Pentru mine, multă vreme „acasă” a însemnat locul unde se aflau părinții mei, adică la Vâlcea. A durat mult până ce nu m-am mai simțit acasă, doar când deschideam ușa apartamentului de la etajul trei și lăsam jos geanta cu haine murdare pe care le aduceam la spălat, acasă. Da, a durat o veșnicie până ce-am putut face tranziția către alte locuri pe care să le simt „acasă”.
Am avut multe „acasă” de-a lungul timpului, dar indiferent unde am locuit, indiferent că era o amărâtă de garsonieră de la capătul Berceniului sau un apartament în centrul Capitalei, pentru mine acasă a însemnat întotdeauna locul ăla unde mă simt cel mai bine și cel mai liniștit din Univers. Locul ăla în care mă întorc mereu și de care mi se face dor indiferent unde aș fi plecat. Locul ăla de care simți că aparții și despre care simți că-ți aparține.
Locul ăla în care nu mă interesează că afară ninge, plouă, e ger sau bate vântul, pentru că sunt acasă și acasă nu mă interesează nimic din toate astea. În cel mai rău caz, mă bag sub plapumă, dau drumul la televizor și mă uit la un film, fără să-mi pese nici cât negru sub unghie că afară s-au dezlănțuit stihiile. Mă rog, aș fi putut sa scriu că citesc o carte, dar ne cunoaștem de prea multă vreme ca să ne mai mințim unii pe ceilalți. 😊
Dar tot acasă e și acolo unde există acel loc care e doar al tău și despre care toți din casă știu că e al tău. Chiar, ați observat că într-o familie toți își aleg cumva locurile lor în care vor să stea? Am locul meu în sufragerie, dar am locul meu și în dormitor, toți avem locurile noastre, prin toată casa.
Sau la voi nu e așa? Că la mine e clar, în living, fotoliul din dreapta e al meu și cel din stânga al fashionistei, pe canapea stau fetele. Habar nu am cum și de ce, dar este exclus să ne așezăm altfel. Ni s-a mai întâmplat să ne așezăm și altfel, dar imediat renunțam și ne reluam locurile noastre. De ce? Pentru că eu pe fotoliul celălalt nu mă simțeam acasă. Dar știți ce e cel mai mișto? Că fetele nu vor să se așeze pe fotoliul meu nici măcar când nu sunt acasă. Exact cum nici eu nu mă așez pe locurile lor când nu sunt ele.
Iar toate astea, tot ce am scris mai sus, nu sunt posibile decât într-un singur loc de pe lumea asta: cel pe care-l simțim ca fiind „acasă”.
Dacă s-ar întampla însă ceva cu acest „acasă” – să zicem o inundație, un geam spart, furt – ca să ma gândesc doar la astea mai soft, m-ar afecta destul de tare, emoțional, dar și financiar. Pentru că sunt lucrurile, locul meu drag de care m-am atașat și pentru care, ca să le refac, în cazul unui eveniment, ar trebui sa mai investesc niște bani.
N-am făcut întâmplător această introducere, am făcut-o pentru că cei de la Eurolife FFH Asigurari au o asigurare de locuință care se numește exact așa: „Locul tău. Casa ta”. De ce? Pentru că, pe lângă casa în sine, acoperă fiecare lucrușor care contribuie la ceea ce numim cu toții „acasă”. Și le acoperă în caz de multe evenimente neprevazute care pot apărea și care pot distruge liniștea casei tale, și implicit a ta (inundație, incendiu, trăsnet, cutremur, furtună, grindină, greutatea stratului de zapadă, vandalism, distrugeri provocate de animale, furt prin efracție). Ceea ce înseamnă că în cazul în care locuința ta este afectată de unul din aceste evenimente, asigurarea vine și îți acoperă valoarea pagubelor suferite; te repune practic în situația financiară de dinainte de apariția evenimentului neprevăzut, fără ca tu să mai cheltui suplimentar.
În plus, este disponibilă 100% online, adică poți să închei polița de asigurare de acasă, fără să fie nevoie să te deplasezi.
