Sau, mă rog, poate sunt și când nu-mi propun asta neapărat, dar nu e cazul în povestea de față. Nfine, o să înțelgeți ce zic dacă vă mână curiozitatea să dați play. Dacă nu, nu.
P.S. Ca să fie foarte clar, c-am uitat să specific pe filmare și nu reiese foarte limpede din ce tot vorbesc eu pe-acolo: eu nu mă cunoșteam cu Andreea Esca. Așa, acum o să înțelegeti mult mai bine ce-am vrut să zic.
Probabil voiau să le dați o masă, cine știe ce ar fi dorit! Puteți să faceți o adunare în Piață Victoriei cu cei care vă urmăresc. Păi dacă sunt pretențioși…:))
Comentariu beton!15
Băi, râdem-glumim, dar ce-am povestit eu azi e cât se poate de real.
@MV, sunt convins că este real, de fapt eu știu câteva cazuri similare. Da’ o poză nu v-a rugat nimeni să faceți?
Dacă ne rărim, interacționezi mai mult? 🤣🤣 Să știu dacă ma bag în seama când o să mă întâlnești 🤣🤣
Comentariu beton!18
Păi nu, că de băgat în seamă oricum te bag, n-auzi? Abia după tu o să-ți spui „uite și la arogantul ăsta, nu m-ar fi întrebat ce-am gătit la prânz”. 😛
Deci! N are cum. Chiar și cu o interacțiune de 5 min, tot n aș renunța sa te urmăresc. Adică, o fac de ani de zile, cred ca primul comentariu a fost la treaba cu șoarecu’ mort în frigider, fiindcă pățisem la fel. De a lungul timpului am realizat ca prefer sa te citesc, în loc sa butonez aiurea pe net. Aaa, și sa știi ca la 08.04, zilnic, îmi dai trezirea 🤣🤣. Dar nici de a naibii nu iau notificarea de articol
Comentariu beton!13
:))))))))))))))))))))
În frigider era un cal mort, nu un șoarece. 😀
@Ana, la 08.03, cred că v-o ia ceasul înainte:))
La 8.01 sunt programate articolele. 😀
Cred că e chestie de server gmail. Ora de intrare a mesajului nu e întotdeauna aceeași. Și aș putea paria că mai toți intrăm pe blog și fără e-mail.
Comentariu beton!23
@Anel, îmi permit sa mai stau un minut cu ochii închiși :)))
Îhî, duminca trecută era 8 şi 15 şi nu era nica pe blog că a trebuit să citesc etichete despre tampoane şi chestii care se bagă în găleata aia cu mop să miroasă frumos.
Comentariu beton!15
Așa e. Dar nuș de ce. A trebuit să-l public de mână.
Te-ai lins pe bot de Tuborgul pe care doream să ți-l ofer când ne-am fi întâlnit!!!
Comentariu beton!33
@Victore, mereu când am treabă la Brașov, plec cu două beri adevărate după mine. Că poate ne întâlnim întâmplător și să vezi și tu cum arată berea. 😛
😀 😀 😀
Comentariu beton!14
VictorR, :)))))
Care îl vede pe MV pe stradă sau la Dristor, să aibă pregătită și o povestioară sau un mic speech! Sau o poză pentru autograf! Nu mai veniț nepregătiț!
Exemplu
Om: salut!
MV: salut !(oh, ăsta e un fan de-ai mei de ăia care citește…să vezi momente de liniște stânjenitoare acum…băga-mi-aș…!)
Om: ce voiam să-ți zic…
MV: parcă te știu așa…da, da…! (aici un zâmbet că așa se face în și la public)
Om: posibil, mai apar la Vremea la tv, că sunt cameraman…
MV: e ok, lumea mă mai oprește ca să…
Om: mașina aia de acolo e a ta ?
MV: ăăă…da, chiar am și scris despre…
Om: Vezi că niște polițiști ti-au pus o amendă în parbriz…Ai parcat unde nu trebuie…zi frumoasă! Fugi repede, poate îi mai prinzi…
MV:…ah…ăăă…ms…
Comentariu beton!66
:))))))))))))))))))))))))))0
This is Ananas!! Congrats! 🤣🤣🤣
Daca ajung in Dristor e clar ca dupa masina sefului o sa ma uit, geana! Noroc ca pot s-o recunosc usor: e spalata!
