Ieri am avut o zi grea, extrem de grea, cu două drumuri dus-întors București – Vâlcea, între care s-au interpus și niște analize destul de complicate ale maică-mii. După care am mai ajuns la 1.00 noaptea și prin aeroport să-mi recuperez fashionista. Practic, când am văzut în sfârșit patul, am leșinat până dimineață.

Nfine, a trecut, mama sper că e ok, altceva voiam să vă spun. Băi, sunt îngrozit de câți oameni conduc la noroc în țara asta. La noroc însemnând „mă bag, că poate am noroc și nu vine nimeni din față”. Iar dacă aveți impresia că doar cei cu mașini puternice fac asta, ei bine, sunteți într-o completă eroare.

Mă uitam stupefiat la unul cu un matiz care n-a avut nicio problemă să se bage într-o depășire în care nu m-aș fi băgat nici dacă aveam comunicat oficial de la rutieră că e oprită circulația pe sensul opus. Bănene, lasă că era linie dublă continuă, dar efectiv nu aveai cum să vezi dacă vine cineva din fața. Vă jur, c-am strâns din fund când l-am văzut ce face și m-am rugat să nu vină tir, că-l făcea poster, natură moartă cu matiz verde.

Și ca ăsta au fost mulți, extrem de mulți, cu mașini de toate felurile și toate clasele, am văzut inclusiv o Tesla sfidând nu numai regulile de circulație, ci însuși instinctul de supraviețuire. Iar marea problemă la toată treaba asta este că nici norocul ăla nu ține la infinit, la un moment dat unul (sau mai mulți) dintre jucătorii ăștia la loterie, de pe șosele, are ghinion și chiar vine cineva din față. Moment în care se lasă cu echipaje de descarcerare.

Iar din toată treaba asta cel mai nasol ies ăia care n-au avut nicio vină, au avut doar neșansa să se afle pe șosea în același timp cu un imbecil care a hotărât că e funny să-ți joci viața la ruletă.

Atât.