Și acum, hai să vă las ce asigură „Locul tău. Casa ta”, pe langa locuința în sine:
👉 Bunurile aflate în locuință (inclusiv: mobilier, electronice, electrocasnice, ȋmbrăcaminte, ȋncălţăminte, veselă, articole de sport-voiaj, cărţi etc)
👉 Documente, carduri si chei
👉 Aparatură electronică portabilă
👉 Avarii accidentale la instalațiile de gaze, apă, canal și încălzire aferente locuinței asigurate și/sau Inundarea cu apă de conductă (apă rezultată din spargerea ţevilor sau cea provenită de la vecini ori în urma refulării)
👉 Avarii accidentale ale centralelor termice, instalațiilor de aer condiționat și instalațiilor de producere de energie alternativă
👉 Spargerea suprafețelor vitrate și a bunurilor casabile
👉 Intervenții de urgență în maxim 4 ore, în cazul spargerii unei țevi sau pierderii cheilor (în limita a 100€) – această acoperire mi se pare foarte utilă, pentru că se poate întâmpla oricand să îți curgă apa la bucatarie / baie și să nu știi pe cine să suni să vină să o oprească.
👉 Răspunderea civilă legală (față de terți)
Dar dincolo de ce asigură, dincolo de cifre și de prețuri, mai am un argument în favoarea asigurărilor de la Eurolife FFH Asigurari. Poate chiar cel mai tare argument, cu toate că e sută la sută subiectiv. Vi-l zic imediat.
De vreo cinci ani îmi fac toate asigurările exclusiv la ei, inclusiv cele de călătorie. Și dacă nici eu n-am întins-o în cele patru zări în anii ăștia, nu știu cine a mai făcut-o. Ei, faza e că niciodată n-am pățit nimic care să necesite asigurare. Iar ăsta e cel mai tare argument pentru mine, cu ideea asta mi le-am făcut: să le am, dar să nu fiu nevoit niciodată să apelez la ele. Până acum a ținut strategia. Ceea ce vă recomand și vouă.
Găsiți AICI tot ce mai vreți să știți sau, dacă nu găsiți, întrebați pe blog. O să fac eu în așa fel încât să ajungă la Eurolife FFH Asigurari întrebările voastre. În plus, până la sfârșitul anului puteți beneficia de discount 10% pentru orice poliță de asigurare emisă, pe baza codului Online10. Și asta nu e tot, pentru că trăim vremurile pe care le traim, cei de la Eurolife FFH s-au gândit să dea și un beneficiu adaptat momentului la achiziția unei asigurări de locuință: consultații medicale gratuite timp de 3 luni (telefonic, online sau video), prin intermediul serviciului de telemedicină.
Voi aveți asigurari de locuință?
sursa foto: freepik.com
Dap și am folosit-o!
Păi zi și în ce împrejurări.
La fel ca și tine, acasă pentru mine a fost foarte mult timp apartamentul părinților mei din Ploiești. Totuși fiind plecat foarte mult timp de acasă, această noțiune, pe care noi o numim „acasă” urmată de amalgamul de emoții ce vin la pachet cu ea s-a mai dezrădăcinat. Parcă nu mai mă simt așa legat de un loc anume.
Asigurarea am folosit-o în contextul în care mi s-a spart o țeavă de la bucătărie și m-am inundat și eu dar și pe vecinul. A venit un constatator… au evaluat pagubele și mi-au dat vreo 8000 de lei. Suficient cât să repar cam totul, să despăgubesc și vecinul, și să îmi mai și rămână de o bere. Cert este că în momentul respectiv mi-am dat seama că asigurarea mea nu asigura și terții așa că am făcut-o și pe asta.
Buuun, exact de-aia te-am rugat să povestești.
Avem asigurare si din fericire nu a fost nevoie sa o folosesc.
Ceea ce vă doresc și de-aici încolo.
Foarte faină introducere. M-ai făcut să-mi aduc aminte când am mers să văd apartamentul în care stau acum. M-am simțit acasă de cum am intrat pe usă, deși eram la prima vizionare. Am știut pe loc că-i apartamentul pe care l-am dorit.
Asigurat? Da. La UniQa Austria. 😀 Unde-mi este asigurată și mașina.
Locurile mele-n casă: în dormitor, pe partea stângă, că-i mai aproape de ușă, întotdeauna am stat pe partea de pat mai aproape de ușă, la masă stau în capul mesei, musai cu fața spre ușă, pe canapea stau întotdeauna pe partea cea mai aproape de ușă. Am io ceva cu locurile aproape de ușă. 😀
Băi, am crezut că sunt io nebun. De fiecare dată când am căutat chirie, când mergeam la vizionări și intram într-un apartament, dacă nu-l „simțeam” nici nu mă mai oboseam să-l văd pe tot. Nu conta nici cum e amenajat, nici zona, nici nimic. Trebuia să simt io că acolo vreau să stau.
