Pe mine mă depășește. Când citesc/văd chestii de genul ăsta creierul meu pur și simplu se blochează. Adică, ok, înțeleg că suntem diferiți și că nu toată lumea e obligată să iubească animalele, pot fi de acord că nu-ți plac, că nu le suporți, că nu vrei să ai de-a face cu ele. Dar de la să nu-ți placă niște căței, până la ”ce-ar fi să-i arunc în smoală și să mă uit la ei cum se chinuie” e un drum pe care creierul meu refuză să-l parcurgă.
Eu, personal, dacă aș fi un apropiat sau o rudă de-ale celui care a făcut asta, aș insista foarte tare să meargă la un control psihiatric. Iar dacă n-ar vrea, l-aș duce cu forța. Pentru că trebuie să ai ceva foarte-foarte nasol și foarte greșit acolo, în interior, la rotițe, ca să poți face așa ceva.
Nu pot să las videoul aici, pentru că nu vreau să existe așa ceva pe blogul meu.
P.S. Înțeleg că șapte dintre cei opt căței au fost salvați, cinste medicilor veterinari care s-au implicat. Dacă voiați să adoptați un cățel și nu știați de unde și cum, tocmai vi s-a ivit ocazia.
Gândește-te că există oameni care fac chestii similare semenilor lor. Sau copiilor. Și pentru care animalele sunt doar niște obiecte.
Eu nu l-aș trimite la psihiatru. L-aș băga în smoală.
Și nu, nu e nimic greșit în capul lor. Există rău și intenții criminale și distructive în fiecare dintre noi. Dar educația (inclusiv frica de pedeapsă) , genetica și mediul fac ca unii să și le tempereze mult mai bine ca alții. Asta e tot.
Comentariu beton!57
Ioane, vreau să cred că n-aș fi fost în stare de asa ceva nici dacă n-ar fi existat legi.
Sheriff, asta cu nu esti in stare e ca si cum ai lasa pe cineva sa mearga pe copacabana ca sa-i arati ca poti fi bun… Nop, in smoala, si cazanul sa fie pe foc!
@Ionuț
Mulți viteji la tastatură se găsesc…
Se dezbate încă. Ce zici?9
@Ionuț, de principiu sunt de acord cu tine că, în anumite condiții, oricare dintre noi putem comite o crimă, cu direcție și intenție, cum zicea profa mea de matematică din liceu, dar de aici până la o pornire sadică de a face rău, de a tortura o ființă complet nevinovată de amorul artei, pt că așa dorește mușchiul cuiva e o cale așa, mai lunguță. și n-are nicio treabă cu frica de pedeapsă.
cred că trebuie să-ți lipseasă multe țigle să torturezi o ființă nevinovată doar pt că poți și mai ales să-ți facă plăcere asta.
Comentariu beton!23
@Rilache, asta cu „vitejii de tastatură” e o constatare generală sau o aluzie la ce am zis legat de smoală?
Că nu știu dacă să ignor sau chiar să aprob comentariul sau să te întreb prin ce locuri am păscut împreună vacile, de ești așa sigur de treaba cu „vitejia”. 😜
@Ady, istoria și prezentul te contrazic. Sau ăia cu toate țiglele pe casă sunt o minoritate nesemnificativă, niște anomalii ale umanității.
Eu cred, din contra, ca genetic – si fara frica de pedeapsa – ar trebui sa nutrim fata de animale daca nu iubire, macar compasiune… ca tot e un subiect sensibil acum, cand se apropie macelul crestinesc de Paste….
@Ionuț, de multă vreme mă credeam oareșcum anormală. m-aș bucura să fiu în continuare.
@Ioana, dacă nu vezi nicio diferență între a ucide un animal rapid și fără chinuri pt a-l mânca și a tortura un animal nemâncabil (din punctul de vedere al culturii noastre) doar pt că d-aia…. nu știu ce să zic.
Sunt sigură că un psiholog i-ar pune rapid un diagnostic.
Singura problemă e că oamenii ăștia nu vor să se facă bine. Nu, ei sunt șmecheri în fața unora ca ei.
Cum zice @Ionuț: băgat în smoală + lesă + mers încontinuu + nesomn. Punct.
La ospiciu boss, cu lobotomie.Pe bune, acum: cum pot fi reabilitati asemenea specimene??Unde ar fi locul lor? Ca in societate, in nici un caz!!!
