Astăzi, de la ora 11.30 (adică acum, imediat), echipa națională a României under 23 urmează să joace ultimul meci de fotbal din cadrul Jocurilor Olimpice de la Tokyo.

Le-am văzut pe primele două. Știu, o să ziceți că sunt nebun, de ce naiba te-ai uita la așa ceva? Și-o să vă spun că m-am uitat în urma unui calcul foarte simplu: dacă la toate celelalte turnee finale știm dinainte că n-avem nicio șansă, în naivitatea mea am crezut că la J.O. chiar am putea avea. Că e o competiție ignorată de țările cu fotbal puternic și, hop, ne băgăm noi în față la o medalie.

Sărman naiv, la cum s-a prezentat, România ar fi putut să fie singura echipă de fotbal prezentă la JO, că tot ar fi ieșit pe locul doi.

De altfel, în meciul cu Hondurasul, am reușit să împlinim visul de veacuri al acestui popor care pârjolea holdele și otrăvea câmpiile sperând că în felul ăsta va învinge armatele dușmane, fără să ajungă practic să se bată cu ele. Ghinion, ne rupeau ăia cu bătaia, cu toate holdele noastre pârjolite. Ei, uite că de data asta ne-a ieșit, Hondurasul nu ne-a mai bătut, ba chiar am reușit o victorie istorică, în urma unui meci în care România n-a avut niciun șut pe poartă. Dar ce zic eu niciun șut, n-a avut nici măcar o acțiune de poartă.

Dar știți ce m-a spart cel mai tare după toată faza asta? Au jucat infect și-au învins cu noroc, e ok, nu suntem nici primii nici ultimii cărora li se întâmplă asta. Bă, dar să vină oficialii Federației Române de Fotbal și să-mi explice c-am învins o națională foarte puternică, dovadă c-a fost semifinalistă la J.O. în 2016, abia asta mi s-a părut de porc.

Să fii atât de prost și de slab în domeniul în care activezi încât să declari o gogomănie ca asta? Boss, niciunul dintre băieții ăia din naționala U23 a Hondurasui n-a fost pe teren acum cinci ani, dar niciunul. Și tu vii să-mi spui că Hondurasul a jucat semifinală? O fi jucat, dar cu alți jucători pe teren, pentru că ăstora de azi de-abia le dădeau tuleiele acum cinci ani. Știți, la J.O. există limită de vârstă pentru fotbaliști, de-aia sunt extrem de puțini cei care prind două ediții. Pentru că între timp depășesc limita de vârstă și trebuie să selecționezi alții. Și tu, oficial al FRF, vii să-mi explici ce echipă puternică am învins? Gizăs fucking craist, cât sunt de imbecili.

Apoi a urmat meciul cu Coreea de Sud al cărui scor credeam c-a risipit orice dubiu cu privire la jocul echipei naționale. Gen, am pierdut 4-0. Ți-ai găsit, oficialii FRF vorbeau tot despre ghinion și despre cum dacă nu ne dădeam autogol și nu aveam un om eliminat, nu se știe dacă mai pierdeam. Exact pe sistemul „dacă nu ne dădeau 4, îi rupeam cu bătaia”. Bănene, atât tupeu, nesimțire crasă și lipsă de asumare a adevărului numai la politicieni mai vezi.

Nfine, deși nu-mi doresc (dimpotrivă, voi suferi ca prostul în fața televizorului), astăzi România va pierde cu Noua Zeelandă și cu asta va încheia „glorios” participarea la Jocurile Olimpice Tokyo 2020 (mă rog, 2021, dacă e să ne luăm după calendar). Nu există „dar stai că nu se știe, mingea e rotundă” și alte încurajări din astea pe care și le mai fac suporterii înainte de meciuri. Băieții ăștia selecționați pentru Tokyo sunt atât de slab pregătiți că nu pot să alerge 90 de minute, despre valoarea lor nici nu mai am ce zice.

N-o să mă apuc să vorbesc despre cum am ajuns în situația asta. Este evident c-am ajuns pentru că nu avem, la nivel național, sau măcar la nivel de Federație, vreun plan, vreo direcție sau vreo strategie pe termen lung pentru sport în general și pentru fotbal în special. Da, înțeleg că ne-am dus acolo cu o echipă încropită din cauză că toate cluburile din România au refuzat să-și lase jucătorii să participe la J.O. (FIFA nu te obligă să-i trimiți, așa ca e la latitudinea cluburilor pe cine lasă), dar, vedeți voi, și restul echipelor prezente acolo sunt în aceeași situație.

Prin urmare, medaliile vor fi câștigate de echipele naționale ale țărilor unde se investește masiv în copii și juniori, prin urmare aria de selecție e atât de mare, încât nu mai contează că PSG sau Bayern Munchen au refuzat să-și trimită cei mai talentați jucători, sub 23, de ani la J.O. I-au lăsat sa meargă p-ăia mai puțin talentați, dar care oricum sunt cu multe clase peste ce-a avut la dispoziție Rădoi.

Și dacă tot a venit vorba despre Rădoi, am și eu o nelămurire din asta de suporter de fotoliu: ce caută Mirel Rădoi la Tokyo? Ce caută antrenorul echipe naționale a României la o competiție unde sunt prezente naționalele under 23? Întreb cât se poate de serios. Nu de alta, dar mă îndoiesc că Franța sau Germania, sau vreuna dintre celelalte echipe, s-au dus la Tokyo cu antrenorul naționalei mari. A vrut să viziteze Japonia pe banii FRF sau care e treaba?

Altfel, daca uităm de fotbal, admirația mea deplină merge către toți sportivii care reprezintă România la Jocurile Olimpice, indiferent că au luat medalie sau nu. Este un miracol că sunt acolo, în condițiile în care investițiile statului român în sport sunt egale cu zero, iar strategia de dezvoltare pe termen lung este practic inexistentă.

E limpede că sportivii ăștia au ajuns la J.O. în urma unor sacrificii personale imense, dublate de încăpățânarea părinților și antrenorilor. Din acest motiv, pălăria mea se află în colbul de la picioarele lor!