@MV: așa procedez întotdeauna, dacă nu „simt” apartamentul, poate fi luxos, că nu mă interesează.
sheldon likes this
Comentariu beton!34
Ahahahahahahaaaa. Corect. 😁
Am vrut să sar direct să răspund unde simt eu că e acel „acasă” pentru mine. Sincer, nu avem asigurare pe locuință, deși eu tot mai bat câte un apropos din când în când. Cred că acum o să ii dau direct în cap cu apropoul. Soțului. El e acasă pentru mine. Și am și un loc preferat pe care nu l-aș schimba cu niciun alt loc din Univers. Umărul lui stâng.
Comentariu beton!36
Am, că m-a obligat banca să am.😁 Nu am folosit-o niciodată, deși aș fi putut s-o folosesc o dată când lucrarea din apartamentul meu a dat ceva damage două etaje mai jos. Dar era vorba de un racord spart pe coloană, instalatorii erau la mine, instalatorul blocului era și el un etaj mai sus, așa că am rezolvat rapid cu banul jos. Când mă gândesc însă că ai mei au avut vreo 4 inundații mari în Brăila, și încă vreo câteva în București, bonus un incendiu la un vecin, asigurarea asta nu mi se pare ceva inutil. Fiindcă ei nu aveau pe vremea aia.🤣🤣🤣
Asigurare de călătorie facem întotdeauna, de trei ori am și folosit-o.
Despre locurile dedicate din casă nu prea am ce să zic. Avem la masă în bucătărie fiecare locul său, din rațiuni practice (unul e mai aproape de dulap, altul de aragaz,
altul iese mai greu în caz că vrea să fugă de la masă 😁), dar piticii vor tot timpul să schimbăm locurile. În rest, prin casă, fiecare stă pe unde apucă, în funcție de interesul de moment. De multe ori, interesul de moment este reprezentat de prizele cu încărcătoare.🤣🤣
Zi și mie cum le-ați folosit p-alea de călătorie. Dacă poți să zici, desigur.
Prima dată am avut nevoie în Turcia când, în urma unei alergii la naiba știe ce, soția a avut nevoie de consultație, injecție cu corticosteroizi, și tratament. Destul de scumpuț, vreo 320 de euro acu’ 13 sau 14 ani, am plătit acolo și am recuperat banii când ne-am întors.
Apoi am avut nevoie în Grecia, cu piticul cel mare, când era mic 😁, tot așa, ceva alergie.
Și am avut nevoie cu cel mic când, fix cu o seară înainte de a pleca într-o vacanță în Cipru, a considerat necesar să bea niște lichid ciudat dintr-o jucărie chinezească pe care a reușit să o desfacă și și-a inhalat propria vomă, sau ceva de genul, dorind probabil să intre într-o galerie selectă alături de Elvis, Jimi Hendrix sau Marin Preda. 😁 Plm, că încă am coșmaruri cu ziua aia, și au trecut 5 ani de atunci. Așa că, în loc de vacanță în Ayia Napa, am câștigat o tură cu Smurdul pe contrasens fiindcă piticul era inconștient și oamenii de pe ambulanță se crizaseră un pic, și un sejur în resortul de vis Grigore Alexandrescu, unul dintre „sejururile” care mă fac să fiu atât de paranoic acum când vine vorba despre spitale românești. Experiența a fost tuluburătoare, recomand cu încredere.😜 Am primit banii înapoi pe vacanță.
Comentariu beton!27
Am râs de mi s-au zguduit rinichii. Da, știu că nu trebuia, dar am cedat la aia cu ” Elvis, Jimi Hendrix sau Marin Preda”.
E ceva cu Ciprul ăsta. Ai mei aveau rezervat sejur acum 4 ani. Cu vreo 2 săptămâni înainte alunecă maică-mea în baie->fractură femur->operație cu inserare tijă și șuruburi->adio concediu. Au primit vreo 80% înapoi prin asigurare.
Oriunde sunt ai mei. Si ar mai fi o condiție,să fie o țară unde pot merge tot anul cu motorul. Acolo o să fie acasă. Soția se ocupă să avem asigurări la case, chestii.Fără incidente până acum.
❤️
@Edelweiss: Spania? Am un coleg de muncă, britanic, obsedat de motoare și de aceea s-a mutat în Alicante, Spania.
Sau Portugalia.
