Text scris de colegul Ionuț. Care text a fost de fapt un comentariu la postarea de alaltăieri, dar n-aveam cum să-l las să se piardă așa.
Asta-mi aduce aminte de cretacicul timpuriu, în anul întâi de facultate, când mi-au luat ai mei primul mobil, un Siemens A35, un bolovănel mic și simpatic, dar care fusese destul de scump la vremea aia (vârf de gamă, deh)
Într-un weekend am plecat mai mulți la mare. Cum pe atunci se fura în draci de pe prosoape (nu știu cum o fi acum că n-am mai vizitat litoralul românesc de vreo 14 ani), îmi cumpărasem o pălărie d-aia de pescar, cuib de păsărele, care avea un buzunar mare fix în frunte. Acolo îmi băgam telefonul și toți banii pe care-i aveam la mine când mă plimbam pe plajă doar în slip și nu rămânea nimeni la prosop. Fără haine mai rămăsesem în trecut, dar banii și mobilul erau vitali. Arătam cam ciudat cu “umflătura” pe cap dar mi se rupea.
Într-una din zile, mai după-amiază așa, după vreo 4-5 beri, am uitat de cuibul de păsărele și am intrat în apă cu el pe cap.
Apă, valuri, minge, glume proaste șiii… mi-a căzut pălăria cu A35-ul și banii în apă. Din cauză de “bolovănel” s-a dus rapid la fund și, fiind oleacă de valuri, iar noi oleacă de înotători pricepuți, adică făcând baie mai aproape de geamandură decât de mal, găsește-o dacă mai poți! Hau, bau, stați bă c-am pierdut pălăria! “Las-o-n mă-sa că-ți iei alta!”. O las, da’ ce naiba mă fac cu banii și telefonu’?
În următoarea juma’ de oră, vreo cinci inși destul de piliți (inclusiv eu) au dat-o pe snorkeling, dar mai de Călmățui așa (ăsta e un râu fără apă de la mine de la țară), adică fără echipament , încercând să găsească cuibul de păsărele. Fostul meu antrenor de înot ar fi fost mândru de mine, niciodată nu reușisem să-mi țin atât respirația sub apă ca-n ziua aia. Și câți papuci peste urechi mi-am luat de la el fiindcă eram primul care ieșea la suprafață când făceam exerciții de respirație. Iar acum zici că aveam branhii, ieșeam să respir mai rar ca o orcă.
Dar să nu deraiez. Am găsit cipilica, am dus telefonul la o vulcanizare unde l-am “suflat” (știam manevra de la 5110-le lu’ taică-miu pe care-l scăpasem într-o baltă) și-a mai funcționat bine merci vreo doi ani. Eu mi-am luat slip cu buzunare și n-am mai purtat de atunci “cuib de păsărele”.
În fine, alte vremuri, te puteai baza un telefon, nu ca acum cu fițele astea de telefoane care se strică și dacă le dai un ciocan mai tare peste ecran sau le scapi din mână de la etajul patru.
Da da da … parcă am mai citit undeva textul ? Oare pe fake book? Ups .. nu folosesc 😎
Gg Ionuț. Felicitări, dar ai grijă cu torționarul .. ăăă trotinarul dă Vasilescu 😁 IE exploatator 😉
Comentariu beton!17
@Habarnam, mulțumesc pentru sfat. O fi exploatator, da-i de treabă. 😉
“Bolovănel”… am râs alaltăieri cu bulbuci, am dat Like la comentariu, am râs și azi și am dat Like la articol.
Imaginea aia mentală cu bețivanii făcând snorkeling… hăăăăă :))
Comentariu beton!21
@Vera, fix ca un bolovănel era. Mic și greu. Mulțumesc pentru like-uri.
Mă bucur că a ajuns aici comentariul lui Ionuț.
Am văzut întâmplarea de parcă aș fi fost acolo, mai cu seamă că am avut și eu multe de-astea. Dar nu știu să le povestesc așa frumos.
Îmi amintesc că erai șmecher cu A35. 5110 era pentru fraierii care nu-și schimbau telefonul în fiecare an.
@Anouk, da’ ce eu le povestesc frumos?
Băi, v-ați mișcat rapid acu’ 2 zile. Eu credeam că nu a apucat nimeni să-mi vadă comentariul până să-l șteargă Mihai. Dar văd că mulți l-au citit atunci.
Da, @Ionuț, povestești frumos și comentariile tale sunt printre cele mai așteptate. De mine, cel puțin. Deci e normal să știu povestea de acum două zile.
Ionuț, tare mult îmi place cum povestești. Parcă te văd cu pălaria pe plajă, fix ca în desenele alea animate cu motanii mafioți 😀
@Mona, ahahahaha. Fix cam așa arătam cu „cuibul de păsărele” în cap. Și cu vreo 30 de kile mai puțin.😉
Ăla a fost super telefon , eu am muncit o vara pentru el și acum l-as folosi dacă s-ar putea
@Silvia, dacă ai povesti în ziua de azi chestii de genul „muncit o vară pentru un telefon”, s-ar uita puștanii la tine ca la o curiozitate.
