Există campioni și există oameni obișnuiți. Dar există și campioni care nu uită că fără oamenii obișnuiți, ei n-ar mai fi campioni. Iar treaba asta se pare că i-a reușit de minune lui Rafael Nadal. Cine știe, poate și de-asta e de atâta vreme acolo unde e, nu?

Poate nu vi se pare mare lucru gestul lui, dar eu cred că este. Sunt convins că fetița aia trăiește pentru tenis, respiră tenis, visează tenis, că de-aia s-a făcut copil de mingi. Practic, n-avea cum s-o facă mai fericită de-atât. Uitați-vă cu atenție la ea cum i se taie respirația de emoție și începe să bâțâie toată în momentul în care-i dă Rafa bandana.

Mișto.