@Edel, Aussie? E plin aici de bikers. 👍😊
Acasă a fost apartamentul din Titan unde am crescut. Apoi acasă a devenit casa din Băneasa unde m-am mutat după căsătorie. Și de unde nu credeam că o să plec. Asta până a devenit evident că nu se mai putea trăi, respira, dormi în zona aia. Și ne-am hotărât să ne cumpărăm casă lângă București. Am fost în Otopeni, Voluntari, Pipera, Tunari. Nimic să ne placă sau să fie pe bugetul nostru. Că nu mă apucam să fac credit acuși la bătrânețe. Apoi am luat-o spre Mogoșoaia. La fel și aici. Până într-o zi când am văzut un anunț despre o casă nou construită în Crevedia. Băi, Crevedia? E departe. Nu prea cred. Dar totuși, hai să o vedem. Nu știu cum e la voi, dar eu de foarte multe ori m-am hotărât într-o secundă să cumpăr ceva. Haine, pantofi, genți, mașini. Așa a fost și cu casa asta. De cum am văzut-o. Al meu că stai să mai vedem, să mai așteptăm, că poate un teren să ne construim noi, că…. Nu nene, nu și nu. Asta e ce vreau. Stăm de un an jumate aici și de câte ori vin acasă și intru pe străduța mea, mă surprind cu un zâmbet tâmp pe față. Și da, în căsuța asta a mea, am locul meu la masă. În capul mesei spre bucătărie ca să am totul la îndemână. Întotdeauna dorm pe partea din dreapta a patului. Chiar și la hotel. Fotoliul meu este cel din stânga măsuței de cafea. Că așa mi-e mai ușor să apuc ceașca. Vreți să vă zic și de poziția în care așez sulul de hârtie igienică în suport?😁🙂😁 Sau e posibil să declanșez un război?😁
Comentariu beton!40
Plus că aveți și ouă prospete tot timpul. 😛
AdinaL, era să leșin de râs. Noroc că nu mi-am permis, că murea soacra de spaimă văzându-mă întinsă pe jos. La fel cumpăr și eu pantofi, genți.. Mașini nu, că nu am carnet. Când acasă era mama am sunat-o și am întrebat-o. Vrei un nepot sau să îmi cumpăr saboți? Ia-ți saboți. (Roșii, toc mic, pătrat, pe post de baretă o inimă mareeeeee din ceva ce părea sticlă.) Numai pe soț nu l-am ales așa. Aveam alt contract. Când ne-am regăsit, liberi am ȘTIUT.
@AdinaL, care crevedie, mică sau mare, că trecui acușica da’ n-am văz’t banner cu „aici locuiește un cititor/comentator al celebrului blogăr…”?
inițial am vrut să zic doar că acasă e unde-s fetele mele (că na, la peste 2mil de km în 20 de ani, îs un fel de semi-nomad) dar după ce am citit la tine, mi-am dat seama că nu mănînc acasă decît într-un singur loc, dacă mîncăm în bucătărie, pe colțul din dreapta al insulei, astfel încît să am mîna dreaptă liberă; dacă-mi ocupă fie-mea locul, mănînc mai tîrziu; și problema asta o am doar în bucătărie; dacă mîncăm în living, am locul meu în capul mesei, dar pot sta oriunde, lucru care se întîmplă des cînd avem musafiri…
Camelia, când i-am zis soțului că dintre toate mașinile din showroom îmi place aia portocalie, al meu a zis păi cum, de când îți place ție culoarea asta? Fix din momentul ăsta îmi place😁.
Costică, eu știu că este o singură Crevedia în Dâmbovița. Și nu stau chiar pe deneu. Dar să știi că aș putea pune un banner cu mihaivasilescublog😁.
Mihai, am grijă să am mereu niște ouă proaspete lângă mine😁.
Sentimental vorbind, ”acasă” e și apartamentul în care locuiesc acum, e și casa alor mei și casa socrilor. ”Acasă” a fost și apartamentul de la Câmpina, și cele 2 apartamente în care am locuit la Vaslui, și camerele de cămin, și apartamentele în care am stat cu chirie. Rațional vorbind, ”acasă” e locul în care am dreptul să decid cui deschid sau nu ușa, din interior. Țin minte că, în seara de dinaintea nunții, eram la socri și s-a anunțat un musafir, care voia să vină să ne ofere un cadou. Era vreo 10 noaptea și m-am revoltat oleacă, pe sistemul ”la ora asta? Dar eu am de dormit”. Mno, n-am avut ce face, că nu era casa mea.
Comentariu beton!19
Deci tu ai „acasă” în vreo patru locuri și în niciunul nu-ți place să primești musafiri?
O, ba îmi place să primesc musafiri. Dar prefer ca măcar să-i cunosc. Sau dacă nu, fie să-i invit (și) eu, fie să nu se auto-invite ferm la ore și în momente complet aiurea.