Toti sociopatii incep asa, dupa care trec la noi. Problema Romanilor ce nu vad nimic in neregula cand un om omoara un animal in chinuri este foarte grava. Ce spui tu la psihiatru? Nu frate, ca in afara puscarie poate, poate ii sperie putin sa treaca la oameni. Imi amintesc cand au fost valurile alea de nebunie sa omoram cainii comunitari, cati sociopati au aparut. Eu inteleg perfect ca locul animalelor nu este in strada, dar nici sa ii omoram in cele mai groaznice chinuri, nu e vina lor ca s-au nascut. Si ptr ca imi tot spuneau mie : Daca ii iubesti, ia-i pe toti acasa!! Daca ar face toti macar pe jumatate din cate am facut eu pentru animalele de pe strada, nu am mai vedea picior de caine sau pisica pe afara fara stapan, ma refer la sterilizat si dat anunturi pentru a le gasi stapani pe banii mei. Mihai esti prea bland cand vorbesti de terapie, astia de fac asa ceva au nevoie de camasa de forta. 🤐🤐🤐
Comentariu beton!27
Numesti val de nebunie dorinta de a controla inmultirea animalelor cvasisalbatice si de a eutanasia animalele care s-au inmultit peste masura?
Dar cand esti de acord ca animalele de ferma sa fie chinuite si omorate pentru festinul tau tot nebunie se cheama?
Sau cand omori sobolani sau soareci? Sau ciori?
Anul trecut a fost o situație cu niște părinți din București, care au împânzit cartierul cu afișe prin care anunțau proprietarii de câini că au aruncat peste tot mâncare otrăvită pentru ”câinii voștri”. ”Motivul? După ce un câine din gașca voastră s-a aruncat cu labele pe un copil, acesta a suferit o sperietură zdravănă și s-a mai ales și cu hainele murdare”. Și, întrucât poliția nu ia măsuri doar pentru o sperietură (abia de la mușcătură în sus) oamenii s-au gândit să-și facă singuri dreptate în acest mod. Din punctul meu de vedere, profundă greșită abordare și-mi puneam serioase semne de întrebare privind felul în care funcționau creierele acelor oameni, părinți de copii care vor deveni la rândul lor oameni mari, părinți, cetățeni ai acestei țări, politicieni poate, sper că se înțelege ideea.
Bănuiesc că vinovații și motivele nu se cunosc încă, dar asta cu aruncatul în smoală al cățeilor mi se pare pe aceeași linie, dar la ceva mai multe doage plesnite distanță.
Filmulețul eu chiar nu pot să-l văd, mi-e de ajuns ideea în sine.
Comentariu beton!21
@Anduta: Am o anumita varsta (peste 35 ani) si o înăltime de 1.8 m, cand am fost mica am fost muscata de 2 câini (unul dintre ei era al unchiului meu care locuia fix langa casa părinților, caine care mă vedea in fiecare zi) , am rămas cu frică de câini (chiar si de aia de talie mica ca si aia pot sa muște), am vecini care desi au caini de talie mare nu se obosesc sa isi țină cainele in lesă ( daca nu am auzit de vreo 3 ori pe zi in ultimii 4 ani : doamnă nu vă face nimic) , până nu l-am „amenintat” pe unul dintre proprietarul unui caine de rasă periculoasă( gen mastif combinat cu nu stiu ce.)..ca voi chema politia dacă nu isi tine cainele in lesa cand este pe domeniul public (intr-o parcare de bloc) sa pot trece si eu liniștită spre casa nu s-a conformat.
Comentariu beton!22
Alice, nu pot să zic decât că mie mi se pare profund aiurea ca după ce-i zici unui om că ai experiențe marcante din copilărie cu câini și că, indiferent de rasă, mărime sau asigurările proprietarului, nu-ți poți controla această teamă, el să ignore suveran acest lucru.
Eu îl am pe fiu-miu care a fost speriat destul de rău de un câine vecin aterizat în curtea prietenului la care se afla și care nu știm dacă i-ar fi mușcat sau nu, că s-au refugiat în timp util la loc de siguranță. Și deși proprietarul inițial a declarat lejer că patrupedul (Veta, un câine destul de mare, foarte agitat și lătrător de fel) ”doar se juca”, după ce i-am zis la următoarele întrevederi cum l-a afectat ”joaca” asta pe copilul meu (inclusiv cu ceva coșmaruri), parcă a devenit mult mai atent la felul în care-și scoate cățelul la plimbare. Și anume cu lesă. Și chiar și acum, când ne mai întâlnim, are tendința s-o tragă pe Veta mai aproape de el, în timp ce fiu-miu mărește destul de vizibil pasul.