Nu-mi amintesc exact, dar era o vorbă ,ceva gen că fiecare om își are locul lui în viața ta,și că unii vin ,alții pleacă și tot așa….păi eu,ca simplu om care citește pe ici pe colo am pățit taman pe invers,să nu mă salute ăla pe care îl cunosc de la serviciu, de ani buni,dar faptul că nu mai lucram împreună l-a făcut să ia distanță, deși nu-i făcusem nimic.
Comentariu beton!15
-Domnu’ Vasilescu, ce onoare!
-???
-Sunt eu, John Temple, suiți în BMW, vă rog.
-WTF???
-Facem o excursie la bancomat. Pentru banii de comentarii, știți. 🤣
Comentariu beton!64
Te draq de simpatiq 🤪
Comentariu beton!16
Apucați-l dragăstos de fălcuțele alea foarte rotunde și ați spart gheața.
Comentariu beton!48
@Edelweiss: ca pe Shar Pei? 🤭
Comentariu beton!19
Da’ nu vreți voi să mă pupați în fund? Tot ca pe Shar Pei. 😀
Io zic să pui camera în blocul vecin așa ai părea mai slab.
Comentariu beton!34
La noi sunt blocurile mai dese decât la Buzău, să stii.
La Buzău sunt blocuri?
Comentariu beton!26
Doar joia. 😛
În alt cartier te-ar ajuta?
Comentariu beton!26
Băi, am am auzit o poveste povestită de cineva.
Undeva pe litoralul românesc pe un şezlong stătea Vadim Tudor când era pe val şi citea un ziar. S-a apropia un admirator de el şi:
– domnu Vadim, sunt un fan, vă admir …bla bla ba
– Bă, sunt în concediu aşa că lasă-mă în pwla mea să citesc ziaru ăsta liniştit.
Comentariu beton!36
Da, din nefericire eu nu prea pot s-o bag p-asta cu „sunt în concediu”. 😀
Mie mi se pare straniu să te văd înregistrat. Te citesc de niște ani buni și îți cunosc expresiile, poantele, chiar și unele ticuri de redactare. Îți știam și fața din poze, însă mă uimesc mimica, tonul vocii, inflexiunile, mișcarea ochilor. Nu e nimic rău, doar că imaginea mea despre tine era cumva diferită. În mod special tonul vocii și modulațiile. Pe video pari mai timid decât în scris. Și parcă și mai blând… sau poate doar până te obișnuiești.
Comentariu beton!37
Încerc să fiu cât de calm se poate. Încerc să nu mă enervez pe măsură ce vorbesc (când subiectul se pretează), încerc să fiu mai calm decât în scris.
Și refuz să mă uit fix în cameră.
Cam ca faza aia când ai citit cartea şi filmul te dezamăgeşte 🙂
Comentariu beton!61
Băhăhăhăăă, ce bună e asta. :))))))))))))
@MV – zici ca incerci sa asta/ailalta… ermm… de ce? 🙂 cum ziceai, „ne stim” da-i cu incredere cu nervi si patos…
Sidenote: am facut facultatea de jurnalism, la laboratorul de TV prezentam o stire cica… m-am uitat asa de fix la camera incat am uitat sa clipesc. Doua minute am stat teapana, cu ochii bulbucati si injectati de zici ca ma umflase cineva cu pompa… Turns out that was not quite my thing
Eiii, nu ești.
Hai c-am râs :))))))))))))))))
Comentariu beton!26
Nu sunt, bă. 😀
Radem, glumim, dar vlog fara pisici eu nu am mai vazut pana acum!
Comentariu beton!21
Da, o să mă ocup de acest neajuns.
Dar la o primă interacțiune consultație gratis primiți? Să ştiu dacă mă pregătesc cu arsenalul 😉 sau pot îndrăzni să sper măcar la un autograf pe stetoscop?
