Comunismul, pe înțelesul idioților

@didina,
Ce ai scris aici le poate deschide ochii tinerilor care nu au trăit atunci dar li s-a vârât în cap de către părinții/bunicii nostalgici o altă părere. Însă, pentru cei care au prins acei ani și mai erau și destul de copți la minte că să își facă o idee DAR regretă azi acea perioadă… ei bine, pentru aceia ne batem capul de pomană. Dacă un om nu percepe că este doar un element fără identitate într-o masă amorfă pe care o împinge cineva încotro vrea și cum i se năzare lui, atunci omul ăla se mulțumește doar să existe fizic nu să și gândească/ dorească / viseze. Și nu va înțelege de ce libertatea de a se exprima , de a alege sau de a hotărî cu mintea proprie ce i se potrivește face diferența dintre elementul din turmă care se supune fără prea multe împotriviri și entitatea unică care ar trebui să fie fiecare om in parte.
Pentru cei care înțeleg, lipsurile materiale din acea perioadă nici nu mai contează. Deoarece gravă și apăsătoare a fost de fapt lipsa libertății spirituale și de aici gravele consecințe care s-au abătut asupra celor ce au crâcnit. Și sechelele celor cărora le-a fost încuiat cugetul dar au simțit greu și apăsător lanțul și lacătul.
Nu pot decât să sper că nu se vor repeta acele vremuri, in rest…chiar mă lasă rece azi nostalgicii comunismului. Atâta timp cât acea nostalgie este animăluțul lor de companie și și-l țin frumos in lesa atât de familiară lor.

Propovăduitorii comunismului se împart în 3 categorii, fiecare cu baubaul lui, dar total diferit de ceilalți:
– nostalgicii
– nomenclaturiștii
– idealiștii

Nostalgicii:
Nu au trăit bine în perioada comunistă, dar erau tineri și restul în afară de asta se cam pierde în ceață. Amintirile lor rămân înțepenite la anii 70, perioada „de glorie” a comunismului românesc, când nu se murea încă de foame. Libertatea cuvântului era oricum o noțiune de neînțeles sau foarte îndepărtată… când te naști într-o societate totalitaristă ești educat din fragedă pruncie în spiritul ei. Anii 80 nu există pentru ei, poate doar prin mândria că au murit de foame dar uite domne, nu mai avem datorii. Trec toți peste faptul că, după plata datoriilor, au murit în continuare de foame. Pentru ei, comunismul a însemnat o casă și un serviciu, că s-a construit, că România avea industrie și agricultură. Morții la canal nu au existat, canalul s-a făcut numai cu tineri voluntari entuziaști, că așa au văzut în filme.
Nostalgicii nu sunt idioți, sunt doar bătrâni. Mulți au fost profesori, doctori, ingineri. Părerea lor este fixată pe ceva ce nu a existat niciodată decât în închipuirile lor și nu vor putea fi vreodată convinși de altceva. Sunt pur și simplu o generație în propria ei lume. Să îi convingi de altceva? Zero șanse.

Nomenclaturiștii:
Nu vreau să mă refer la cazurile evidente de cadre de conducere, ci, concret, la vânzătoarea de la aprozar.
Vânzătoarea de la aprozar nu a dus lipsă de nimic. Profesorul, doctorul și inginerul îi ziceau Sărut mâna și cultivau relația cu dumneaei. Ea era stăpână la tejghea atunci când muritorii obișnuiți se căciuleau și se rugau să ajungă carne sau iaurt și pentru cei mai din spate. Vânzătoarea de aprozar este cea mai abjectă creație a societății comuniste în România, în care de foame îndoiai spinarea în fața unei creaturi cu 2 clase primare. Culmea că îndoiau spinarea exact cei din prima categorie, care acum ne zic ce bine era pe timpuri.

Idealiștii:
Cei care cred în teoria comunismului, trecând peste punerea în practică. O vorbă zice: „e romantic să fii comunist până la 20 de ani, ești idiot să mai crezi în așa ceva după”.
O mare palmă peste ochi pentru ei este Memorialul durerii de la Sighetu Marmației. Acolo vezi comunismul adevărat, dezbrăcat de vorbe pompoase, crud, crâncen, cu sutele de mii de morți, cu deportați, cu familii rupte, cu un glonț în ceafă pentru că nu ai vrut să îți cedezi munca de generații unor borfași.

