Azi, acest blog împlinește șase ani. Habar nu am când au trecut, dar e foarte bine c-au trecut, e foarte bine că nu m-am plictisit și e foarte bine că există șanse să mai treacă măcar încă pe atât. Iar vouă, celor care-mi citiți zilnic aberațiile, vă mulțumesc! Mă înclin!
Partea și mai mișto este că vineri a primit și primul cadou de ziua lui. Da, da, el, blogul. Serios, m-am trezit la birou cu o sticlă de șampanie, personalizată, fix pentru el. Și să știți că e foarte tare senzația să vezi că i-a păsat cuiva îndeajuns de mult de blogul ăsta încât să caute data primului articol publicat și să-i trimită un cadou. Te lasă așa cu senzația că n-ai muncit degeaba.
Partea extrem de tare e că, dacă sticla nu venea în cutie, habar nu aveam cine mi-a trimis-o. Am fost nevoit să caut pe net ca sa văd cine, ce și cum. De găsit i-am găsit imediat, dar când să le scriu și să le mulțumesc din partea blogului, mi-a trecut prin cap că poate n-au fost ei, poate mi-a făcut altcineva surpriza. Păi și eu acum ce fac, le mai mulțumesc sau nu? Că poate fac vreo gafă. Până la urmă, mi-am spus că de omorât oricum n-o să mă omoare nimeni și le-am scris oamenilor pe Facebook. Da, ei erau.
Mno, ce-aș putea să mai zic? Bravo lor, bravo pentru idee, pe mine m-au câștigat de fan sau de client pentru când o să am de făcut vreun cadou mai așea, mai aparte.
Și-acum, că tot vorbim despre cei șase ani, sunt extrem de curios dacă vă mai aduceți aminte de când citiți pe-aici și cu ce ocazie ați ajuns pe blog. Să văd dacă mai găsesc pe cineva care e încă de la început.
La multi ani, Mihai! Unul din foarte putinele bloguri RO pe care le citesc.
Primul articol l-am citit via prietena de atunci (intre timp sotie), stia ca sunt microbist si mi-a dat link la: https://mihaivasilescublog.ro/2014/02/25/steven-gerrard-dodel/
Să știi că râdeam singur când l-am scris. :)))))
La multi ani! Citesc de la „Marirea si decaderea unui tata de fata”, atunci ii citeam si lui textul si ma amuzam cum ar fi sa avem o fata si ii spuneam sa tina minte ce are de facut. Cativa ani mai tarziu – avem o fata 😊
Well, am avut mână bună.
6 ani? Tulai doamne… Eu am prins gustul blogului de la „Marirea si decaderea unui tata de fata”. Apoi, de acolo, am citit in spate pana la primul subiect pe blog si de acolo inainte am urmarit in fiecare zi blogul pentru articole noi. Inca raman aici. E pe gustul meu.
Deci din 2015. Patru ani, șerif, se fac acuș patru ani.
si eu fix la fel. La multi ani, blogule!
la cat mai multi sa-ti fie!
pies. sticla o dai sau o bei? 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?15
Ăăă… cred c-o păstrez așa cum e. 🙂
ah! asta da sarbatorire! asa, pe low profile, nici tu sa nu te bucuri prea tare 🙂
Mmm… eu si cu alcoolu’ nu prea facem chestii împreună. De-aia ziceam să păstrez sticla și să mă bucur de ea. 😉
aia zic, ca am impresia ca s-ar bucura mai tare de ea un mega fan. eu la alcool nu ma asez la coada, da’ o merita cineva sa ciocneasca in cinstea ta 🙂
Pai ia vezi, nu-l îmbăta că nici n-a scăpat de grădiniță. LMA
Comentariu beton!11
Tu ești sigur de la început aici. 😀
La mulţi ani!
Te-am descoperit în 26 decembrie 2016, când am găsit pe facebook postul tău cu iaurtul Danone 0% vişine. În câteva zile am citit din urmă posturile tale, că eram în vacanţă. Şi de atunci am devenit cititor fidel, apoi şi comentator. E una din bucuriile mele, blogul tău.
Comentariu beton!15
Erată: 2015
Mi se părea mie că ceva nu e în regulă.
😀 😀 😀
Eu nu stiam care e ziua de nastere a blogului, dar acum, ca am aflat, ii urez LA MULTI ANI!!! La multi ani si tie, si sa-l tii in viata multi ani de-acu incolo, ca tare-mi place cum mai scrii 😊 Eu te-am descoperit numai de vreun an, dar de atunci va citesc in fiecare zi: o data la prima ora, sa vad ce ai postat, si apoi intru pentru comentarii, ca imi place si gasca de comentatori de pe aici 😊😙
Te-ai orientat bine.
„gâsca” 🙂
@alt_mihai da, scriu fara diacritice. Eu cred ca lumea care comenteaza pe aici intelege ce vreau sa zic si fara diacritice. E problema ta ce ‘gâsca’ vezi.
La mulți ani!
Ce tare! Chiar azi m-a anunțat FB că facem 3 ani de prietenie. Deci tot 3 ani și de blog. Nu mai știu cu ce text m-ai atras, dar clar am ajuns aici printr-un text distribuit de un prieten.
Comentariu beton!13
Tu mai pui mâna să scrii sau?
Sincer, nu știu de când te citesc regulat, să tot fie un an sau doi. Tot dădea mama share la articolele tale pe Facebook, și mi s-au părut interesante 🙂
Comentariu beton!11
Zi-i sărumana din partea mea. 😀
Ti am gasit un articol pe facebook , mi-a plăcut cum scrii si te am urmarit pe blog. Nu mai stiu anul 2013,14… dar stiu ca mereu asteptam sa citesc dimineata un articol. La multi ani si la fel de multă inspirație !
