E vineri, așa că mi-am zis să vă fac program pentru weekend, dacă nu cumva se întâmplă să aveți deja. O să procedez exact ca la ultimul articol cu remandări de filme și seriale, o să le împart pe categorii, doar că de data asta vor fi trei: cele care merită văzute, cele care nu, și „dacă n-aveți nimic mai bun de făcut”.

Merită văzute

👉 The white tiger – film, Netflix

Acesta nu este un film, acesta este o capodoperă pe care, într-un moment de inspirație divină, am accesat-o cu un banal „play”. Nu mai știu ce m-a determinat să fac asta, pentru că eu NU DAU play la filme indiene. Dar, prieteni, filmul acesta poate fi considerat unul dintre motivele pentru care a apărut cinematografia pe planeta Pământ. Și nu exagerez deloc când scriu asta. Sfatul meu prietenesc, sincer și total dezinteresat este să-l vedeți repede, cât îl mai găsiți pe Netflix. Eu l-am văzut acum vreun an, dar am uitat să vă zic despre el. Noroc că mai cotrobăiam zilele trecute prin „my list” și l-am văzut acolo. Pe scurt, este senzațional de bun.

👉 The Invisible Guest / Contratiempo – film, Netflix

Well, dragii mei, ăsta nu este film de umplut timpul seara, în timp ce așteptați să vi se facă somn. Contratiempo este un film aproape foarte bun. Și zic „aproape” pentru că, din nefericire, mi-am dat seama de întorsătura pe care o vor lua lucrurile, mult înainte de a se întâmpla în film. Dacă nu mă prindeam, cu siguranță l-aș fi scos pe „aproape” din ecuație.

Dar dincolo de asta, este un film spaniol excelent, despre care îți dai seama încă din primele momente că nu există nicio șansă să auzi la un moment dat vreun: „mi amor estoy embarazada”. Iar dacă vă uitați la el și nu vă prindeți până la sfârșit care e șmecheria, cu atât mai bine, o să aveți parte de un final bombă.

De evitat cu orice preț

👉 The Marked Heart / Pálpito – serial, Netflix

Problema cu serialele de limbă spaniolă este că atunci când le dai play, automat îți sună a telenovele. Încep dialogurile, vorbesc oamenii ăia între ei și imediat începi să auzi în cap o voce care șoptește „te quiero mucho” și „mi amor estoy embarazada”, deși cetățenii ăia de pe ecran vorbesc despre cu totul altceva. Dar în sinea ta știi că la un moment dat trebuie să urmeze un „ayay, mi amor”. De-aia trebuie să le las o vreme să meargă, până mă lămuresc dacă se duc în zona de telenovele sau am norocul să fi dat peste vreo bijuterie ca Relatos salvajes.

Exact așa am pățit și cu Pálpito ăsta (cu titlul tradus și ca „Bănuiala inimii”) care nu că este telenovelă, este mamăl și tatăl telenovelelor. Dar na, la ce să te și aștepți de la un serial columbian? Băieții ăia se pricep la culturile de mac (wink-wink) nu la făcut seriale.

Ia fiți atenți aici și-o înțelegeți imediat de ce zic asta.

Mdeci, serialul are ca subiect principal o tânără domniță columbiană, nevastă de cetățean omnipotent financiar, care face un transplant de inimă. Până aici, nimic neobișnuit, este?

Dar pentru că era înscrisă pe o listă de așteptare lungă, cu siguranță ar fi murit până îi venea rândul, domnul soț aranjează un transplant cu o inimă cumpărată de pe piața de trafic de organe. Nici până aici nu este nimic neobișnuit. Până la urmă, avem și noi exemplul domnului actor Arșinel care a făcut aproape același lucru, în condițiile in care nu e nevastă de mafiot columbian.

De aici încolo începe partea care ar putea fi hazoasă dacă n-ar fi de rahat. Știți unde are loc transplantul? În port, într-un container din ăla cu care se transportă marfa pe vapoare. Operație pe cord deschis, da? Într-o parte a containerului se preleva inima bună, în cealaltă parte i se implanta noii posesoare. Băbăieți, eu înțeleg că filmele sunt bazate pe fantezie și creativitate, dar doar când e vorba despre Superman sau Gandalf, nu când cică e un subiect foarte serios. Nu când îmi spui mie că cel mai bun chirurg pe cardio, din Columbia, vine să opereze transplant de cord într-un container în care intrarea în blocul operator aseptic se făcea printr-o folie de plastic transparent. Gizăs fucking craist, „estoy embarazada” sună bine pe lângă mizeria asta.

Prin urmare, dacă nu sunteți fani declarați ai telenovelelor, recomandarea mea e să-l săriți pe Pálpito.

👉 Ruxx – serial, HBO Max

Dacă ar trebui să exemplifici cu ceva definiția cuvântului „cringe”, apăi nu ai avea cu se să exemplifici mai bine. „Ruxx” ăsta este un serial românesc în care HBO a băgat o grămadă de bani. Bani după care e posibil să plângă multă lume de pe acolo. Păcat de bugetul ăsta generos și de distribuția aia fenomenală, pentru că efectiv este de neprivit. E scris rău de tot, scenariul și dialogurile parcă sunt făcute de un elev de clasa a cincea, și nu unul premiant.