Da’ nu vrei tu să ne cunoaștem FĂRĂ să fie nevoie de aresenal medical?
la aia mă gândeam şi eu 🙂
Apropo, am şi eu o întrebare, @ametist, care e jmecheria cu stetoscopul ăla purtat de medici? Este un fel de validare că io sunt medic?
@MV: ba da, normal 😀 asta cu consultația e aşa de backup în caz de momente penibile, zic şi eu că mi s-a părut, că am văzut..ceva ce necesită atenție medicală imediată. Şi eftin domnu, că dincolo e mai scump 😛
@Shoric: pentru unii să ştii că e un soi de validare! Că partea dintre urechi care lipseşte este altă poveste..
@ametist, mulţumesc pentru confirmare.
Promit că dacă te văd pe undeva, o să vin să te salut și o să îți spun Vasilescule, știu că nu ești arogant, după care dispar încet din peisaj.
Comentariu beton!16
Abia aștept. 😀
pfoaaa, asta a fost… mişto.
@Gabil, sau te duci direct la el și îi spui arogantule, eu doar voiam să îți spun „Bună”, și să facem o poză am2! Te pup pa și pleci 🤪
Cred că tu ne pregătești pentru când te-om recunoaște la coadă la Mega, după voce, acum că o știm și n-am putea să te identificăm cu masca pusă. 😂
Eu abia dacă mă uit în ochii unui om pe care îl știu de la tv, youtube, Fb, de teamă să nu mă holbez și să se simtă stânjenit. E drept că tendința e să salut persoana până-mi dau seama că n-ar avea de ce să-mi răspundă.
De prin 2017 lucrez mult de acasă și din cauza asta ascult multe podcasturi și interviuri, nu toate celebre, ca astea de acum cu sute de mii de views, cu diverse categorii de oameni, încât simt că am ajuns să-i cunosc pe oamenii ăia.
Cum ar fi să mă duc la ei și să le zic: știi când ai povestit de bătătura aia, uite, ți-a adus mama un unguent cu gălbenele, să ai în casă. 😆
Comentariu beton!14
Da, da, da. Exact. 😀
Când o să-l întâlnesc, o să-l întreb de Suzana și de Vasile dacă sunt bine. Apoi o să mă prezint. Și mai apoi o să-i spun că nu prea am ce discuta la prima întâlnire cu un sclav. După care mă voi îndepărta cu un mers de felină.
Comentariu beton!15
Pe tine te recunosc io. 😀
Sau poate nu am nimic de spus, nu am chef sa vorbesc, nu ma pricep la small-talk.
Păi… ăăă… lasă.
Eu după ce te-am salutat atunci când ni s-au intersectat drumurile pe Faleză Cazino Constanța, nu am dispărut 🤣 și te urmăresc / citesc zilnic; este un tabiet instinctiv. Cu textele tale încep fiecare zi la prima cafea. Dar, da, ai dreptate în ceea ce spui: pentru mine ești PRIETENUL Mihai din București. Ești acolo. Ne „cunoaștem”. Nu ai idee de câte ori era să îți trimit și ție link-uri, meme-uri, imagini cu ce fac în atelier, bancuri etc așa cum trimit unei liste scurte de prieteni 🤣. Sincer, nu știu cum ar putea cineva sa „vorbească”, chiar dacă este unidirecțional, cu un om zi de zi, dacă nu îl consideră prieten. PS Nu mi-ai dat nici o secundă senzația că ești arogant 🤗.
Comentariu beton!14
Da, dar întâlnirea cu tine a fost ceva mai lungă.
Vezi, @Eleno ce zice omul ăsta? 😀
Scoate-te-as la un suc sa ne cunoastem:))
Lasa ca daca te vad pe strada, te strig, te salut, o sa saluti si tu si-mi vad de drum. Sa ramai cu fata aia „asta cine dracu o mai fi fost?” :))
Comentariu beton!14
sper că ai reţinut că bea doar Pepsi zero, da?
🤣
@Shoric, apai cum. Vin cu ce s-o da norocul, Cola Zero si Pepsi Max si le fac carcalete acolo, ca pe ultima blasfemie! :)) Incerc sa-l convertesc pe Green Cola de-o fi, de nu, aia e.
