Vorbeam mai înainte cu un prieten, la telefon, pe subiectul Djokovici. Aflase că până la urmă s-a amânat decizia în privința lui pentru noaptea de duminică spre luni și m-a sunat să-mi spună.

Era revoltat și-mi zicea că dacă până la urmă va fi acceptat la Australian Open, ceilalți jucători ar trebui să refuze participarea. Io i-am zis că, odată început turneul, nu prea mai ai cum să refuzi participarea, nu prea mai e după tine, le dai toate planurile peste cap organizatorilor și-o să te trezești cu tot felul de amenzi și sancțiuni pe linie sportivă de la ATP.

În schimb, toți jucătorii care vor juca împotriva lui Djokovic ar putea să facă altceva. Ar putea să piardă în trei seturi, 6-0, 6-0, 6-0. Cum? Foarte simplu.

De câte ori ai serviciul, comiți intenționat patru duble greșeli la rând. Break la zero pentru Djokovic

De câte ori servește el, te plasezi pe linia de fund a terenului, dar nu reacționezi în niciun fel. Game la zero pentru sârb.

Și uite așa, va ajunge Djokovici să câștige al zecelea titlul la Australian Open, fără să piardă nicio minge, niciun game, niciun set.

În schimb, va pierde respectul întregii planete. Pentru că, în condițiile astea, nici cei mai fanatici suporteri ai lui n-ar mai avea cum să-l admire. Scuze, cei mai fanatici suporteri ai lui care nu posedă IQ subunitar (dacă te întrebi ce înseamnă IQ subunitar, există șanse extrem de mari sa fie vorba chiar despre tine).

Iar spectatorii ar trebui să refuze să intre la meciurile lui, să lase locurile goale. Pe scaunele pe care ar trebui să stea ei în arenă, să pună poze ale rudelol, prietenilor și colegilor care au murit de covid.

Ca să nu avem discuții inutile de genul „da, dar e păcat munca celoralți jucători”, eu exact așa aș proceda. Și în calitate de jucător și în cea de spectator.

Atât.