Nu, că trebuie să vă zic asta.

Băi, deci ne uităm la un film, eu cu fashonista. Acțiunea se petrece într-un mic sat-orășel din Palestina, niște pescari amărâți, dramă, sărăcie, pe scurt, oameni care nu au după ce bea apă, la propriu.

Cadru după cadru te ia cu fiori când vezi în ce lipsuri și sărăcie cruntă se zbat, cum luptă zi de zi pentru supraviețuire, cum personajul principal încearcă să trăiască din pescuit, care pescuit nu prea merge.

Fashionista rabdă stoic, că ea care nu prea suportă să se uite la filme de genul, de fiecare dată îmi spune c-a fost și este în România prea multă în sărăcie, ca să mai ducă și în filme. Dar mie-mi place mult ce văd, așa că n-are de ales, mai pufnește, mai comentează, dar se uită.

Ei, și ajungem la momentul acțiunii când ăsta, pescarul din film, are nevoie de un recipient mic în care să pună ceva lichid. Caută prin toată casa, nu găsește nimic și, până la urmă, într-un sertar descoperă sticluțele cu parfumuri ale neveste-sii. Când zic sticluțe cu parfumuri, imaginați-vă sticle din alea cum aveam și noi cândva prin case, rămase dintotdeauna, parcă se moșteneau din moși strămoși. Se vedea pe ele cât sunt de vechi să că stau în sertare de când lumea, că doar nimeni nu era nebun să arunce parfum la gunoi, doar nu expiră.

Scoate omul din sertar sticluțele și se uită să vadă dacă e vreuna goală. Nțțț, nu era, toate mai aveau câte un pic de parfum prin ele. Mai pe sfert, mai pe jumătate, mai pe fundul sticluței, dar niciuna nu era goală de tot. Așa că până la urmă ia cea mai îndrăzneață decizie: le deschide pe două dintre cele mai goale și hotărăște să toarne conținutul uneia în cealaltă.

Ei, ăsta e momentul în care distinsa ființă de lângă mine n-a mai rezistat psihic. Am auzit-o cum i se taie respirația, după care a șoptit îngrozită:

– Oh, Doamne, nuuu!

Mă uit cu coada ochiului la ea:

– Cred că aveau probleme puțin mai mari decât c-a combinat ăla două parfumuri diferite.

Degeaba, nimic n-a mai contat. Sacrilegiul fusese deja comis, din momentul ăla s-a întors ostentativ cu spatele și s-a apucat să citească o carte. 😀

P.S. Probabil vă întrebați ce legătură are titlul cu toată povestea asta. Are, că filmul se numește „When Pigs Have Wings”, îl găsiți pe Netflix și e bun, foarte bun, o să revin cu detalii zilele astea.