Oare ce înseamnă că l-ai găsit?
La multa bloggereala! De 3 ani citesc blogul care nu mai este doar al tau doar si al nostru 😉
Să știi că da.
Te citesc de cand ai scris la Cetin (Arhi) pe blog. La multi ani!
Bun așa. 😉
Me me me ,fix de la inceput, am citit postarea ta pe blogul lui Cetin cu slabitul.
La cat mai multe postari!
Comentariu beton!12
😀
La mulți ani, blogu’ lu’ Vasilescu!
Să crești mare și voinic,
să n-ai teamă de nimic,
Să crești mare și cuminte,
Mulți ani de acu-nainte!
Cred că am aterizat pe aici acum 3 ani, am citit toate articolele și m-am amuzat copios cu toate comentariile.
A durat ceva până să am curajul să comentez și eu, dar mă bucur că am făcut-o. Pentru că am descoperit o gașcă de oameni deștepți, haioși, serioși și implicați care îmi plac din ce în ce mai mult.
Comentariu beton!13
Ooo, versuri. 😀
Da, că florile nu sunt accesibile la preț pe frigălăul ăsta 🙂
Cred ca la mine se refera d na Vaza cand zice de oameni destepti si seriosi.
Ma scuzati ca v am inoportunat.
La mulți ani, e ziua blogului si ziua ta de blogăr, :))
Eu am citit primul tău articol la Cetin…apoi am venit după tine pe blogul tău când a apărut…
În perioada aia când n-ai mai scris, sincer mi se părea că lipsește ceva-ul ăla pentru ca ziua să fie altfel ( în sensul bun).
Chiar dacă nu comentez zilnic, de citit citesc în fiecare zi… uneori și de mai multe ori pe zi să văd cine ce-a mai scris în comentarii…
Mi-am corupt și colegii să citească blogul iar unul dintre ei e fan Vasile. Cică vrea să își facă tricou.
Pe scurt, ideea e că îmi place tare mult aici pe blog. La mulți ani fericiți și plini de inspirație!
Comentariu beton!15
Ai un coleg care e fan Vasile? :))))))
La fel ca Miki și eu! De la început, de pe blogul lui Cetin. Cu jale mare când nu ai mai scris, sperând să revii. Și ai revenit. Dacă nu te citesc, e ca și cum nu mi-aș bea cafeaua. Așa că, la mulți ani, cu articole la fel de faine și comentarii la fel de savuroase ca până acum.
@Ana G., :*
La multi ani!
Citesc zilnic de la „Marirea si decaderea unui tata de fata”. Atunci ii citeam amuzata si lui textul si ii spuneam sa tina minte ce are de facut daca va avea o fata. Cativa ani mai tarziu, avem o fata 😊
Cum ziceam și mai sus, am avut mână bună.
Mihai, sã-ţi trãiascã blogul!!! Şi tu cu el şi noi cu tine. Io te citesc din 2013, şi-mi place şi acuş ca şi atunci. Intre timp, te lãsasei o perioadã scurtã şi eram amarât rãu. Dupã aia, n-a fost zi fãrã articol. Şi mã înclin, mi se pare mare lucru sã nu pierzi motivaţia şi sã pãstrezi o linie editorialã de toatã isprava. 🙂 La mulţi ani!!! Vezi cum faci la 10 ani, sã n-o dai pe Chilian :)))
Comentariu beton!12
La zece ani mă fac coach d-ăla. :))))
Chiar am cautat acum si am vazut ca pe 23 febr 2014 trimiteam cuiva link catre blogul tau, link la articolul Hai ca de azi suntem mai destepti…publicat in 20 ian 2014.
Dar eu te citeam de mai mult timp.
Coane, sa te tina cat mai mult, eu te citesc zilnic, pe unde-am fost plecata, tot te-am cautat, citit, recomandat!
Sa-ti fie de bine, la mai multi ani!
Comentariu beton!13
Puțină lume știe, dar aia e ziua în care a plecat taică-meu. 🙁
Cred ca de pe blog-ul seniorului
Bun așa. 😉
La mulți ani blogului dvs maestre Vasilescu 🤗.
Poate părea un paradox dar eu te-am încadrat la marii clasici, dovadă fiind faptul că lucrurile cu adevărat importante sunt descoperite din „scripturi” 😋
http://imgur.com/a/5erWFme @început de 2017.
Habar n-ai tu cât m-ai ajutat în acești doi ani. Mulțam fain. Mulțumesc totodată și comentatorilor „meșeriași” de p’aci 🤗👍👏🎉🎭
Comentariu beton!14
Ah, acel top de mare angajament în care poți să regăsești oameni care nu mai scriu de ani de zile/ :))))
La mai mare si la mai multi ani! De 2 ani cel putin imi incanti zilele!
Atâta s-a putut. 🙂
Urmaresc blogul de vreo 2 ani, comentez de vreun an, am ajuns pe aici datorită (sau din cauza, nu mai știu cum e corect 😋) unui articol de-al @Elenei si îi spun și eu la mulți ani lui @MVBlog!
Păi să-i spună cineva și lu’ @Elena, zic.
Hai noroc și la mai mare.
Ce să zic, te citesc încă dinainte să începi să scrii.
Comentariu beton!13
Well, în cazul tău e perfect adevărat. :))))
La multi ani! Eu vreau sa-ti multumesc pentru ca existi si mi dai si mie posibilitate sa aberez pe langa tine, ceea ce pentru un om care se abtine sa-si exprime parerile in public, pe motiv ca pe nimeni nu intereseaza, chiar conteaza…Te-am descoperit datorita lui Bonea ( el a fost primul meu bloger ;)) si primul articol pe care l-am citit si l-am si distribuit (mi s-a parut genial), a fost „De ce miros urat batranii?”