Momentan, sunt eu pe lipsa suc, alcool, dulciuri etc. Grasul din mine urla, dar puii mei, ma simt ca un bosorog pe coasta la deal.
Eu te-am ignorat când te-am văzut întâmplător, în Piața Victoriei. Dar nu pentru că sunt arogantă. Doar n-aveam ce să-ți spun.
Comentariu beton!18
🥰
Haha, ce tare! Exact la asta m-am gandit cand ai fost in concediu cu masina prin Olanda parca. Ce misto ar fi sa-i scriu sa treaca si pe la mine in drum, prin Germania! Ca la mine e frumos, o sa-i placa.
Si dup’aia m-am trezit, omg, omu’ habar n-are cine sunt! Suna a stalkereala si chiar a mariconeala! Bine ca m-am abtinut. Vlogu’ asta ar fi avut exemple mai kinky 😀😀😀
Comentariu beton!16
Am râs oleacă la „mariconeală”. 😁😁😁
Vaaaiii, dar câtă aroganță aveț’ pă dumneavoastră tovarășe MV 🤪
Acum realizez de ce au dispărut dinozaurii, l-au văzut pe MV la dietă și s-au prăpădit… de râs 😋🤣
De te-aș vedea pe stradă … aș da-o-n emoții d’alea cu .. bună ziua, mă scuzaț’ că vă inoportunez cu o întrebare: iu ar ză riăl Mihai Vasilescu – C+raităr,V+blogger!?
Comentariu beton!13
Hai sictir. 🤣🤣🤣
@HM…și crescător de pisici fără autorizație ! 😉
Eu, student la Cluj, veneam de o petrecere din Mărăști usooor cherchelit. Nu eram beat ci numai cu o țâră de țâfnă Si, cum mergeam eu pe Clinici, văd o tipă mișto, da` mistooo de tot. Picioare adevărate, fustă mini, țâțe pe jumate pe afară…
Bă frate! De unde o știu eu pe gagica asta?! Si daca o stiu, de ce nu imi amintesc cum o cheamă si de unde o stiu asa bine?!
Creierul meu refuza categoric ca imi dea un raspuns asa ca o ia gura inainte:
– Salut! Ce mai faci? Chiar nu te-am vazut de mult.
Mno, incercam sa scot de la tipă un nume, o aminitire comună. Ea, nimic!
– Hai nu mă lasa aici asa….
– Auzi, zice gorgeous, ne vedem maine la institut pe la 12.
– Suuper! De abia astept!
Cred ca i-am mai trimis niste bezelutze (va amintiti ca eram cu chef, nu?!) si plec fericit acasa. Gagica era ca si a mea si maine voi rezolva cu tact lapsusul asta nenorocit.
A doua zi imi trag cei mai buni blugi, imi iau camasa nesifonată (adusa cu mari eforturi pe tren ca sa stea dreapta) si ma infiintez la institut pe la 9,30 ca aveam un seminar. De abia asteptam ora 12.
Intru la seminar, ma hăhăi putin cu colegii si intra profa de seminar…. Mno, inutil sa va zic ca mi-a revenit memoria instantaneu! Cum PLM am fost asa un bou? Cum am putut sa nu o recunosc profa de seminarul cel mai greu? E drept ca si ea era tot dupa un chef, vopsita, ciufulita da` nici asa frate!
Urmarea, e ca a fost o eleganta si nu o aroganta ca tine. :)) Mi-a dat examenul , dar se amuza copios cand ne vedeam si asta spre jena mea vesnica.
Comentariu beton!31
Meam, ce articol ieșea din asta. 🤔
Esti misto!
Si, zic eu, usor diferit de ce am reusit sa inteleg despre tine din blog. Mi se pare ca esti mai „uman” dupa ce te-am urmarit pe vlog; momentan nu mai identific puseurile de sarcasm pe care le-am tot gasit in texte.