Comentariu beton!11
2006,Middlesbrough versus Steaua si Nokia N80 versus perete.Au învins scârbili alea,a învins si peretele.Două zile a plâns buzunarul.
Pe lângă:O să mă străduiesc să las comentarii laconice să nu îi mai dea prin cap hipsterului trotinar să nu o pună de un articol cu un comentariu de al meu,să nu se piardă asa,nu că lene.
Pe subiect:Bravo don Ionuț.
Comentariu beton!20
@edelweiss, meciul ăla m-a costat doar un pumn în perete. Telefonul era prea departe și a scăpat, iar în televizor n-am vrut să dau că nu era al meu (eram în vizită la părinți).😁
Fan Nokia şi eu, dar nu mai sunt deloc ce au fost odată. Pe motiv de nostalgie m-a pus naiba să iau tot Nokia. Nu-mi mai place, se mişcă greu, se blochează uneori. Singurul plus, face poze bune. În altă ordine de idei, felicitări pentru text, Ionuț, scrii fain. @edelweiss, pune mâna şi scrie ca şi până acum, că eşti teribil de amuzant. Dacă vreun comentariu de-al tău ajunge text de sâmbătă, iartă-l pe Mihai, că el e mai delicat, aşa… Eu una aştept comentariile la fel de mult cum aştept textele lui Mihai.
A35 era micuț față de Mitsubishi Trium Galaxy. Trebuia să umbli cu el într-o sacoșă, pentru că dacă îl băgai in buzunar ori rămâneai în chiloți ori zicea lumea că ești dotat ca un elefant! 😂 De scoteai și antena puteai sa te aperi de câini cu el.
Comentariu beton!24
@Marius U, da, Trium era mai mare și mai greu decât A35. Culmea e că noi vorbim de telefoane grele de acu’ 10-15 ani, dar astea din ziua de azi sunt mult mai mari și mai grele.
Lg G5-ul meu e mai greu și mai mare decât ambele. Cred că forma și grosimea ne dădea impresia că alea erau mai grele și mai mari.
@Ionuț, probabil e doar senzația pe care o aveam, cele vechi având forma și eleganta unei cărămizi la propriu, față de modelele actuale care sunt destul de slim, dar și faptul că la un moment dat ajunseseră unele modele sa fie atât de mici de le pierdeai in buzunar printre chei.
Aaa…. CĂLMĂŢUI….. de la Braila?
@Andreea, fix Călmățui de Brăila.😉
Primul meu telefon a fost un nokia 3310. Imi aduc aminte ca l-am scapat si tandari s-a facut. Au sarit toate componentele cat colo.Le-am adunat, l-am re-asamblat si surpriza mergea ca nou.
Petrecere anii 2000, muzica in boxe, telefonul pe boxa, paharul de vin langa boxe. Telefonul pe vibratii, suna cineva si aluneca telefonul in pahar. L-am lasat la uscat 1 zi si apoi mergea nu avea nici o treaba. Imi este dor de Nokia! Faceau telefoane bune rau de tot. Nu inteleg cum naiba au picat asa. Dupa Nokia asta am avut un 3410 si apoi…
Am avut primul telefon color din cartier un Sony Ericsson T610.
@Ionut faina povestire.
Comentariu beton!13
@Alin, Nokia au făcut o tâmpenie cu Windows-ul. Acum au trecut iar pe Android. Își vor reveni.
Cel mai mult am ținut la 3350 (primul meu Nokia) și 6020. Nu m-a pasionat 3310, chiar dacă a fost un telefon foarte bun. Apropos, ai văzut în ce hal arată noul 3310? E hidos!
@Momentan pe langa 3 smartphone-uri inca detin un Nokia E72 pe care il folosesc si acum. De ce … Tine bateria 30 de zile.
Eu nu am apucat să citesc comentariul acum două zile. M-am delectat acum! Ionuț, bine că nu erau banii din hârtie că îi găseai degeaba! Taică-miu a făcut 13-14 pe lângă mașina de spălat când i-a băgat soră-mea o cămașă cu toată pensia din buzunar. Nu ne-a crezut că nu pățesc nimic banii, de-abia se făcuse trecerea la cei din plastic.
@Blanche, banii de plastic au fost o idee excelentă. Am discutat cu mulți străini care ne invidiau pentru asta.