Ăăă… detaliază un pic „el a fost primul meu blogger”. 😀
Am inceput sa te urmaresc pe Fb pe 28 apr 2017, in ziua aia ai postat https://mihaivasilescublog.ro/2017/04/28/crezi-in-miracole/
Cum am ajuns nu mai stiu, cred ca mi-ai aparut la Suggested posts, dar de atunci te citesc zilnic, cu tot cu oamenii astia faini care comenteaza aici 🙂
L-am recitit acum. Am râs. :))))
La mulți ani! 25.09.2015 ! Chiar dacă nu comentez la fiecare postare,te citesc zilnic . Spor in toate !
N-ai fi zis și tu ce-am scris în ziua aia. Bă, ce oameni. 😀
La mulți ani! Te citesc de la mărirea și decăderea (colega de apartament mi-a trimis linkul)… după am citit tot, de la început și apoi zilnic. Ține-o tot așa!
Sărumâna lu’ colega de apartament.
Eu sunt sigură că din primul an. Ciudat, aș fi jurat că sunt vreo opt, nouă.
Nu mai știu cum am ajuns să te citesc dar știu că m-am îndragostit de tine la „De ce miros urât batrânii”. Ca-n orice căznicie, nu erai chiar cel de care mă îndrăgostisem. Așa că, a venit vremea graselor. Mamă… nu te mai opreai!
Știu sigur că mă înnebunea un anume Sorin la un anumit moment. Super îndrăgostit de el însuși. Eh, și tu îl iubeai. 😔
Numai că eu nu-s fata care să renunțe!
Sunt aici și azi.
Plus că nu mă lași să mă plictisesc.
😁
La mulți ani, Mihai!
Indiferent ca sunt de acord sau nu cu poziția ta față de subiect, este o plăcere să te citesc!
Zici că ne-am „certat” de la grase?
4 s-au făcut! Acum vreo 2 zile.
Hmm, aș fi jurat că sunt mai mulți.
Te-am descoperit in al doilea semestru din primul an de facultate (2015), nu mai stiu sincer cum, dar imi amintesc ca stăteam pe o saltea pusă pe jos (in perioada aia nu imi permiteam chirie si ma primise cineva) si plângeam de mama focului ca ma simteam singura si exclusă de toata lumea, am intrat pe Facebook si probabil de la Arhi sau alt prieten am vazut un link, am citit un articol care m-a scos din starea mea depresiva facandu-ma sa rad in hohote, apoi am luat-o in spate tot asa râzând pana la 3 dimineata, mi-ai făcut săptămana buna atunci, si uneori ceea ce scrii ma face sa ma simt atat de bine, e cumva ca un medicament pentru mine acest blog. Ce pot sa zic?
La multi ani blogului si mulțumim tie, Mihai pentru zambetul zilnic!
“Viața-i mult prea serioasa ca sa n-o luam in ras!” 😉
Comentariu beton!17
Abia acu’, seara, apuc să citesc comentariile. Pot să-ți spun doar că mi-ai pus un rânjet larg pe față. 😀
Te stiu de vreo 3 ani de la sora mea din Canada care te citeste cu mult inaintea mea… La multi ani, multumesc pentru diminetile care devin faine citindu-te si de multe ori schimbandu-mi starea de spirit … in bine, evident !
Păi să-i zicem „mulțumesc” și lu\ soră-ta din Canada, nu?
Ha, ha, ia-i zis mersi la sora-sa undeva mai jos in comentarii… salut sora-mea 🙂
Acum doi ani cautam pe net outfit pentru majorat (sau revelion, nu mai tin minte) si printre rezultatele returnate era un articol de pe blogul tau. Am stat toata noaptea si am citit articole vechi de pe blog. Si de atunci tot revin
Și? Ai mai ajuns la majorat sau revelion, ce-o fi fost ăla?
Am ajuns si mi-am dat seama ca nu outfitul conteaza, ci starea cu care mergi intr-un loc. Iar in cazul meu era una buna pentru ca imi aminteam ce ai scris si radeam
Spre rușinea mea nu țin minte data dar te citesc zilnic și chiar dacă nu am curajul de a comenta sunt mereu prezentă aici. La mulți ani !!!
Da’ de ce nu ai curajul?
Nu țin minte exact când (prin 2015 cred), o colegă de serviciu mi-a citit ”fără îndoială, cel mai tare banc din ultimii ani”. Am râs cu poftă, după care i-am citit eu ei articolul cu grasele, ea incluzându-se în această categorie. Apoi am lecturat și restul articolelor din top list, like pe FB și din când în când algoritmul acestuia îmi aducea în feed anumite articole. În iarnă anul trecut am comentat pentru prima oară…de fapt, m-am aruncat ca râma-n stâncă, căci nu citisem nici măcar un singur comentariu înainte. Restul e poveste.
La mulți ani blogului, Mihai, felicitări maxime pentru ce ai construit! Și personal, un mare ”mulțumesc”, nu doar pentru că mă lași să exist pe-aici, ci mai ales că-ți datorez o chestie pe care tu mi-ai insuflat-o și care a devenit destul de importantă pentru mine, în viața reală.
Și ca o chestie pe care nu știu cum s-o încadrez, o perioadă am crezut că articolele Elenei sunt de fapt tot ale tale, dar scrise cumva din perspectiva laturii tale feminine.
