Doamnelor și domnișoarelor,

E 8 Martie, iar voi știți deja că vă iubesc. Așa că, în afară de să fiți fericite și să vă fie viețile un 8 Martie permanent, n-am ce să vă urez. Să fiți sănătoase și să trecem cu toții de mizeria asta de pandemie, că restul facem.

Aveți mai jos cadoul meu pentru voi, sută la sută autentic. Această capodoperă desăvârșită, operă a tovarășei educatoare de la grădinița unde mă formam ca șoim al patriei, viitor cadru de nădejde al Republicii Socialiste România, a fost cadoul meu pentru mama în anul de grație 1977.

Știți, pe vremea aia 8 Martie era cunoscută drept Ziua Mamei, că pentru Partidul Comunist Român era mult prea decadent să celebreze femeia. Doar mamele aveau dreptul la sărbătoare, că doar ele contribuiau la creșterea natalității și la propășirea patriei, restul femeilor nu existau. De altfel, ultimul vers din catrenul senzațional de mai jos vorbește de la sine. Nfine, din fericire a trecut, trăim alte vremuri, putem sărbători pe cine vrem noi.

Dar, dacă tot ne jucăm și ne hăhăim azi, vă provoc sa veniți si voi cu capodoperele asemănătoare pe care este imposibil să nu le aveți. Dacă nu de la grădiniță, măcar de când erați prin școală. Este imposibil sa nu fi avut vreun învățător sau profesor destoinic care să ia această acțiune pe cont propriu și s-o ducă la desăvârșire.

Vă las aici pașii, c-am constat ca mulți dintre voi nu știu cum să pună o poză în comentarii:

➡️ Mergeți la sertarul cu poze vechi

➡️ găsiți fotografia

➡️ o pozați cu telefonul

➡️ intrați aici

➡️ Uploadați poza pe care tocmai ați făcut-o

➡️ o să obțineți un link pe care îl copiați într-un comentariu de pe blog

➡️ Atât