Sunt incantata de noua perspectiva 🙂
Da, poate că e mai bine că pe video par altfel.
mda, știu exact ce spui; prin ’99 cred, mă plimbam io pă Magheru’ că eram agent de turism și cu o geantă de pașapoarte pe care urma să le duc la ambasada regatului unit, nu-mi prea venea să părăsesc bulivaru’, destul le păzisem în tren…
și, prin față la Nottara, mai-mai s-o iau în brațe pe doamna Maia, care ieșea din teatru; Maia Morgenstern, bre! și, ca să fie treaba treabă, în stînga domniei sale, mergea idolul meu, Ștefan Iordache… doamna s-a uitat la mine, a zîmbit ușor, io aveam o privire… ce să zic, dacă aș fi purtat o etichetă cu „scuzaț, provincial prima oară-n capitală”, ar fi descris perfect situația;
mă rog, artiștii m-au ocolit elegant, io mi-am revenit, m-am mai plimbat pînă la Inter și înapoi spre ambasadă; înainte să intru, zic să beau o cafea; și văd, aproximativ vis-a-vis de ambasadă, pe Jules Michelet, o cafenea; intru!
în încăperea micuță, stînd la masă cu ceva foi dinainte, rețin așa: Maia Morgenstern, Iordache (cu spatele) și Emil Hossu; la care am ales să mă holbez vreo cîteva secunde bune (că pe ăilalți îi gratulasem deja, nu?); doamna Maia a zîmbit iar, Iordache s-a întors peste umăr, eu am făcut marche-arriere…
ce voiam să zic, după întîlnirile alea, cariera doamnei a înflorit; ce zici @MV, te coafează un boost? poate faci un vlog cu Mel?
Comentariu beton!16
Pe de altă parte, Iordache și Hossu s-au cam dus. Tot după întâlnirea asta. Deci nuș ce să zic… 🤔
aha, deci tu ești d-ăia de nu zîmbesc?!
acru-le!
PS nu-s f’un stalker, numa’ că-s planton I la supraveghere febră (pisiar pozitiv la copilă, singura nevaccinată din casă, fwtu-i pandemia mă-sii, că io la 5 ani mîncam glod și cireșe nespălate, la bunica!)
Mie-mi place sa te si citesc, sa te si vad 🙆
❤
Băi, nu prea pari inabordabil și sincer dacă te-aș vedea pe stradă poate ți-aș spune salut și aș vrea să fac o poză cu tine… cam atât și nimic mai mult!
L-aș fi înjurat aici puțin pe Capatos… pentru că s-a uitat urât la mine deoarece l-am făcut vedetă de carton în aeroport la Amsterdam… asta după ce un amic de ai mei îmi zice bă bă bă uite-l pe Capatos, el fiind fix în fața mea!
S-a întors, m-a măsurat, mi-a pus privirea de mai multe ori, m-ar fi bătut probabil, dar s-a întors la loc. Un pisoiaș ce naiba! 🐅
Data viitoare le zici 2 cuvinte magice și ai scăpat
Hatzzz Jhonule!!!
Pentru strategii de grup vezi Nastratin Hogea. Are o faza tare pe subiect.
Eu te-am vazut la metrou la Jiului prin 2019.
Păi și nu puteai să zici „salut”?
Era prea de dimineata si nu bausem nici a doua cafea.
Iti zic acum pentru atunci Salut
Aaa, păi zi așa. Salut! Ce mai faci, cum o mai duci? 😛
…. Vasile, Suzana, toata lumea bine? 🙂
Ooo, SD și Mihai Vasilescu, chiar voi sunteți? Salut! Ați văzut ce frumos e afară? Oare o să mai ningă iarna asta?
@Anduța, cu siguranță. Dar tu ce cauți în Bucureștii Noi?