Elena, nu știu de ce nu mai scrii regulat sâmbăta, dar măcar din când în când, poate, totuși…
Comentariu beton!14
Eh, la cât o munceam pe biata @Elena până-mi placea articolul, n-ai fost foarte departe de adevăr. 😀
Eu nu mai țin minte ce-am făcut săptămâna trecută și tu vrei să-mi amintesc din ce perioadă a cretacicului îți citesc blogul?
Cred că de prin 2014 te citesc și de prin 2015 am început să bat câmpii p-aici. Mai precis de atât nu pot să zic. Știu că prima dată am văzut un like sau un share la un articol de-al tău pe Fb, dar la câte mizer…pardon!…chestii îmi apar zilnic în feed, e greu să-mi aduc aminte care din prieteni a făcut asta, sau despre ce era vorba în textul respectiv. Nu mă ajută nici gmailu’, că notificările tale îmi intrau în spam, nici Fb, că sunt sigur că nu ți-am dat like din prima și nici prietenia nu ți-am cerut-o imediat. Băi, esențial este că (încă 😜) te mai citesc.
La mulți ani lu’ blogu’! Gata, la toamnă îl duci la pregătitoare, „ce, ci, ghe, ghi, 1+1”, ședințe cu părinții, d-astea, mâine poimâine parcă-l vezi că se apucă de fumat..
Comentariu beton!17
Fumatul ca fumatul, să nu se apuce naibii de alte porcării. 😀
La mulți ani și multă inspirație!
PS-Eu sunt aici de vreo 4 ani.
Serios? Uite că m-ai surprins.
La multi anu blogu! Sa traiesti si sa cresti mare, mare pan’ la soare.:)
Am ajuns pe blog de la Corina Bacanu si dupa ce te-am aflat, am incercat sa fac un binging cu vechile tale articole, dupa care le-am descoperit pe AnaR si Elena pe care le-am indragit pentru felul in care spun povesti.
Sărumâna, Corina. 😀
La Multi Ani!
Nu-mi amintesc exact de cati ani. stiu ca tata mi-a zis ceva de genul ‘mă copile, e blogul lu’ unu’, Vasilescu, il citesti? Eu zic ca nu, tata zice sa-l citesc ca e foarte tare. Si de arunci te citesc zilnic plus ca am citit tot din urmă 😊.
Si nu concep sa-mi încep ziua altfel. Cand sunt la birou am zile cand nu te citesc la prima oră, ca nu pot, dar cum am 5 minute libere, aia e, hai cu blogul.
Respectele mele, ca ai puterea să o faci zilnic si o faci si bine.
Noroc bun
Băi, nene, nu credeam să mă mai suprindă ceva și voi tot reușiți să mă surprindeți. Cum a fost faza asta cu taică-tău.
Tata e cool, ma surprinde si pe mine mereu 😊
Citesc si comentez de câțiva ani ! Te.am /v.am gasit printr.un link lasat de un prieten. Ce țin bine minte e primul meu comentariu : ” Șed și râd ” .
Cel mai fain blog , cu cea mai faină gașcă de comentaci ! La mulți ani înainte !
Acum șed io și râd. 😀
La mulți ani voioși și sănătoși înainte de toate! Eu nu știu exact de cât timp te citesc zilnic dar îmi aduc aminte că unul dintre primele articole scrise de tine pe care le-am citit și de atunci nu m-am mai oprit 😆 a fost Despre sărăcie și Kent lung. Felicitări pentru tot ceea ce faci și îți doresc toate cele bune!
L-am repostat zilele trecute pe pagină. 😉
La mulți ani! Primul articol citit a fost share-uit de Natalie Ester, îi urmăresc pagina de Facebook, și cred că se numește „Alba ca Zăpada și cei șapte pitici duși cu capul”. M-am tăvălit de râs, am intrat pe blog și am citit nopți întregi articole din urmă, și de atunci intru zilnic, de fapt, în fiecare seară. Cred că am mai zis, este momentul meu în care îmi regăsesc echilibrul , după o zi nebună sau bună, și mă bucur că există blogul, că există Mihai și că există comentatorii! La mulți ani!
I-auzi. Ia să-i spun eu lu’ Natalie. 😀
La multi ani!
De citit am citit multe care m-au uns la suflet.
Dar azi am realizat ceva – nu de 6 dar sigur de 4 ani zi de zi te citesc. Te-am citit când mă întrebam dacă să divorțez, când am divorțat, când a murit tata, când m-am trezit șomeră cu 2 copii și fără nici un ajutor.
Te citesc și acum când simt că nu mai am puterea de a lupta cu sistemul public din România – care vede ca singura cale de a ma ajuta sa îmi protejez copiii amenințarea că mi-i ia.
Povestea mea e lunga sa nu e cazul să o dezvolt acum.
Eu vreau să îți mulțumesc că de atâta timp eu am zilnic o portiță de câteva minute în care evadez.
La cat mai multi ani plini de inspirație!
Comentariu beton!22
Plm, mi s-a făcut pielea de găină.
Dacă vrei și poți, scrie-mi pe email despre povestea ta. Și-o să mai vedem cum rămâne cu copiii.
Șase, ha, d-aia m-a întrebat iar dacă vreau cookies? Cu ciocolată și caramel să fie, mulțumesc, merg bine la cafea.
Și da, știu exact de când citesc p-aci: de mult. Musai cu comentarii la pachet, c-ar fi păcat să le ratez. La mai mare, @hipstăre, să ne inviți la majorat. 😜
Să te-audă bărbosu’ suprem.
Na, păi dac-a răspuns, înseamnă că a auzit, nu? 😛
La mulți ani lu’ blogu’! Am început să-l citesc de la un articol cu popi, nu mai știu în ce an dar, de atunci, zilnic, chiar dacă am lăsat-o mai moale cu comentariile.