Ce să zic, eu încă mai cred că oamenii pot fi responsabilizați în mod civilizat și cât de cât decent ( invocarea legii încadrându-se, desigur, în acest registru), asta înainte de a se ajunge la un anumit nivel al agresivității de unde foarte puțini se mai pot întoarce, sau măcar opri.
Doar ca idee, verdele e de la mine.
Comentariu beton!26
în plus de ce zice Anduța mie mi se pare că există o diferență majoră între a solicita proprietarului unui câine să respecte legea în legătură cu plimbatul acestuia pe spațiul public (lesă, chestii), amenințatul cu poliția dacă refuză, chiar sunatul la poliție și împrășierea de otravă de spațiul public cu”să moară-n chinuri toate javrele, nu doar aia care mi-a speriat copilul”.
Ady, pentru o imagine mai completă, uite aici anunțul în cauză, din care eu am selectat doar motivul, în ideea de a arăta doar o fază intermediară a felului în care oamenii pot deveni călăi. https://adevarul.ro/news/bucuresti/mancare-otravita-imprastiata-scoala-bucuresti-fiindca-caine-s-a-urcat-labele-copil-autorul-am-pregatit-asortiment-bogat-1_5a58c299df52022f75708d28/index.html
Evident că sunt de acord cu tine, este o diferență colosală între una și alta, din fericire în cazul lui Alice proprietarul a răspuns pozitiv apelului la respectarea legii, la fel și în cazul meu.
Stăpânii câinilor din exemplul meu se pare că nu, ba chiar și reprezentanții legii înțeleg că nu prea au făcut mare lucru după incident. În acest caz, tu ca părinte de copil atacat/speriat/traumatizat sau părinte de copil martor și conștient că i se poate întâmpla oricând ceva de genul și lui, sau poate chiar mai rău, ce faci? Fără să fii caz de doagă plesnită. În România zilelor noastre, nu într-o țară normală, desigur.
PS tot verde, desigur, sunt foarte curioasă cine și de ce v-a dat minusuri ție și lui Alice.
Oameni cu grave probleme la hăizaș, doamne feri sa ajungă cineva vreodata la mana lor
Nu am vazut filmuletul dar am vazut o postare cu asta si am ramas muta. Mintea mea, sick and twisted totusi, nu poate concepe asa ceva si sunt din categoria „mor cu tine de gat” daca atentezi la siguranta mea sau a familiei. Cat de bolnav si hain poti fi ca sa faci asa ceva? In smoala incisa ar trebui aruncati aia care isi lasa cainii la imperecheat pe strazi si apoi arunca cateii pe camp sau te miri unde.
Vara trecuta un „binevoitor” vecin mi-a batut motanul pana i-a rupt toate organele in el si i-a turnat otrava cu forta pe gat. Am alergat la 3 dimineata cu el la 2 cabinete non-stop si a stat 2 zile pe perfuzii dupa care si-a dat duhul acasa saracul. Diagnosticul a fost de intoxactie acuta cu substanta necunoscuta si ruptura organe interne. 4 medici mi-au zis ca a fost otravit cu forta ca avea si laringele cu semne de violente si batut cu bestialitate de om, daca se poate numi asa, nu de animal.
Sunt jurata ca daca aflu vreodata in viata asta cine a facut-o, bine n-o sa ii fie.
Am pierdut sirul cainilor omorati in curte, era moda aruncatului de carne cu soda caustica sau ace de gamalie in ea, pe motiv ca latra cainele sau ca ii deranjeaza. Am depistat atunci vinovata ca era o scarba de femeie si dupa ce i-am spart geamurile la casa si am luat-o de gat s-a potolit dar s-a si mutat.
Le doresc astora sa moara in chinuri lente, lente si mari.
Comentariu beton!35
Dragă EGO cu motănelul,
Mintea mea nu poate concepe așa ceva. Regret din tot sufletul că există pe lumea asta căcați cu ochi și 2 neuroni care sunt în stare de așa ceva.
Că am și eu 2 motani acasă și la gândul că pe cineva l-ar duce mintea să execute acte de tortură asupra lor mă sufoc și-mi vine să dau cu cuțitu-n piatră.