Pe scurt, Ruxx se înscrie cu succes pe lista producțiilor făcute absolut degeaba, sper c-au trecut banii la „pierderi” oamenii de la HBO. De curiozitate, există cineva pe aici care s-a uitat la el? Și dacă există, greșesc eu și vouă v-a plăcut?

Dacă n-aveți nimic mai bun de făcut

👉 Ava – film, Netflix

E sâmbătă seara, afară plouă și tu stai în casă fără să ai ceva mișto de făcut? Ăsta e momentul perfect în care să-i dai play lui „Ava”. E fix genul ala de film de acțiune care nu-ți pune creierul la contribuție în niciun fel, dar reușește să te țină într-o oarecare tensiune. Unde mai pui că are și o distribuție bună spre foarte bună: John Malkovich (care poate să joace și în „Inimă de tigancă”, că tot John Malkovich rămâne), Colin Farrell, Geena Davis, dar și ultimul meu crush în materie de actrițe: Jessica Chastain (cea pentru care am fost la un pas s-o scot de pe listă pe Cate Blanchett).

Nfine, ce voiam să spun este că, chiar și așa tras de păr pe alocuri, este un film de acțiune decențel. Prima oară când nu mai știți la ce să vă uitați și n-aveți chef să vă bateți capul cu cine știe ce drame psihologice, merită să-l încercați.

👉 Loving Pablo – film, Netflix

Loving Pablo, Hating Escobar. Trebuie să recunosc că titlul complet este bun de tot, m-ar fi făcut să mă uit la film chiar dacă n-aveam nici cea mai vagă idee despre ce este vorba.

Dar cum știam despre ce e vorba, să te uiți la filmul ăsta, după ce-ai văzut Narcos sezonul 1 (ăla care e despre nen-tu Escobar), este fix ca atunci când, în loc să citești cartea, găsești un rezumat pe net și-l citești p-ăla. Înțelegi despre ce e vorba, afli și finalul cărții, dar rămâi cu o senzație de insatisfacție.

Nu e rău, dar fix senzația asta am avut-o, că mă uit la sezonul 1 din Narcos, dat pe viteză mare. Știam acțiunea, știam tot ce se întâmplă, nu m-a surprins cu absolut nimic, deși filmul nu e rău, e chiar privibil.

Ce n-am să înțeleg niciodată este de ce să faci filmul în engleză, când tu ai ambii actori principali vorbitori de limba spaniolă? I-am numit aici pe Javier Bardem și Penélope Cruz. Cam cât de real crezi că-mi sună mie când Escobar vorbește cu amanta, și în general cu toți ăia din jur, în engleză din aia stricată cu accent spaniol? De ce-ai face asta? De ce?

Nfine, dacă n-ați văzut Narcos, zic eu că vă puteți uita liniștiți la el, nu e un film rău.

👉 Wrath of man – film, Netflix

Aici aveți oleacă de ghinion cu mine. În sensul că eu mă pot uita la orice film cu Jason Statham și să nu mi se pară prost. N-am cum să fiu obiectiv pentru că-mi place omul ăsta de mă piș pe mine. So, după cum probabil vă așteptați, „Wrath of man” nu este vreo comedie romantică sau un film de artă, ci un film de acțiune. Cât o fi el de bun, rămâne să decideți voi, că eu când îl văd pe Statham dau play automat și mă mai opresc după ce se termină genericul de final.

Dincolo de glumă, este un film așa cum v-ați aștepta, multă bătaie, multe împușcături, jafuri armate și alte chestii. Pe ansamblu, nu e rău, e exact aceeași situație cu ce ziceam la „Ava” mai sus, te poate ține două ore ocupat și în ușoară tensiune, într-o seară în care nu prea ai ce face. Ca defect, mi s-a părut că acțiunea este un pic „grăbită” că se sare prea ușor peste niște pasaje din film, ceea ce nu ajută deloc la construcția acțiunii. Dar dacă treci peste asta, îl poți urmări fără nicio problemă. Jason rulz.

👉 The takedown / Loin du périph – film, Netflix

Filmul ăsta este dovada c-au învățat și francezii să facă filme de acțiune la care-ți face plăcere să te uiți. Presărat cu accente de comedie, pe alocuri, este foarte mișto că reușește să nu se ia în serios. Motiv pentru care de vreo două-trei ori am râs cu sunet.

So, într-un final, avem un film polițist de acțiune la care se și râde bine. Ce ți-ai putea dori mai mult când a început vara și numai chef să vezi filme nu ai.

Apropo, voiam de mult să vă întreb asta, mi se întâmplă numai mie să nu mai am chef nici de filme, nici de seriale, nici de uitat la nimic în general, după ce temperaturile de afară încep să treacă de 25 de grade? Că io pățesc asta an de an și mă gândeam să nu cumva să am vreo problemă la căpuț. Mă rog, probleme la căpuț am eu multe, zic de partea asta cu uitatul la filme. Deci? Doar eu?