Ceva întăritor dă dorință dă comentat luaț ?
Habare, nu poci bre că sunt cu mașina 😛
@diabolic, da’ de ce-ai lăsat-o mai moale cu comentariile?
Salut și lamulțean lu’ blogu’ lu’ Mișu Vasilescu. O pretenă de-a mea a distribuit prin 2016, primăvara, un articol, am stat vreo două nopți să ajung la zi(ca să zic așa), și de-atunci everyday. Mulțam Mișu pentru zicerile tale!
Avec plaisir.
La mullti ani! Am un deja vu, parcă ai mai avut la un moment dat un articol în care ne rugai să spunem cum am ajuns să te citim, nu?
Sinceră să fiu nu îmi mai aduc aminte cum am ajuns pe blogul tău și nici anul (cred că era 2015 sau început de 2016…..???).
Nu reușesc zilnic și uneori nu sunt mereu de acord cu ceea ce scrii dar ești pe primul loc în lista mea de blogari citiți. dar ce îmi place cel mai mult la blogul tău sunt oamenii care te citesc, ai reușit să aduci aproape mulți oameni frumoși!
Keep it up Mihai! Te pup!
Mai îmbătrânesc și io, mai uit ce v-am rugat. :)))
Eu stiam din amintiri ca am comentat ceva la „Marirea si decaderea unui tata de fata”, mai ales ca la mine, cand se strange tot personalul, trebuie sa-ti tragi sapca cu clape, altfel risti ca a doua zi sa creada lumea, cand te vede, ca ti-ai lasat falci! Nu e nici o urma pe acolo, dar e ok. Te citesc de ceva vreme, chiar dinainte de marire, habar nu am de unde am aflat ca existi, nici care posesoare de cap’sor inteligent te-a recomandat, insa descoperirea mai ca nu mi-a impins pe buze un „evrika”! Nu am citit chiar tot, la unele am si comentat, una peste alta, cred ca daca nu existai trebuia cineva sa te inventeze!
Sa traiesti mult si bine, calare pe blogul asta si, in viitor, poate te bagi si la ceva proza scurta umoristica!
Păi asta de p-aici nu e proză scurtă umoristică? 😀
Mihai, eu vreau sa stau in pat, lungit, cu pisica dormind langa mine si citindu-te, nu pe scaun, la birou! Priceput-ai? PE HARTIE, MIHAI, EU ADOR CARTEA, NU COMPUTERUL!!!
Sa ti creasca blogul mare.La multi ani,tovarasului de cafea.
Ha?
Păi lamulțani! Eu te-am găsit întâmplător și a fost una dintre cele mai fericite întâmplări din perioada aceea (în iarna lu’ 2015 viata la cămin nu era cea mai distractiva pentru mine). Primul articol citit cred ca a fost despre cum ai pierdut tu o buna parte din greutate. Țin minte ca pierdeam ore în șir citind, cu hohote de râs, articol după articol.
Desi nu comentez in general la articole, sunt aici în fiecare zi. Și sper sa continui cu ce faci, ca unele zile chiar devin mai bune (fără nicio intenție să îți gâdil orgoliul).
Spor! 🙂
Ai reușit totuși să mi-l gâdili. Orgoliul.
5 semne clare ca esti prost.L am citit si ma intrebam de unde ma cunosti…
Comentariu beton!16
Hai c-am râs bine. :)))))))
La mulți ani! Nu mai știu când am ajuns pe aici, dar știu sigur că am ajuns la unul din articolele Elenei și am rămas și pentru ale tale!😉 Dar să tot fie vreo 2-3 ani de atunci…
Comentariu beton!11
Ziceți, ziceți mai mulți, poate aude și @Elena.
Io nu-ș cum te-am descoperit acu’ să tot fie vro’ 5 ani. Săț’ trăiască blogu’ și tu pe lângă el, c-apoi ne-ngrămădim și noi.
Tu esti pe-aici de 5 ani? Tare!
Ianuarie 2016, „Tata”. Primul articol citit, primul comentariu. Am făcut fix cum am zis atunci, l-am sunat pe tata și de atunci mi-am făcut un obicei să îl sun și pe el de 1-2 ori pe săptămână.
Lucian Mândruță a dat share pe Facebook articolului tău și comentariul lui m-a determinat să deschid linkul. Citesc zilnic sau aproape. Dar mereu recuperez, citesc tot.🙂
La mulți ani!!!
Ce vremuri, îmi dădea Mândruță share. 🙂
LA MULȚI ANI ….Lui,blogului !!!😜😜😜
Singurul pe care îl citesc și sper să țină până la adânci bătrâneți!!!!
Ale mele sau ale tale? Bătrânețile.
am descoperit blogul acum o saptamana si doar atat vreau sa spun U ROCK!!! iar comunitatea de aici este bestiala
la multi ani!!!
Păi și o săptămână întreagă n-ai zis nimic? :)))
În general, nu-mi plac blogurile. În particular, ăsta-i singurul blog care-mi place 100%. De-aici, duminica mai ajung pe alte bloguri, unele sunt faine, dar nicăieri nu-s comentarii ca aici.
Percep blogul tău ca un soi de cafenea virtuală și asta-mi place cel mai mult. Nu contează tema zilei, contează ce fac oamenii de-aici cu ea 🙂
Primul articol citit aici: De ce miros urât bătrânii – dat de cineva pe FB. Am văzut avalanșa de comentarii și mi-au plăcut.
N-am avut curaj să comentez decât după ceva timp, mă copleșeau postarile faine ale: Elenei P, Anouk, GabiI, Solandi, Mona, moatza și alți minunați de pe-aici 🙂
Dacă istoricul nu mă înșeală, prima mea postare a fost pe 13 septembrie 2016.