Mhm, cam asta ziceam și eu acum ceva vreme. Acasă este o stare de spirit. Doar că, pentru mine, nu are legătură cu un scaun sau un anume loc pe canapea. 🙂
Avem asigurări pentru toate, avem și extinctor, plus una bucată copil instruit să-l folosească în caz de ceva, am pus și senzori de fum, de mișcare, plus camere video. Nu ne-am ghidat niciodată după modelul „mie nu mi se poate întâmpla”.
Comentariu beton!14
@didino, aveți camere în casă??? Sper că se șterg simgure înregistrările după câteva zile, da? Gen, nu mai poți să vezi ce se întâmpla orin casă acum vreo trei săptămâni? Am dat un exemplu la întâmplare.
Afară, șerif, la ușa de la intrare. Cum să am camere în casă, ej nebun? 😂😂😂
Buuuun. Mă speriasem. 😁
😁😁😁😁
Didino, era mișto să fi avut înregistrarea cu cineva, nu zic cine, cum dădea iama în frigider în toiul nopții.
Comentariu beton!29
Cineva imi zicea mie ca spionez babele. Ihim…
Da’ de ce te-am speriat, @Vasilescule? Ia spune repejor, ce făceai tu noaptea pân’ casă, mmm? 🧐
ăăă… io? Nimic, @didino. 😛
@Marius Mî, păi noi n-am plantat babe în curte, ca alții. 😛
@Adina, da, chiar. Să-l fi văzut cum își îndeasă fălcuțele cu sălățici și quinoa. 😁😁😁
Didina, da, clar sălățici. Tot internetul știe că e la cură. Da’ il bănuiesc că face ca șoșoaca. Una zice și alta face😁.
Acasă e unde-ți sunt părinții. Apoi, acasă devine unde te întâmpină pisica 😻
Comentariu beton!31
Când are chef să te întâmpine, bineînteles!
Am, la Uniqa, din vremuri imemoriale. Sper sa o platesc degeaba.
Îți țin pumnii s-o plătești degeaba.
„Acasă” e unde ai un aspirator la îndemână…
Sau unde nu poți lăsa vasele murdare în chiuvetă…
Comentariu beton!15
Hahahah … mulțumesc. După o zi de kko am râs maxim la asta. Am 3 aspiratoare. Sunt fiert pă electrocasnicul ăsta 🤪
“Acasa” este in acest capitol din viata in doua locuri, acolo unde locuiesc de aproape un deceniu (acasa #2) si acasa #1 in Liverpool.
Toate proprietatile sunt asigurate pe principiul “paza buna trece …”. In timp, am inceput sa aplic si in RO cam aceleasi reguli din civilizatie (senzori de fum si CO, stingatoare la casa/e mai ales acolo unde exista gratar / semineu, etc).
In materie de asigurari, avem in plus:
– de viata
– medicala privata
– de calatorie (pentru calatorii internationale)
Singura folosita pana acum a fost cea de calatorie, intr-una din vacante cand Junior a necesitat un consult pediatric iar factura pentru 15’ de consult + discutie in contradictoriu (si pe alte meleaguri sar unii sa dea antibiotic fara motiv) a avut multe cifre (US style) dar a fost decontata aproape instant (48h de la transmiterea tuturor actelor prin e-mail) de catre asigurator.
Din ce-am obervat, la cei care locuiesc în străinatate nu există să nu aibă asigurare. Habar nu am dacă vă obligă legea sau nu, dar sunt convins că la noi se merge și pe principiul strămoșesc „mie nu mi se poate întâmpla”.
Păi, în Germania există Haftplichtversicherung, un fel de asigurare obligatorie de răspundere. Din asta se plătesc toate micile accidente casnice, Scăpat oala și spart sticla aragazului electric, inundații și nu mai știu ce. Nu scapi de ea și e 50 eur lunar.
În treacăt fie zis, am remarcat câteva firme care m-au intrigat. Și când m-am interesat, erau ălea de făceau ordine după incendii (nu ălea de ard tot) și inundații. Evacuau, reparau etc. Arătau într-un fel foarte ”bănos” mașinile și sediile lor.
Asigurarea locuintei nu este cerinta legala aici. In general ti-o cere banca (daca proprietatea este cumparata cu imprumut bancar).
Dar vazand cat costa niste reparatii simple, nu-ti prea da mana sa nu faci asigurare.