Imi amintesc o întâmplare. O verişoară rămăsese însărcinată. Era în ultimul an de liceu. Mătuşa mea murise de un an, iar unchiul, animalul! când a auzit a dat-o afară din casă. Tatăl copilului era un zăpăcit, student. au venit la mine, eu terminasem şcoala şi lucram deja.
Am reuşit să îi obţin un certificat medical că e cu grave probleme oftalmologice şi riscă o dezlipire de retină. Se făceau întreruperi de sarcină şi legale, dar numai din motive medicale şi după ce erai examinată de o comisie de care treceai cu greu. Am aşteptat să vină comisia, au acceptat-o. Apoi urma internarea şi examinarea de către medicul ginecolog. A venit să o consulte, era cel mai bun ginecolog din oraş. Făcuse puşcărie pentru că a tratat o pacientă cu avort provocat şi nu a anunţat în timp util procuratura. Nu ştiu cum l-au lăsat să profeseze din nou.
Tipul a consultat-o şi a zis, nu pot să îţi fac avort, e prea mare copilul. Durase ceva pănă trecusem de toţi medicii şi comisiile. Dar nu puteţi totuşi, am întrebat eu, cât e de riscant? E riscant şi pentru ea şi pentru mine, a zis medicul. nu vreau să mă întorc ACOLO: Caz închis.
Cu cîteva săptămâni înainte o tânără de pe strada noastră murise de septicemie în urma unui avort provocat. Au rămas doi copii mici orfani.
Cine nu a trăit momente din astea nu realizează căt de monstruoasă a fost perioada aceea. Idioţilor! Na, că mi-am ieşit din fire, la naiba!

Incerc sa mai trag ceva din punga dupa ultima reteta a lui paco si sa pun punct….comunismul a esuat in primul rand economic…peste tot in lume…si in Coreea de Nord se intampla acelasi lucru acum, desi eu as mai lasa sa functioneze sistemul cativa ani acolo si sa fie o agentie turistica care sa trimita turisti nostalgici acolo..

Revin la esuarea economica….orice producea Romania in ultimii 10 ani de prin anii 80 prin metoda „las ca merge si asa” nu mai mergea.

Degeaba vindeau o Dacie „la export” in Canada cu 2000 de dolari pentru ca ea nu merita nici banii aia cum nu i-ar merita nici acum, trebuia sa ai cunostiinte solide de mecanica auto sa pleci la drum cu asa ceva si piese de schimb un sfert de portbagaj, tractoarele U650 facute la Brasov erau generatie anii 60, consumau cat casa si aveau putere fix 60 CP impaiati, camioanele ROMAN si RABBA…erau copii chinezesti ale celor nemtesti de la MAN….deci in concluzie ce mai putea exporta Romania pentru aportul valutar extern ?
Va spun tot eu : cereale, petrol si animale adica mancare.
Cineva cumva de buna credinta si fiecare roman pana in maduva oaselor a avut rabdare cu Ceausescu cand acesta zicea „facem foamea k sa ne platim datoriile”…si toti zicem asa si acum „da-le in plm de banci cu clauzele lor”…..dar cand cismarul s-a vrut el insusi o banca pentru tarile lumii a treia, in conditiile in care aveam curentul oprit minim 2 ore seara (cinic ziua nu il opreau), ne calcam in picioare pentru o paine, un kg de carne, sau pentru Pepsi fie CICO, mancam gheare de pui, picioare de porc, femeile foloseau carpe refolosite la ciclu, aveam apa calda ….sters calda refolosit calaie…(cred ca termenul de apa calaie a aparut in comunism) temperatura apei era un pic peste cea a corpului

Apoi venea sambata seara mergeam in sufragerie dupa ce ne imbracam zdravan (jur ca scoteam abur pe gura, adica mai putin de 8 grd C) sa ne uitam la infamul de capitalist JR din Dallas.

Cine avea antena de Bulgari se mai uita un pic si la studioX.

Apoi daca era presiune de gaze mama incalzea apa pentru trei sticle de 1 litru pe care le luam cu noi fiecare in pat.

Nu, nu „regulam” sticle, doar faceau ceva caldura sub plapuma de lana primita de la bunici.