O prietenă a salvat de la moarte un mâț pe care un furuncul crescut pe curul omenirii turnase smoală. L-au salvat, ea și veterinarul, motanul a mai trăit sănătos 8 ani după tortură, atâta c-a rămas cu un miorlăit de metalist beat.
Nu am altceva de zis. Dar băi,pe ăștia care chinuie animale, care dau în ființe mai firave decât ei și se cacă asupra lor când li se opune rezistență îi vizualizez în timp ce bocancul meu nou le zboară dinții și le zdrobește nasul.
Cât oi fi eu de ferm convinsă de primatul legii și de neluatul acesteia în propriile mâini, dar furia care mă umple e atât de mare, c-aș fi în stare să-i fac să-și răzuie boașele de pe jos.
Indiferent de sex.
Comentariu beton!20
Nu toate ființele bipede sunt umane. Unii au grave probleme la „mansardă” și sunt necăutați pe la medici. Sunt de părere că niște teste psihiatrice de la vârste timpurii ar cam fi obligatorii căci, după cum stă treaba încă în sec. 21, ne mai așteaptă niște episoade de demonstrat supremația unora asupra altora. Cred cu tărie că cine poate face așa ceva unor ființe mici, copii, femei, animale, are nevoie doar de un declic pentru a se desfășura și asupra celorlalți. Violența poate fi prevenită prin continuă (auto)educație.
Ca pedeapsă…..nu cred că s-a inventat ceva pe măsură, după mintea mea.
cumplit…atat
Indiferent ca iubești sau nu animalele…. nu ai cum sa fi rațional și sa acționezi asa asupra unor sufletele mici si nevinovate… Doamne fereste !
oamenii astia sunt bolnavi si nu ar trebui lasati liberi in societate. acum au fost niste amarati de catei, maine pot fi copii. atunci cand esti in stare sa provoci cu buna stiinta durere si suferinta altei fiinte, atunci cand auzi plansul unei vietati si nu tresara nimic in tine, ba chiar iti place, atunci trebuie sa fii eliminat din societate ca un dinte stricat
Am primit zilele trecute un filmulet de la un prieten. Un barbat, gol, legat cu mainile la spate, intins pe jos, cu fata in sus. Langa el, doi indivizi cu cagule, imbracati in uniforme negre, unul cu un pistol mitraliera si cu o gramada de incarcatoare pe el, celalalt cu un cutit bine ascutit se pare si inca unul care filma. Nu e exclus sa fi fost membri ISIS. Cel de pe jos avea gatul taiat partial pentru ca era plin de sange acolo. Omul cu cutitul a luat piciorul omului care urla ca din gura de sarpe si pur si simp[lu i l-a taiat de la genunchi, dupa care a inceput sa-l loveasca cu bucata aceea peste piept. Tipa si radea. Apoi a retezat si celalalt picior, tot cu cutitul ala si tot de la genunchi. Dupa asta, l-a intors si i-a apucat mainile legate, banuiesc ca tot pentru taiere. Nu am mai rezistat, am oprit filmul si l-am sters.
Daca omul face semenului lui asa ceva, ne mai miram ca omoara animalele in chinuri?
Pai astia au inceput de mici cu animalele, noi asta sesizam aici. Ca idee ai avut ceva sange sa te uiti la grozavia descrisa eu inchideam de la inceput.
Eu am fost mușcată de câini și copil fiind și adult. Din motive necunoscute, nu am păstrat frica de câini absolut deloc. Și îi iubesc. Am avut câini, salvați de pe stradă, evident. Copiii mei, oameni în toată firea acum, iubesc și ei animalele. Fata cel puțin, a trecut printr-o experiență traumatizantă, care a marcat-o profund. Pe vremea când parentingul nu era în floare și nu eram considerată o mamă rea, fata mea se juca lângă bloc. Avea mai puțin de 7 ani și la un moment dat a intrat în casă urlând de nu știam cum s-o potolesc. Văzuse câțiva copii din blocul vecin cum au stropit un cățel cu benzină și i-au dat foc. A încercat să-l salveze singură, s-a luptat cu ei, dar nu au lăsat-o să se apropie de el. Pentru cățel a fost prea târziu când am ajuns, iar copiii au luat-o la fugă, nu i-am recunoscut. Pentru fata mea a fost cumplit, a fost bolnavă o perioadă, a avut coșmaruri. Mă tot întreb ce fel de adulți or fi devenit acei copii.