Buei, io mai am „bolovanelul cu antenuta” si acum, functioneaza, bateria s-a dus. A fost cea mai dezastruoasa afacerea a mea. Imi cautam de munca si n-aveam mobil, banii ii chiverniseam strict pentru mancare, asa ca ca mi-am facut abonament la Connex sa aiba interesatii pe ce ma suna. La vreo 2 saptamani dupa eram angajat (spune salvat, fiind singur pe lume ca si acum, la o adica nu ma ajuta nimeni), insa pe abonament am platit de mi s-a acrit. Anul asta am vrut sa-i pun baterie noua, dar pentru ca m-ar fi costat cat un telefon nou, in jur de 20 de euro. l-am preferat pe cel din urma. Unul cam la fel, M-Horse B2000, tot tehnica nesofisticata si cu baterie de te tine o luna in stand-by. Si de alti 20 de euro mi-am mai luat un powerbank solar de 24000 mAh. Nu se stie in viata, maine poate nu mai am job, nici curent in casa, nici bani, iar telefonul cu ecran tactil s-ar putea sa fiu nevoit sa-l vand, dar pe ce sa ma sune lumea sigur o sa am ! 🙂
Comentariu beton!14
@Faiantaru’, e prima oară când aud de M-Horse. Și mă credeam mare cunoscător pe partea de telefoane.😂😂
http://tusti.ro/data/img/stiri/344/2247.jpg
Haioasă povestea, @Ionuț.
Mă bucur că nu am văzut ieri comentariul, cu ce mă mai distram azi? Cred că Mihai a ataşat deja un clopoţel identităţii tale virtuale de pe blog, să fie pe fază în vânarea comentariilor cu potenţial de articol.
Cât despre protecţia obiectelor de valoare ajunse pe plajă: eu sunt pălăria familiei. Nu-mi place la mare, nu-mi place apa, nu-mi place soarele. Aşa că stau sub umbrelă şi citesc. Nu mă ia vântul, nu mă ud, nu mă rătăcesc. Ca atare, efectele personale avute în grijă sunt safe.
@Solandi, mulțumesc.
Mihai știe că, dacă aș avea timp și răbdare (că talent nu prea) l-aș …hmmm….”ajuta” mai des cu texte pe blog. Dar așa….mă „vânează” el. 😜😜
Primul meu telefon a fost un Bosch. Mare și tare! Eu n-am fost o persoană atrasă de latura artistică când eram tânără că aveam în cămin o gașcă cu care râdeam până la leșin sau..cu care muream de foame tot până la leșin. Pe scurt, un tip a făcut rost de 10 bilete la un spectacol de teatru. Și mi-am pus pantofii de sărbătoare. Cu toc de 10. În sală era mochetă pe jos. Nu mă întrebați cum am călcat de am reușit să scot tocul din talpă. În toc erau niște cuie mici. Unul dintre colegi mi-a zis că se duce să caute o piatră ca să-mi bată tocul la loc. Până a venit el, deja rezolvasem treaba. L-am bătut (tocul) cu telefonul. Și am ajuns la cămin exact cum plecasem. Ca o Doamnă!
Comentariu beton!17
@Elena, întotdeauna am apreciat telefoanele Bosch. Erau utile la multe alte activități, nu doar la vorbit.😂😂 Probabil, de la profilul companiei.
Este că Bosch-ul tău n-a avut de suferit?
Eh, încearcă să bați un toc cu telefonul în ziua de azi!
@Elena P, primul meu telefon ,un Ericson 1018s, a batut si el cuisoare intr-o situatie de extrema urgenta….ti-am spus eu ca suntem rude acum cateva zile,da’ tu nu m-ai crezut😉😜
@Alex, acum te cred. Nu mai există niciun dubiu, bro!😜
Ah! Beții la mare! 😀
Ah! A35. A tras săraca nevastă-mea de el de dracii l-au găsit. L-a abandonat de gura mea, că nu mai eram chiar sărăcuți în vremurile alea și eu am tot insistat să ne luăm telefoane noi.
Faină povestea, Ionuț!
@VictorR, bețiile la mare au fost întotdeauna ceva special. Cine știe cunoaște!😜
@Ionut,eu cand am avansat la Siemens A52,am constatat ca pana si un telefon isi poate amortiza costul relativ rapid.Dintr-o intamplare l-am scapat in halba cu bere si a inceput sa sune in timpul partidei de inot.Observand asta,intreprinzatorul din mine a si gasit o sursa de venituri facile:”pariu ca imi pot scufunda telefonul in halba cu bere si apoi daca ma suni iti raspund?”.Vreo doi ani m-am folosit de aptitudinile lui bahice,dupa care si a dat obstescul sfarsit….s-a inchis intr-o zi si a refuzat sa mai revina la viata in ciuda eforturilor mele de a il resuscita.R.I.P
Felicitari pentru articol,m-a amuzat si mi-a adus aminte de cateva aventuri cu unele modele de „pionieri” ai tehnologiei de comunicare.
@Cainele Alex, uite ceva ce nu mi-a trecut niciodată prin cap, deși am avut multe „cărămizi” rezistente la apă. Tare!
Ionuț, am citit atunci comentariul tău și azi l-am recitit cu plăcere. Ai talent de povestitor.
@Gabil, mulțumesc. Stai să mă vezi „live”. Combinație de Creangă și Seherezada, cum n-ai mai văzut!😂😂😂