiurile noastre, cam doi șoferi din zece circulă exclusiv pe banda de viteză a autostrăzii. Ce dacă se târâie cu 90km/h, el merge pe banda de viteză că nu-i spune lui nimeni pe ce bandă să meargă. Ce dacă vin alții tare din spate, SĂ PUNĂ FRÂNĂ, că nu-l comandă nimeni pe el, da? Gizăs fucking craist, eu înțeleg că nu avem obișnuința mersului pe autostradă, că, na, de unde autostrăzi? Bănene, dar astea deja sunt chestii de bun-simț, dincolo de orice șoferie. Partea extrem de bună este că sunt singur în mașină și pot să înjur cu voce tare în cele mai variate moduri.

Încă una vă mai spun, că mi-e somn de paralizez. Eu circul de obicei cu waze-ul care m-a scos de multe ori din răhățel. Dar acum, am pornit și google maps și waze. Am mers cu ambele, chestie care s-a dovedit extrem de inspirată. Habar nu am ce-o fi fost cu waze-ul, dar dacă mergeam după el, făceam cu 3 ore mai mult.

Inițial am crezut că aberează google maps de-mi dă un timp cu 3 ore mai scurt decât waze. Unul îmi arăta că ajung la destinație la ora 17.22. Celălalt, adică waze, după ora 20.30.

Când am început să mă apropii de Arad, am înțeles de ce și că nu e nimic în neregulă cu google maps. Waze era ăla care abera și care mi-a zis tot timpul să ies de pe autostradă, s-o iau prin oraș, prin Arad, deși autostrada pe care eram se termină fix în barăcile poliției de frontieră.

De ce mă tot scotea de pe ea? Habar n-am. M-am uitat în setări, deși nu-mi băgasem nasul, dar mă gândeam că s-o fi schimbat ceva pe acolo după vreun update. Nope. Setările erau ok, nu era bifat să evite niciun fel de șosea.

Dar cea mai tare fază mi-a făcut-o după ce am ieșit din România, când m-am urcat pe autostrada ungurilor. Ei, waze nu voia să ia în considerare autostrada asta, pentru traseu, orice i-aș fi făcut. Pur și simplu o ignora, o vedea că există, nu afișa ca și cum mă deplasam pe câmp, dar nu voia s-o ia în considerare. Concepea tot felul de alte trasee fanteziste și mă punea într-una să ies și să caut un drum pe care-l știa el că merge unde aveam io treabă. Și-a ținut-o așa până la Bratislava, indiferent de câte ori l-am resetat. Well, de ieri începând, o să mă bazez doar pe google maps.

Atât, mă duc să leșin în pat.

Poze încă n-am decât vreo două-trei, v-am lăsat-o doar pe asta cu Dunărea. Mâine (adică azi, când citiți voi) e ziua de bătut orașul la picior, mâine voi face probabil și poze.

P.S. Azi avem „ce mi-a plăcut”, dar l-am programat la prânz. În schimb, din păcate și din motive independente de voința mea, care țin de sincronizare, azi n-o să aveți Lista lui Edelweiss.