E miercuri seară. Ne uităm toți patru la #MasterChef ăsta nou. La un moment dat, de nicăieri, o văd pe Ioana cum se uită la mine:

– Tu de ce nu te duci la MasterChef?

Meam, într-o fracțiune de secundă mi s-a dus ego-ul la cer. Nu pot să jur, dar cred că mi s-a umflat și pieptul de mândrie (mă rog, oricum e insesizabil, că nu se vede prin comparație cu burta).

Nfine, cert e că m-am umezit tot de emoție. Zic, uite, domnule, că nu degeaba le fac cele mai bune carbonara din lume. Hotărăsc totuși să întreb timid:

– Eu? Dar ce ți-a venit?

– Păi nu ne-ai povestit tu că erai mai tânăr și-ai intrat într-un restaurant unde scria pe perete „azi nu se fumează, mâine se fumeză”, după care a venit proprietarul restaurantului, i-ai gătit ceva și-a mâncat tot ce i-ai gătit, acolo, în fața ta?

Bănene, m-am simțit de parcă m-a lovit brusc amnezia. Serios, m-am și panicat un pic pe sistemul „am început să nu mai știu ce vorbesc? Sau deja nu-mi mai amintesc întâmplări din viață?”. Vă zic, mă treceau transpirații reci.

Da, le povestisem despre cum mergeam pe vremuri, la Vâlcea, într-o cârciumă care avea pe perete afiș cu „azi nu se fumează, mâine se fumează”, dar le-o zisesem tocmai pentru găselnița asta mișto cu afișul. Când naiba am gătit io acolo și mai ales de ce kkt aș fi făcut una ca asta, nu-mi mai aminteam nici mort.

Lejer panicat, mă uit la Ioana:

– Nu cumva v-am povestit doar partea cu „azi nu se fumează”? De unde ai scos-o p-asta cu gătitul?

Rămâne pe gânduri câteva secunde, după care, complet senină:

– Aaa, cred c-am visat.

Băbăieți, vă spun, am simțit la propriu cum mi-a trecut glonțul sclerozei pe la ureche.

(12.01.2022)