O să încep direct și abrupt spunându-vă că în România există trei categorii mari de elevi:

Cei mai norocoși. Ăștia sunt cei care ajung într-o școală bună, cu profesori competenți și dedicați. Iar pe lângă profesori competenți, mai au noroc și de niște părinți dispuși să investească în ei timp și toate resurse materiale.

Norocoși. Categoria asta e formată din două subdiviziuni ale celei de mai sus.

👉 Elevii ai căror părinți nu se implică mai deloc sau mult prea puțin, dar au avut noroc să ajungă într-o școală bună, cu profesori dedicați.

👉 Elevii care n-au ajuns pe mâna unor profesori buni, dar au noroc de niște părinți interesați să investească timp și resurse în educația lor.

Ghinioniști. Elevii care sunt lăsați în voia sorții. Părinții n-au timp de ei și lasă educația pe seama școlii. Iar școala se ocupă de ei într-un singur mod: au unde se adăposti de ploaie sau când vine frigul. În rest, zero barat, după cei 12 ani, toți cei din categoria asta vor mări procentul ăla de 40% analfabetism funcțional. Din păcate, după cum putem constata cu toții, aceasta este și cea mai numeroasă categorie.

Desigur, mai există și excepții, dar, în mod absolut, cam astea sunt cele trei mari categorii în care se pot încadra viitorii adulți ai acestei țări.

Din nefericire, cele trei categorii mari de mai sus duc și la un alt fel de analfabetism funcțional, unul la care poate nu v-ați gândit niciodată: analfabetismul funcțional digital. Nu v-ați gândit la el, pentru că încă nu v-ați lovit suficient de efectele lui. Dar, credeți-mă, pe măsură ce societatea noastră va fi din ce în ce mai dependentă de mediul digital, o să ne lovim ca de un tsunami de noul val de analfabeți funcțional: cel digital.

Ce, ați făcut ochii mari și prima întrebare care vă vine prin minte este: „Cine, mă, ăștia care s-au născut cu smartphone-uri, tablete și calculatoare în mână?”. Da, da, chiar ei. Pentru că nu e suficient să stai cu un telefon în mână toată ziua și să te uiți la videouri pe tik tok, asta nu înseamnă că automat capeți și competențe digitale. Sau, și mai bine spus, abilități digitale.

Dacă am reușit să vă captez interesul, o să mă întrebați, desigur, ce înseamnă abilități digitale. Motiv pentru care, ca să nu mă apuc să scriu ditamai explicația, o să vă las un interviu dat de un tip care vă va explica mult mai bine decât aș fi eu capabil. Iată interviul.

Dacă l-ați citit și tot nu vă este extrem de clar, o să vă dau niște exemple comparative care cu siguranță vă vor lămuri.

Dacă un copil știe regulile după care se mută piesele la șah, asta nu înseamnă că va ajunge automat și mare jucător de șah

Dacă un copil scoate cei mai buni timpi pe pista de karting, asta nu înseamnă că automat va ajunge și pilot de formula 1 sau de raliu.

Dacă un copil are voce bună și ureche muzicală, asta nu înseamnă că o să ajungă muzician, vedetă rock sau vreun alt fel de cântăreț.

Dacă un copil știe să facă poze cu telefonul, asta nu înseamnă că automat va ajunge și fotograf profesionist.

Dacă un copil are talent la desen, asta nu înseamnă că va ajunge automat și pictor sau vreun artist.

Și pot continua așa la infinit. Bănuiesc că știm cu toții de ce n-ai cum să ajungi măcar decent într-un domeniu, dacă nu se ocupă nimeni de tine, dacă ești lăsat de capul tău. Exact așa ajungem să vorbim și despre analfabetism funcțional digital la generațiile astea despre care se afirmă „n-are cum, boss, că ăștia sunt nativi digital”.

Ei, uite că are cum. Potrivit unui raport recent Eurostat privind competențele digitale ale tinerilor din Europa (16-24 ani), cei din România se clasează pe ultimul loc în UE. Doar 56% dintre ei dețin competențe digitale de bază, față de media UE care este de 80%. Vorbim despre copii nativi digital, da?

Iar la total populație, lucrurile stau și mai rău. România este pe ultimul loc și la nivelul populației generale, doar 10% dintre români având abilități digitale superioare (versus 33% media UE), în timp ce 43% au abilități reduse (versus 28% media UE). Aici o să vin cu o completare personală. Sunt aproape convins că studiul a fost efectuat pe segmentul de populație urbană. Du-te în orice sat din România, bate la prima poartă și întreabă ce este un pixel. Dacă scapi nebătut, înseamnă că ești norocos din fire.

Revenind. Din fericire, astăzi există și un instrument cu ajutorul căruia poți evalua abilitățile digitale ale oricărui elev, indiferent de vârstă. Un instrument care este complet gratuit pentru că a fost conceput cu un singur scop: să ne ajute să trăim într-o Românie cu un viitor mai puțin sumbru. Iar asta, dragii mei, este responsabilitatea noastră, a tuturor. Lucru pe care cei de la BRIO l-au înțeles perfect.

Din acest motiv au conceput sistemul de testare și evaluare pentru literație digitală. Teste care, repet, se pot efectua gratuit, tot ce aveți de făcut este să intrați pe brio.ro și să vă creați un cont, dacă n-aveți deja. După ce există contul, indiferent în ce clasă e copilul tău, sfatul meu ar fi să-l rogi să se testeze regulat. Doar așa poate afla dacă pierde teren sau, dimpotrivă, reușește să țină pasul cu evoluția digitalului.

Încă ceva, dacă ești genul de părinte care a citit tot articolul ăsta, dar n-are nicio problemă să spună: „Hai, lasă vrăjelile, mie nu mi-a trebuit digital d-ăsta și uite că n-am mai murit de foame. Cum m-am descurcat eu, o să se descurce și el”, nu pot decât să-ți zic că ai dreptate, așa este, de forță de muncă brută va fi nevoie întotdeauna.

Restul puteți să începeți să vă rugați copiii să-și testeze regulat abilitățile digitale, s-ar putea să vă mulțumească mai târziu. Uite, vă mai las o dată, mură-n gură, linkul pentru testare literație digitală.

Cu plăcere!

Mai trebuie să știți ceva foarte important: nu este o testare scurtă. Rugați-vă copiii să se înarmeze cu răbdare, pentru că, deși nu este nimic complicat, testul îi va trece prin toate cele 21 de competențe legate de literația digitală (cele 21 fiind stabilite la nivel de UE, nu sunt scoase din burtă).

Prin urmare, testul pentru elevii de clasele I-IV va dura în jur de o oră, cel pentru V-VIII în jur de două, iar pentru elevii de liceu se duce spre trei ore. Și e normal să fie așa, că una ai de testat la un gândăcel de clasa a doua și alta la un ditamai zdrahonul de a doișpea.

Partea bună e că testele sunt împărțit pe grupe de competențe și se pot pune pe pauză după o grupă, după care se poate relua mai târziu. Au fost special gândite așa ca să le vină în ajutor celor care nu au răbdare să-l ducă la bun sfârșit dintr-o bucată. Zic că e bine de știut.

Atât pentru azi.