Sunteți foarte mulți pe aici care ați observat și ați întrebat, și nu o dată, cine sunt cei care dau thumb down (mânuță roșie) la absolut toate comentariile. Pentru că indiferent ce s-ar comenta pe acest blog, este absolut imposibil să nu apară vestitele mânuțe roșii. Iar uneori este extrem de limpede că e unul și același om care dă ”roșii”, de sus până jos, și te face să te întrebi cam cât de goală trebuie să fie viața cuiva ca să-și piardă chiar și câteva minute din ea făcând asta? Cam cât de lipsit de satisfacții trebuie să fii, ca să găsești plăcere în așa ceva?

Treptat, m-am obisnuit cu acest „fenomen”, dar uneori până și eu rămân cu gura căscată când văd voturi negative la câte un comentariu la care n-ai avea cum să dai decât dacă urăști pătimaș tot ce mișcă în jurul tău. Urăști viața, în general.

După ce ne-am prins toți de pe aici cum stau lucrurile, am venit către voi cu propunerea să scot sistemul de rating al comentariilor, tocmai pentru a nu le mai da satisfacție cetățenilor hateri. S-a și votat pentru asta, dar ați ales în majoritate covârșitoare (ca să nu zic unanimitate), că sistemul de rating al comentariilor trebuie să rămână. Și-a rămas.

Prin urmare, azi o să fac altceva.

Uite, curajoșilor, heitărilor, vitejilor de tastatură, astăzi aveți o ocazie unică în viețile voastre triste. Vă pun la dispoziție blogul, prin intermediul acestui articol, ca să vă vărsați frustrările și amarul. Anonim sau nu, puteți comenta și explica ce vă mână în lupta asta surdă.

Aveți acum ocazia să spuneți de unde vă vine ura asta incomensurablă pentru tot ce ține de acest blog. Pentru că, dacă pot înțelege că mă urâți pe mine (e dreptul vostru să mă urâți cu patimă), nu pot înțelege cum și de ce ați ajuns să urâți inclusiv niște oameni care uneori lasă comentarii atât de mișto că ți se face pielea de găină. Ei, astăzi, acum, aici, aveți ocazia să spuneți de unde vi se trage toată ura asta.

Dar dacă nici acum n-o faceți, când aveți mână liberă, o să trag concluzia că tot ce cred eu despre voi este perfect adevărat. Și anume, că sunteți niște labagii infantili, lași, cu coloana verticală a unei râme strivite de autobuz. Și nu, ce cred eu despre voi nu e valabil doar pentru heitării bărbați, dar nu-mi place că nu există feminin pentru „labagiu”, de-aia am formulat așa.

Hai, demonstrați-mi că mă înșel, demonstrați-mi că aveți ceva mai mult decât niște vagi urme de coaie.

P.S. Dacă vă întrebați de la ce m-am activat, uite de la acest comentariu de ieri m-am activat. Mi-a fost lene să mai caut pe blog, că mai aveam câteva zeci sau sute de exemple similare.