La mulți ani, tot înainte! 🙂
Comentariu beton!17
Deci tu ești pe-aici de la „bătrâni”. 🙂
Nu, am aterizat mai târziu, după vreun an și ceva. Cred că articolul era re-share-uit de cineva, cumva.
@Laura G Adiq ești avion ? Sau rrrracheeetă ?
Avion. Rachetă am fost, dar m-am încetinit și m-au retrogradat 🙂
Aaa … e de la astrogramă … cu retrogradă, cu d’astea…
Parcă n-ai ști! Că și tu, de la HabArnaM ai fost retrograd(at) la HM. După ce-ai troncănit prin tot felul de litere și silabe 🙂
Pfff, am făcut și eu un efort să mai tai din nick … și tot nemulțumite sunteți🤣
Dacă mai tai un pic poți să lași un punct. Sau o virgulă 🙂
Zici? Matusalemico 😉
Nu te mira, nu întreba 🙂
! la tine e punct sau virgulă?
Vezi că ai timp de corectare 4 min. Taie ”matusalemico” 🙂
! = , înfiptă-n .
Nu tai nimic!! Iar soliciți tăieri și apoi arăți nemulțumiri😋
Să fie cât mai mulți!
Deși nu-s mereu activă la secțiunea de comentarii, aștept mail-ul ăla exact cum aștept cafeaua dimineața.
Felicitări că încă scrii zilnic și nu ne lași să așteptăm cu zilele.
Felicitări pentru comunitatea asta atât de faină și atât de diferită. Pe foarte puține bloguri vezi așa ceva.
Felicitări că ești sincer și natural, apreciez.
Păi ia să fii mereu activă. 😉
(P) Danone Activia … reclamă mascată
La multi ani, blogul lu’ Mihai!
Nu mai stiu cum si in ce fel am aterizat aici, dar ma bucur ca am aterizat.
Cu blogul asta si cu comentatorii lui imi incep dimineata si pot sa spun ca e o decizie minunata in fiecare zi. Apropo, colegii de birou stiu deja sa nu ma deranjeze cand te citesc….altfel scandal si galagie. Nu beau cafea si asta cu blogu e viciul meu de dimineata.
Love pe toti de pe aici….mai putin Tudor. 😛
Păi dă-le și lor să citească. De colegi, zic. 😉
Cred ca de un an te-am descoperit, dar credeam ca blogul are cel putin 10 ani. Nu mai stiu cum am ajuns pe aici.
Și când colo el avea cinci. 😉
🙋♀️Dom’ profesor, permiteți să vă spun o chestie? Cred că da, am auzit că e la „liber” aici.
Mă bucur că a căzut comunismul și s-a inventat internetul și unii au zis că ne trebuie și nouă, românilor. Așa s-a putut înființa acest blog, întru fericirea și propășirea celor care ajung să citească aici.
Poate contează părerea mea, poate nu. Totuși, eu nu mai vreau să fie neglijată literatura de blog la școală. Vreau să fie dată exemplu. Vreau să fii dat exemplu, domnule Vasilescu. Știu că eu le-am zis elevilor de blog și le-am citit din articolele tale, la categoria „Uite că și alții, cândva neștiuți, se fac auziți”. Le-a dat alt suflu. Au aflat că nu doar din cărți scrise cu mulți ani în urmă poți învăța ceva. Gramatica e necesară și pe net, nu doar la clasă. Prietenii nu sunt doar cei cu care ieși în club, ci și cei care te ascultă cu seriozitate și își deschid adâncimile lor sufletești pe net, fără să facă asta din obligație, și te așază acolo și nu te mai dau deoparte niciodată, dacă respecți regulile blogului. Știu că eu așa fac cu fiecare dintre cei care comentează aici. Învăț de la fiecare și mi-s dragi toți. Mulțumesc pentru asta tuturor, șef și musafiri de sărbătoare.
P.S: Încă recuperez articolele din urmă. Nu sunt pe aici de la început. La unele am râs, la altele am plâns cu ciudă. Deh…..sunt o grasă, ce să-i fac(i)?
În rest, mulțumesc 👏👏👏👏👏 și La mulți ani!🎂🍨🍾
Comentariu beton!14
Alt comentariu care mi-a ridicat ușor părul de pe mâini. Eu, mulțumesc.
Bună dimineața. Scuze că acum citesc răspunsurile tale, dar așa fac de multe ori: mic dejun cu Vasilescu. Aseară rezolvam la mate cu fii-mea. Am vrut anul trecut să-i citesc „Capra cu trei iezi” de la tine, eu râdeam mai rău ca la Stan și Bran, mi-a luat telefonul și a citit singură. I s- pus un zâmbet larg pe față, a mai vrut. A mai citit. Râdea cu bucurie. Și ei îi place literatura de calitate. Ne chinuie financiar cu cărțile. (E în a șaptea și, în loc de ojă pe unghii, precum colegele de clasă, citește. Încep să mă întreb niște lucruri.)
De atunci, când mă vede că citesc pe telefon, se uită superior la mine și spune „Iar?”. Iar eu vinovată: „Da”. Mi-a zis acum ceva timp: „De ce te mai cerți cu fumătorii că și tu ești dependentă?” Se referea la elevii mei. Și nu mă mai prea cert cu ei.
P.S: Nu mă așteptam la răspuns așa târziu. Mulțumesc. Cât de curând trebuie să cauți școală bună pentru „copil” (blogul) că nu îți permiți să ți-l „strice” unii și alții. Majorat scrie pe el. Că de-aia l-ai făcut: că ți-a plăcut și ești dator să-i dai ce-i trebuie și să-l faci mare, să-i placă viața. (Citate de la elevii mei frumoși)
Nici nu mai tin minte de cand te citesc, am impresia ca dintotdeauna 😉 dar cu siguranță de 4 ani.