In plus, in functie de starea proprietatii si respectarea unor reguli simple, poti ajunge sa platesti sume infime pentru polita. (anul asta platesc £134 pentru o proprietate asigurata pt £1mil). Ca idee, orice constatare (gaz / electric / etc) costa undeva intre £50 si £90.
Si la rubrica de curiozitati, avocata care s-a ocupat de ultima achizitie mi-a trimis si un draft de modificare a testamentului (in conditiile in care ea fusese angajata / contractata doar pentru tranzactia in sine nu si pentru servicii conexe).
@AleBlaga, unde i-ati gasit p-aia de le dati 50 pe luna pentru haftpflicht? Eu dau 12 euro pentru doua persoane!
In Germania chiar functioneaza asigurarile.
-asigurare de accident-folosita,omul si-a rupt un picior,primit 20000 de euro
-Asigurare de avocat,folosita si aia,tot omul fu concediat cand si-a rupt piciorul.Acum angajatorul are de dat cateva mii de euro despagubire.
-Asigurare pentru locuinta,doamne-ajuta sa o platim in continuare degeaba.
-Asigurare de inmormantare-or sa spuna copiii bogdaproste candva
-pensie privata
In total un sfert de salariu lunar,dar nu as renunta la niciuna.
@Maria nu am găsit eu asigurarea aia ci soția și suntem 4. Și mai avem doar asigurarea auto. Sincer să fiu, mi-aș face și aia de avocat, dar asta e.
Aia de înmirmântare, hm. Știu că o înmormântare tradițională decentă costă pe la 6.000 euro dar încă nu m-am decis 🤔
Vreo 40+ de ani acasa a fost apartamentul parintilor din Piatra Neamt, desi jumate din anii astia am trait prin alte orase (facultate la camin, rezidentiat, serviciu in alt judet in chirie). De 6 ani acasa a devenit apartamentul din orasul in care m-am stabilit, ales tot asa, la prima vedere, desi avea avantaje evidente fata de ce mai vizionasem. Asigurarea de locuinta a venit la pachet cu creditul, dar as fi facut-o oricum. La cel din Piatra Neamt am schimbat asiguratorul de la Omniasig la Allianz, era mai simplu sa platesc online si tot schimbul de documente prin email. N-am folosit inca nici una din ele. In calatorii am inceput sa fac si asigurare medicala de cand cu COVID19, inainte ma bazam pe asigurarea cardului bancar. Nici de astea n-am avut nevoie. Acum cand stau mai mult de 9 nopti plecata, incepe sa-mi fie dor de salteaua superortopedica
Deci acasă e unde ți e pietricica 😜
Da avem asigurare.Ne-au spart casa imediat ce ne-am mutat,nu apucasem sa cumparam nici macar tv-uri peste tot.Politia rumena ne-a certat de la poarta ca nu avem caine,camere,dar asigurarea a fost ok.Intre timp mentiem asigurarea oriunde ne-am muta,BGS,senzori si camere,inclusiv in casa(recunosc ca noi am pus in casa pt pisici,cand ne-au spart casa “fiica mea” era singura,asa ca vrem sa ne putem asigura oricand ca sunt ok,dar intre timp au fost cazuri cand au intrat cand ei dormeau,asa ca ne bucuram ca le-am pus si pe cele la interior)
Legat de “casa”,pt mine e sotul,casa unde sa ne simtim ok inca o cautam,dar fiindca tot ne uitam pe anunturi in Austria ne-am dat seama ca pe primul loc sunt matzele:))(sa aiba balcon mare ca al meu sot viseaza sa le faca “camera de joaca”,o baie extra unde sa le incapa laditele,etc) si abia apoi doleante pt noi:))) sa nu mai spun ca al meu sot vrea o masina mare pt ca “ nu ai cum sa pleci la drum cu plozii atatea ore si sa nu aiba loc sa isi intinda oasele:))
Acasă pt mine este întotdeauna casa părintească. Am stat în Brașov după care m am mutat în același oraș cu părinții mei, nu a fost de ajuns 🙈. Mi am convins soțul din dotare sa vindem apartamentul și sa renovam casa mea părinteasca, pe care părinții mi au lăsat o mie. De menționat ca părinții meu și au făcut alta căsuța în aceeași curte. Deci eu nu am putu sa ma despart de acest loc nicicum. Da și noi avem locuri bine stabilite, pana și bebelușul de 2 ani are locul lui pe colțar 😁. Parca ne așează cineva, întotdeauna același loc la masa, pe colțar etc.
În fiecare loc în care am stat am lăsat un pic din mine. Indiferent cum au fost locurile alea, mi le-am făcut eu ”acasă”.
