Ieri a fost prima zi în care n-am condus deloc în acest tur. Mașinile au stat cuminți în parcarea hotelului, iar noi am experimentat chestii precum plimbarea pe biciclete în jurul lacului Colibița sau un traseu de trekking prin pădure.

Apropo de hotel, de Panoramic, trebuie să vă zic ceva de mă tot țin să scriu, dar uitam mereu. Este, probabil, cel mai mișto hotel în care am stat eu vreodată până acum, în România. Da, am stat la multe hoteluri bune și foarte bune, de 4 sau 5 stele, dar niciunul nu avea view-ul de la Panoramic. De altfel, asta este o poză făcută pe geamul livingului de la apartamentrul în care am stat.

Iar în dimineața asta mi-am mai dat seama de încă o chestie. Este prima oară când văd șemineu real într-o cameră de hotel. Din ala cu lemne care ard, nu drăcie din aia electronică de-l „aprinzi” din telecomandă. V-am lăsat poza printre cele de la final, ca să vedeți că nu aberez. Nici nu vreau să ma gândesc ce senzație ai când sunt minus cinșpe grade afară, sau ninge, și-n cameră la tine arde focul în șemineu. Asta voiam să vă spun.

Acum, revenind. Ziceam că plimbare pe biciclete și trekking. Mă rog, cel puțin așa suna în teorie ce vorbeam cu o seară înainte că vom face a doua zi. Doar că a doua zi plimbarea cu bicicletele și trekkingul s-au transformat în experimentat apa din piscină și șezlongurile de pe margine. Și pe bună dreptate, doar n-o să umbli de nebun prin păduri, când ai piscina aia mișto numai pentru tine.

După care, pe după-amiază așa, ne-a făcut Meșter o surpriză si-am ieșit cu două bărci pe lac. Una era doar cu motor, cealaltă era un velier care avea și motor. Eu și fashionista am fost pe velier. Ne-a plăcut.

Spre seară ne-au pus oamenii ăștia de la hotel la o masă tradițională pregătită de Chef Nina Rus. Înțeleg că este destul de cunoscută doamna Rus, și nu doar în zonă. După ce-a început să vină mâncarea, am înțeles și de ce.

Mi-e jenă să vă spun ce dezmăț a fost acolo, dar cel mai tare mi-e rușine de mine însumi după cât și câte am putut să mănânc. Ce să vă spun? C-am mâncat pentru prima oară în această viață zacuscă de pește? Idem balmoș. Sau despre sarmalele pregătite în pâine? Pizdulice mai mâncasem, dar nu așa fragedă (wink-wink). Că despre platoul cu antreuri, nici nu mai vreau să aduc vorba.

Nfine, nu-mi amintesc când am băgat ultima oară atât de mult în mine. La fiecare preparat care ne ajungea pe mese îmi spuneam că „gata, ăsta e ultimul, indiferent ce-ar mai urma după”. Și de fiecare dată sfârșeam în același mod: „dar măcar să-l gust”. A fost o probă dură, de anduranță, dar a meritat (ceva poze cu felurile despre care vorbeam mai sus, găsiți aici).

Apropo, absolut toată mâncarea de aseară era din produse făcute pe plan local. Și să mor eu dacă nu se simte asta la fiecare îmbucătură.

Cam atât despre ziua de ieri, dar abia o aștept p-asta de azi. Înțeleg că urmează să facem ceva ce eu n-am mai făcut în această viață, dar îmi doream de ani de zile să fac. Nu, nu vă spun ce anume, să nu pățesc ca la tiroliană. Dar puteți încerca voi să ghiciți. Sunt extrem de curios dacă o nimerește cineva.

Parteneri:

🚗 Volvo Car România

🎌 Michelin

Gata, acum poze.