Cel mai mult ma bucur ca te citește si fiu-mio, ne trimitem des unul altuia articolele tale daca consideram ca celălalt nu l-a citit încă.
Mulțumesc si pentru postarile tale cu „Ce mi-a plăcut ” si ca nu ai renunțat la idee.
Și fiu-tău de ce nu comentează, ă?
La multi ani frumosi si la cat mai multi! Sincer nu imi aduc aminte cand si cum am ajuns pe blog, ceva articol legat de grase…. si am ramas pentru prognozele meteo :-p.
Este pentru prima data cand comentez pe un blog si asta pentru ca apreciez foarte mult blogul si comunitatea de aici, comentariile sunt geniale. Ti-as declara iubirea mea vesnica dar sunt un pic timida…..asa ca pentru moment iti multumesc.
Ia mai lăsați, dom’le, timiditatea.
La atac!!! La baionetă! Că nenea-i pă trotinetă😋
Așa Mihai … căpitanul nostru😊
La multi ani blogului si la multi ani si tie, Mihai, tatal si mama lui.
Nu mai stiu exact data de cand am inceput sa te citesc, dar stiu ca atunci am avut de recuperat din urma vreo doi ani. Iti multumesc pentru ca ai impartit gandurile, credintele si sentimentele tale si cu mine. Sa ai sanatate si putere de munca sa ne bucuri inima si mintea inca multi, multi ani!
Exact așa să fie!
La multi ani, coane! Te-am descoperit fix prin ianuarie 2016, cand eram acasa cu un picior operat, dupa o fractura….si radeam atat de tare ca mi se zgaltia laptopu’ in poala…. Picioru’ e bine, ceea ce-ti doresc si tie, cat mai multa vreme. Chef de ras continui sa am, asa ca… te urmaresc, desi comentez rar…..
Nu știu ce să zic, poze cu piciorul vindecat nu ne trimiți? 😀
La mulți ani, blogu’ lui Mihai! Citesc zilnic și comentez sporadic din ianuarie 2017. Nu mai știu cu ce articol am început. De tine am dat pe pagina lui Julius Constantinescu, m-a amuzat un comentariu de-ale tale, m-am uitat pe profilul tău, barbișon, privire sfredelitoare… 😁 So, here I am!
Zău, am comentat io la Julius?
@MV te lasă memoria ? Ia cu pastile boss … naturiste🎭
Cred că mă lasă pe mine. Memoria! Am scrollat după ce au adormit copiii postările și comentariile din ianuarie 2017 ale lui Julius și nici urmă de Vasilescu. De alt blogger nu poate fi vorba, nu mai urmăresc pe nimeni.
Nu mă înțelege greșit, îmi place Julius, doar că nu-mi amintesc să fi comentat eu la el pe pagină.
Poate până face blogu’ șapte ani elucidez și eu misterul!
Tot de atunci și eu.
La mulți ani.
De când? De la primul articol?
Eu te citesc de vreo doi-trei ani. Blogul e un drog benefic pentru mine. 😊 Am scris mai rar, insa prima data cand am facut-o, radeam cu lacrimi. Vera m-a incurajat sa continui!! Mi-a fost atat de draga. Apoi, am luat-o peste nas de la Jamilla, moment din care nu ne mai bucuram de prezenta Verei. Mult succes si multa dragoste, tuturor!☺🌷
Dar știi că pe Vera n-o ține nimeni cu forța să nu comenteze, da? E decizia ei.
@Adina Iți mulțumesc pentru cuvinte. Dacă ai cont de Fb și mă găsești, feel free să dai un semn. Mi-am restrâns drastic bula virtuală acolo, unde puțini se avântă și și mai puțini rezistă! 🙂
P.S. La mulți ani interesanți blogului!
Don Michele, ce să spun? LA MULȚI ANI; bre, lu matale și lu blogu matale. Eu l-am descoperit prin 2015, pe când stăteam la umbra cocotierului în floare și doineam a jale dintr-o frunză de palmer (tz..tz, că nu era leandru). Primul articol a fost cel cu tembelul care a descoperit un cartuș și și-a executat singur ouțele, cu ciocanul, via glonț. Am crezut că leșin. la propriu, bre, nu din cauza căldurii. Apoi, am avut tupeul (auzi la el) să scriu. ”aventuri cu negrese invizibile”. NU doar că l-ai citit, dar, l-ai și publicat. Au urmat și altele. Apoi, ne-am și văzut. Tu și blogul tău mi-ați schimabt viața, bre. Ai fost la lansarea primei mele cărți. A ost un moment magnific și o bucurie să te am acolo. A doua nu mi-am mai lansat-o, din păcate. va ieși și a treia curând. Sper să fii acolo. datorită ție și blogului tău am și dat jos fro treijde kile. Una peste alta, mi-a schimbat viața, bre, așa că: mulțumesc, Don Michele. La mulți ani, bre, blogule.
Da, man, știu. La tine mă gândesc de fiecare dată când trebuie să dau exemplu pe cineva care a slăbit datorită blogului meu.
Și eu tot așa, ba chiar mai mult decât atâta… e bun de exemplu pentru influența benefică a culturii … dă rapiță😏
Am venit de la Vasile (utopicu’ balcanic) prin 2016 si cred ca primul articol citit a fost „Capra cu trei iezi”.