Locul pe care mi l-am construit după sufletul meu l-am părăsit cu o strângere de inimă, dar apartamentul în care locuiesc acum m-a cucerit din primul moment, deși am schimbat în el destul de multe încât proprietarul zice că parcă nici nu mai e apartamentul lui. Recent am reamenajat livingul ca să fie mai confortabil și mai primitor pentru atunci când am lume la mine.
Am locurile mele preferate pe care le cedez ușor celor dragi, dacă și le doresc.
De asigurare se ocupă proprietarul. M-a scutit pe mine de grija asta.
Asigurare la Allianz – Austria. 23 euro/lună. Acoperă tot ce am în casă. Plus asigurarea clădirii care acoperă orice chestie legată de apă/curent/cutremur etc.
La 2 luni după ce m-am mutat aici, mi-au furat bicicleta (dintr-o anexă încuiată). A venit poliția, am primit o constatare. Am trimis aia + poză + bon fiscal (întâmplător îl mai aveam după doi ani jumate). Am primit suma întreagă, plătită la momentul cumpărării. Eu mă așteptam la maxim 50%, dar m-au surprins plăcut.
Cealaltă acasă (în România), originala, e asigurată (obligatoriu + facultativ). Au ai mei instalată alarmă (cu firmă de intervenții). Recent au montat și CCTV.
Adevăratul meu „acasă” a fost până anul trecut apartamentul din Brașov al bunicii mele unde am locuit până să încep școala. După ce ea a murit nimic nu mai e la fel, și deși unul dintre planuri este să mă întorc la Brașov, nu aș mai putea locui acolo..
În rest, acasă înseamnă și garsoniera din Tg Mureș, locul meu special unde pot face ce vreau 😁, dar și locuința părinților din Pitești, unde avem fiecare locuri prestabilite: pe canapeaua din sufragerie taică-meu stă în stânga, eu în dreapta, mama în mijloc. Când sunt singuri stau invers. La masă mama în stânga, taică-meu în dreapta, eu la mijloc.
Avem asigurări pentru toate locuințele.
Oricum un subiect foarte bun 👏
Acasă este in Adelaide. Din primul moment când am ajuns aici, ne-am îndrăgostit de locul asta, îl iubim. Casa in care locuim simțim ca este “cuibușorul” nostru. Am locul meu clar in living, fotoliul din stânga, fotoliu pe care și iubitul meu cățel îl știe (îl împărțim). La masa stau întotdeauna pe același loc, când mergem in concediu, dorm întotdeauna pe partea stânga a patului (de fapt intotdeauna).
Asigurare, ceva de la sine înțeles. La casa, la mașina, la călătorii. Nu avem asigurări private de sanatate, si nici de viața (avem asigurare de viața inclusă la fondul de pensie). La mașina am beneficiat din plin de ele, și am folosit-o și pe cea de călătorie (furat in aeroport in Otopeni parfumuri scumpe din bagaj).
La mine nu se poate online…. :(((
Deh casa veche….
Desi am plecat de acasă la 18 ani ca majoritatea celor ce migrau spre diferite centre universitare, pentru mine acasă a rămas casa părinților. Deși eu însămi, la o vârstă, când mergeam acolo ,aveam alt feeling .După ce a murit și mama, nu mai este la fel….oamenii fac acasă mai mult decât clădirile. Acum simt ca vin acasă cand văd Dunărea…mai ales dacă vin dinspre Timișoara. În rest…călătorind mai tot timpul între UK și România nu prea am feeling ul ăsta de acasă niciunde sau îl am oriunde, nu sunt atașată de nici o locuință în mod special. Cum spunea cineva ,acasă ,e unde poți lăsa vasele murdare în chiuvetă sau arunca lucrurile unde ai chef și să zici…fac ordine mai târziu .Asigurarile…în UK, proprietarul, în România am….mi e teamă să nu se spargă vreo țeavă ceva când nu sunt în țară.
https://scontent.farn1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.15752-9/243149493_823371758327969_3176675490629188830_n.jpg?_nc_cat=111&ccb=1-5&_nc_sid=ae9488&_nc_ohc=heA9NBPSk6AAX-W5YeU&_nc_ht=scontent.farn1-1.fna&oh=5e9ab471e33af77b1e77ae32301895de&oe=618D33B2
Altfel. Io am plecat de acasa de la ai mei la 18 ani. Am stat in multe camere de camin, dupa care in multe locuri cu chirie. Asa ca pentru mine „acasa” este unde dorm diseara. Ma trezesc uneori ca zic „hai acasa” adica „hai la camera de hotel”
Dar. Sentimentul „acasa” incepe sa fie aici in Gavle. Vreo doua luni desi stateam in apartamentul meu, cu dobre, „acasa” era tot apartamentul din Stocolm. Dar, incet incet incep sa trec peste faptul ca ala a fost „acasa” doar vreo juma de an
cu asigurarea: avem la amundoua. Am folosit-o cand si-a spart nevasta-mea telefonul si i-au dat cam juma de banii de reparatie
Ți-am dat ❤️ pentru poză. Nu te credeam pisicar. 😛
cum bre? nu l-am mentionat pe prostea pana acum?