Da’ de unde știi cine sunt, că nu m-am prezentat! 😛
@Anduța Prezinta-te ca acu vine metroul! 🙂
Poftim, ce, cum? Doamne, da’ zgomotos mai e metroul ăsta! Mno, aia e. Hai salut, ne mai „vedem” la blog! 😁
Bună! Zilele astea am fost cam pe fugă. Am citit tot, dar nu am avut răgaz să comentez. Dar la povestea asta nu mă pot abține, am și eu o întâmplare. Prin anii ’90, la mare fiind, trecem prin fața Casei de Cultură din Constanța. În față era domnul Caramitru. Știți cât era de cunoscut, nu doar ca actor, ci și prin prisma evenimentelor din’ 89. Ni se întâlnesc privirile și instant îl salut și- l întreb de sănătate. A fost instinctual, că dacă zăboveam o secundă, nu cred că mai deschideam gura. Omul mi-a răspuns politicos (mi s-a părut și plăcut surprins, așa cred), am schimbat două vorbe, i-am urat succes, mi-a urat toate cele bune și la revedere. Nu-mi venea să cred ce tupeu am avut. O altă situație a fost cu Simona Halep. Am fost prin 2017 la o nuntă, mirele fiind nepot al soțului , Simona prietena miresei. Deci fata asta a stat toată noaptea la petrecere, a dansat, a stat de vorbă cu toată lumea, a făcut poze. Aș fi vrut și eu, evident, dar nu prea îndrăzneam. La un moment dat, fiind în foaier, m-a privit în ochi, simțind ce aș vrea. Și a fost suficient, mi-a zâmbit și am făcut poza. Din păcate pierdută, odată cu telefonul, înainte să o salvez. Și aveam și un filmuleț. 😒 Deci așa este, văzând oameni cunoscuți sau chiar celebri, ai impresia că îți sunt apropiați. În niciun caz nu i-aș condamna dacă
m-ar ignora.
Exact asta vroiam sa zic si eu.
In plus, daca intalnirea nu are loc intr-un cadru social (o nunta, o petrecere, o conferinta ceva), mie mi se pare chiar aiurea sa te duci peste persoana respectiva; practic o deranjezi in timpul liber.
Mihai, eu te-am întâlnit in 2018, în Sibiu, și fix așa cum povestești a fost întâlnirea.
Mie mi-ai plăcut mult prin acest fel de a fi, nu te-am considerat arogant. Am schimbat douâ vorbe, exact cât e normal să schimbe o cititoare cu bloggerul preferat.
Citesc zilnic pe aici, nu am dispărut, .
Păi de-aia n-ai dispărut, că am interacționat normal, ca doi oameni care atunci se văd pentru prima oară. Dacă te-ai fi asteptat sa te intreb chestii despre viața ta, ceea ce eu n-am să fac vreodată, ai fi dispărut. 😀
E ceva deviere psihologică asta. Nu mai rețin cum se numește, dar știu că am învățat despre ea la psihologie judiciară. Faza aia când ai impresia că ești prieten cu cineva, deși îl știi de 5 minute sau nu-l știi deloc în real. Și eu sunt nițel asocială și tocmai de-aia nu prea mă duc la oameni să-i trag de mânecă „băăăi, io te știu, hăhă, îmi place de tine (sau nu), hai să tragem un selfie, că acuma suntem prieteni pă bune, dacă ne-am și văzut la față.” Singurul pe care l-am abordat, să-i spun că admir ce face, a fost Cristi Danileț, și asta după ce ne-am salutat câteva luni, dat fiind că are (avea) biroul cu un etaj mai jos de biroul meu. Am o problemă cu spațiul personal, de-aia nu-mi place să trag de mânecă oamenii.
Ce bine ca nu ne-am întâlnit înainte de pandemie…
Eh, eu sunt aia cu îmbrățișările, atingerile, pupiciurile și plina de energie pozitivă, odată cu pandemia sa vezi ce m-am domolit 😅😜.
No, acum nu-i bai, trece ea pandemia și ne-om întâlni Mihai 🤣
Nu ești arogant, ești exact cum te știu și simt, franc și adevărat, că doar te cunosc de mulți ani (nu mă da de gol, ca te știu doar de pe blog).
Nu mi s-a părut că esti arogant nici in scris nici pe filmări.
In scris esti mai incisiv si caustic, pe video mai uman și calm. Ma gandesc ca the real you e pe la mijloc.
Nu ne stim personal, dacă vreodată ne întâlnim îți voi spune si facetoface că îmi place cum scrii.
Ca idee postpandemica ar fi faină o reuniune in format fizic a comunității, nu știu cât de viabilă ca suntem prin toată lumea…
Mamă ce căndilabru.