Am vazut generatii de comentatori perindandu-se prin subsolu’ paginilor, da’ nu prea m-am aruncat sa-mi dau si io cu parerea (asta tre’ sa fie cam al 3lea comentariu pe care-l postez pe aici), ca nu-s prea priceput la cuvinte, asa ca mai bine ii las pe ai’ mai capabili sa se exprime.
Foarte rău. Ia să faci asta mai des.
@neXt,
Vrei să insinuezi că ar fi ceva de capul nostru? Ok, insinuează, că-mi place 🙂
Unde nu-i cap … vai de subsolul perindat
Sa fie vreo 4-5 ani de cind te citesc. Si a ramas unul din putinele bloguri pe cAre le citesc zilnic. Am urmarit cu uimire si bucurie cum ti-a crescut audienta si calitatea comentariilor, m-au ajutat si pe mine sa inteleg mai bine realitatea din tara si sa fie una din radacinile mele romanesti. Chiar daca nu prea comentez, ma simt “acasa” la tine pe blog inconjurata de prietenii tai virtuali. Iti doresc sa fie toti aici si peste 20 de ani alaturi de multi cititori noi!
Apăi așa să fie. 😀
La mulți ani…cu multă inspirație!!! Ce s-a nimerit…chiar sunt in România zilele ăstea! Nu mai știu care a fost primul articol citit, dar cred ca sunt pe aici de prin 2016
La multi ani și cât mai multă inspirație!
Am descoperit blogul acum patru ani, cred, și tot de atunci sunt cititoare fidelă. Comentarii mai rar, dar cafeaua de dimineață nu o servesc până nu postezi.
Herzlichen Glückwunsch!
Te citesc de la „Mărirea și decăderea unui tată”. În fiecare seară înainte de somn postările tale sunt oază de relaxare pentru mine. Nu comentez niciodată, doar citesc ce scriu ceilalți. La câți mai mulți ani! PS: Te urmăresc și pe Facebook, din nefericire greu să devenim prieteni în lumea virtuala, friend request-ul meu e neatins! 😅😅😅
La multi ani lu’ blogu’ si LA MULTI ANI lu’ tata lu’ blogu’ !! Pai sa tot fie ceva ani…de la aventurile colegei tale, nici prea tinerica nici prea frumusica, prin Franta :)))) Sa ne traiesti si sa ne inveselesti inca multi ani inainte bre nea Mishule.
PS. Poate o connvingem pe Elena sa mai bage si ea pe aicisea, ca tare bine le mai zicea !!!
Mihai, am inceput sa te citesc de la pitici, nu ai mei ci ai tai, adicatelea ai albei aleia. Adicatelea doar ce se facura 3 ani si oleaca, ianuarie 2016 daca nu ma inseala memoria. La cat mai multi ani si la cat mai multe bule de sampanie.
PS o sticla de vin tot ai de la mine
Stările anxioase și multe probleme dificile din familie, m-au determinat să caut un fel de terapie prin râs și astfel am dat peste blogul tău. M-a ajutat să mai uit de ele și mi-a dat curaj. Ador gașca de comentatori fideli. Dimineața înseamnă cafea și blogul lui Vasilescu. De 4 ani. În fiecare zi.
LMA!
La mai mare!
A, să nu uit:
MULȚUMESC!
N-AI PENTRU CE!
Cred ca in vara facem cincinalul impreuna. Sigur te-am descoperit datorita FB. A dat cineva share unui articol de-al tau. La multi ani blog! Sa traiesti Vasilescule! Salutari Suzanei si lui Vasile
Hai că le zic cum ajung la muncă. 😉
eu citesc de când cu articolul cu slăbitul… sa fi fost 2014?! habar nu am data exacta, dar e unul din cele mai bune bloguri din țară, care are și niște oameni normali la comentarii 🙂
Uneori am impresia că citesc aici de ieri, alteori de când lumea. Timpul e relativ şi ne scapă de multe ori printre degete. Ca mie ieri. Atât ce m-am gândit să scriu musai ceva deosebit, până când a trecut ziua. Dar puştiul blog nu se supără, cred, dacă primeşte azi un întârziat şi simplu: ‘La mulţi ani!’.
Să păstrăm aproape ceea ce contează.
Nu se supata deloc. Mi-a zis mie.
Să tot fie binișor peste 5 ani, pe vremea când îmi era agresat crâncen wall-ul de FB de inepții din puțul gândirii maestrului Poptămas. Am dat o căutare să văd și eu cine e infamul și am găsit un blog fain, cu cititori puțini dar mișto. Îmi plăceau zicerile lui upprann & consoarta, parcă mi-e dor de zorro și de AnaR. Mai erau câțiva comentatori pe care mi-i amintesc cu plăcere dar al căror nume îmi scapă acum.
Au trecut deci 6 ani și aproape tot atâta timp de când ne cunoaștem. Bă, blogule, ce mare te-ai făcut! Hai la mulți ani!
Eu te citesc de la inceputul lui 2017. Te-am gasit prin articolul https://www.danagont.ro/7-articole-din-2016-pe-care-mi-as-fi-dorit-sa-le-scriu/.
Te citesc in primul rind din Germania dar si de peste tot unde fac concediu. Nu comentez de obicei pentru ca nu vreau sa jignesc pe nimeni cu greseli in text. Sint plecata de 33 de ani din tara si scriu extrem de rar romaneste.
Multumesc pentru texte si felicitari pebtru blog. Urmaresc ceva bloguri, mai ales in germana. Dar tu esti primul in fiecare zi. Citesc intii textul tau si revin in cursul zilei pentru comentarii. Numai bine.
Nu imi aminteam si pace de unde. Azi dimineata am avut sclipirea. In moment citesc die Elvetia, citeva zile la schiat, dar azi e odihna.