Dacă l-ai menționat, io n-am sesizat.
Anunt important!
Toti astia cu locurile voastre si tabieturi, sunteti batrani. Asa ca nu ar strica si o asigurare de viata pe langa cea la casa.
😀
Faza cu statul cu fata la usa in restaurante etc e din filmele cu spioni, multi au preluat-o.
Si din teama de a nu fi surprinsi de un eveniment neplacut.
Eu fac preponderent asigurari de calatorie, cand merg in scop perso la Tiriac, si de business la Groupama ca avem deal cu ei.
De locuinta nici nu stiu la cine e, ca nu prea m-a interesat.
In ultimii ani mi s-a parut ca cei de la Revolut au cele mai tari aisgurari de calatorie, cand aterizezi undeva te anunta ei ca ai ajuns in Paris gen, si te costa 3.5 E /zi asigurarea, vrei? un buton si o iei. Nu stiu cu cine lucreaza dar ca si comfort de a o obtine e super. Urmeaza sa incerc.
Mai am niste asigurari oferite de banca, pe care in general le ignor, si cele de servici. Le mai printez uneori, cand caut vreun detaliu dar in general nu imi bat capul.
Asigurarea de viață se face de la tinerețe, stimabile. La bătrânețe doar te bucuri c-ai făcut-o degeaba. 🙂
Acasă este unde stau acum. Este a doua locuință de când m-am căsătorit. În prima, deși am locuit în ea 18 ani, am avut permanent sentimentul de provizorat. Cea de acum, de la prima vizionare a fost „asta e”. Și stau în ea de 21 de ani. Acum mi-a rămas mare, singură fiind. Dar mă simt în ea prea „acasă” ca să mă gândesc la o schimbare. Și-apoi, când vin copiii (des) în vizită, mă bucur că se simt bine, fiecare cu locul lui. Locul meu a fost și este mereu în stânga patului, oriunde. La masă, fiecare cu același loc mereu, al meu strategic, din motive de acces la cele necesare mai ușor. Asigurare deocamdată am doar pe contractul de energie electrică (oferta e bună). Dar iau în calcul și altceva.
Am schimbat trei locuri până am ajuns „acasă”. Vreo 22 de ani „acasă” a fost apartamentul părinților mei. La 19 ani am plecat, dar încă 3 ani am mai avut camera mea.
Penultimul „acasă” a fost ca și cum aș fi stat în chirie la o bancă, m-am bucurat când ne-am găsit actualul „acasă” și ne-am mutat. Îmi place aici mai mult decât oriunde. Am biroul meu, în care după-amiază dă soarele și e foarte frumoasă lumina.
Când îi vizitez pe ai mei îmi revăd camera transformată în biroul mamei, îmi aduc aminte de jucăriile de pe dulapuri și mă încearcă o lacrimă.
Asigurări am făcut o droaie: pentru apartament, apoi pentru casă, pentru mașini, apoi asigurare de viață. Chiar azi am încercat să contabilizez cât dăm anual pe asigurări și-am renunțat după prima mie de lei.
Asigurare de calatorie pentru absolut orice”inclusiv activati sportive”, am fost victima unui furt in Kuala Lumpur, nu ne-au ajutat cu nimic.(Furtul a fost fara violenta, daca era cu ne despagubeau) . Telefon asigurat, pentru „absolut orice” scapat/spart ecran e din vina dumneavoastra nu se aplica(asigurat la operator).
La asigurarea de mai sus daca animalul de companie imi sparge/darama laptopul sunt despagubit? P.S. acasa e practic oriunde sunt cu sotia .
Mi-ar plăcea să spun că pentru mine, acasă, înseamnă casa bunicilor. Locul în care încă visez să mă retrag.
Dar, de fapt, acasă înseamnă locul în care dorm la un moment dat. Și hotelului îi spun tot acasă.
Home is where the heart is
https://youtu.be/rrk0YouQbJA