Dacă e sâmbătă, e Elena.
Sunt sora mijlocie dintr-o familie normală cu trei copii. Bine, mă, bine, oarecum normală. Diferența de vârstă dintre mine și frații mei este fix de doi ani și nouă luni, respectiv un an și nouă luni. Dacă e sa te iei după vârste, pare că la fiecare zi de naștere a unui copil tata decidea să mai facă încă unul. Bine că s-a oprit la timp! Poate tocmai de-aia de fiecare dată când făceam câte-o prostie, tata avea o replică care devenise emblematică pentru familia noastră: bă, voi sunteți făcuți la băutură!
Cred c-aveam vreo șase ani și jumătate când tata a decis c-am crescut destul de mare, că în sfârșit nu mă mai umplu singură de sânge și ca urmare își poate și el serba în sfârșit ziua de naștere. Cu invitați. Împlinea 40 de ani. Așa că s-a apucat să-și sune toate rudele care ani de zile refuzaseră să mai vină la noi sau să ne invite la ei. Nu întrebati de ce.
Mama s-a apucat de bucătăreală și fix când se pregătea să bage la cuptor blatul pentru tort s-au oprit gazele. Nu știu în baza cărui algoritm au decis să mă trimită pe mine la magazin să cumpăr două blaturi, că doar mai aveam doi frați. Și ăștia chiar erau ok. Pe bune! Eh, nici nu-mi bat capul să aflu. Știți cum e, în viață trebuie să-ți asumi propriile decizii.
Mi-au dat pe mână 40 de lei si un șut în fund ca să am elan și să mă intorc repede acasă că invitații deja urmau să ajungă. Toate ar fi mers bine dacă drumul către alimentară n-ar fi trecut a printr-un parc unde în fiecare duminică veneau țăranii și vindeau tot ce aveau prin ogradă. Ăsta era locul meu preferat. Îmi plăcea să casc ochii la toți puii de rață sau de găină.
Și cum treceam eu așa hotărâtă să ajung repede acasă ca să nu-i dezamăgesc (IAR) pe ai mei, la un moment dat văd într-o cutie mare de carton niște puișori d-ăia mici și galbeni de găină. Am rugat-o pe femeia care-i vindea să mă lase să-i ating. M-a lăsat. Eram în transă. Mi-am băgat ambele mâini în cutie și ăștia mici au năvălit pe unghiile mele.
– Ia uite, te plac, îmi spune femeia. Cred că ești mămica lor.
Vă jur, direct în inimă m-a atins. Cum, mă, să creadă că sunt mama lor când io din zece pași, opt îi făceam pe burtă cu genunchii juliți?! Mi s-a făcut atât de milă de ei și că n-au și ei o mămică care să-i iubească și să-i crească, c-am întrebat-o direct:
– Cât e un pui?
– 5 lei.
– Vreau și eu 8.
– Cum îi duci până acasă? În ce ți-i pun?
– În poala de la tricou.
Blaturile era departe rău de mintea mea. N-aveam timp de prostii d-astea. Deja aveam alte griji: opt copii de crescut și iubit. Am luat drumul către casă și până s-ajung, ăștia mici m-au tot ciugulit de burtă. Și piuiau parcă a foame. Și puțin a sete. Așa că am luat-o la fugă și nu m-am mai oprit până-n față blocului. La scară erau prietenele mele Mioara și Carla.
– Ce-ai acolo?
– Pui.
– Ne dai și nouă?
Le-am dat. Cinci. Că ei erau cinci frați. Iar eu am păstrat trei. Că noi eram trei frați. Am urcat până la etajul 4 tot într-o fugă. Intru în casă și din baie ieșea tata. Tocmai se ferchezuise pentru petrecere. Mă vede și mă intreabă unde-s blaturile. M-am uitat la el, tunsă scurt așa cum eram eu, cu pantalonii ăia scurți și cu ochii bulbucați, întreb:
– Ce blaturi!? Termină, tată, cu prostiile! De azi sunt mamă!
L-am văzut cum își mănâncă măselele și cu un scrâșnit de dinți a urlat:
– Mă-so, vino să vezi ce-a făcut amețita asta! Auzi la ea, e mamă. Și-a plecat trântind ușa.
Bă, și-a venit mama. Cu sânge la nas și cu pumnii încleștați cred că-mi explica că erau ultimii bani din casă și că tata n-are tort de ziua lui. Nu prea am înțeles că era ușor incoerentă. De la nervi, cred. Eram căcată toată. Dar nu pe mine, ci pe tricou. Iar tortul era ultima mea grijă din tot sirul de griji care mă năpadiseră de când devenisem mamă.
N-au avut de ales. Au dus puii pe balcon într-o cutie. Zile-n șir le-am dat apă cu pipeta și îi hrăneam cu mălai. Într-o zi, când am venit de afară mi-a zis frate-miu că unul dintre copiii mei e cam murdar. Păi n-am dat eu drumu’ la apă în cadă și l-am spălat? Acum ori c-am exagerat cu spălatul, ori că fiul meu suferea de vreo boală, cert e că a cam rămas fără suflare. La propriu.
După ce l-am jelit cum se cuvenea, l-am îngropat în spatele blocului lângă linia ferată. Unde altundeva, doar tata, adică buniculo lor, era cfr-ist. I-am făcut și parastas cu copii de pe scară. Făcuse mama niște tocănită pe care am mâncat-o toti în fața blocului. Iar oala în care era mâncarea am aruncat-o la ghena de gunoi pentru că eu nu rezist prea bine la amintiri triste.
Și uite așa din trei, au rămas doi. Când i-am spus tatei că vreau să-i botez, mi-a răspuns să nu îndrăznesc că altfel vorbește cu ăia de la centrală să ne taie apa. Ca să n-am cu ce umple cristelnița.
Până la urmă i-am botezat fără apă: Gullit și Van Basten. Am rugat-o pe soră-mea să le devină tată. A fost de acord imediat. Bine, cred c-o și durea rău mâna sucită la spate. Apoi, în fiecare după-amiază trebuia să dormim și luam și copiii cu noi în pat. După ce-i înfășam bine într-o pătura pe care o tăiasem în două, îi și legam la fel de bine ca să nu scoată mânuțele afară și să le fie frig. Noi, părinții, dormeam la margine ca să nu pice din pat. Ce să mai, eram mama-model.
Ca s-o scurtez că altceva voiam să vă zic. Vin zilele trecute de la serviciu. În casă se auzea un piuit. Îmi întreb copilul:
– Mă, ce piuie așa? Iar ai vreo aplicație pe telefon?
– Nu! Nu știu.
Mă duc la acvariul cu broască. Nimic! Aia hiberna. Ciulesc urechile. De pe balcon se auzea. Caseta mea cu bijuterii era acolo pe jos. Mă uit îngrozită în ea și văd un pui de cioară învelit cu o păturică albă, pus pe o pernuță la fel de albă. În momentul ăla mi-am retrăit toată copilăria și parcă l-am auzit pe taică-meu cum îmi ura:
– Să-ti dea ăl de sus un copil exact ca tine! Și dacă îl vei bate, eh, tăticule, abia atunci o să te bat și eu pentru cei 18 ani de chin.
P.S. Mai am 8 ani în care să tot sper că fiu-meu n-a moștenit genele mele. Poate doar pe alea de la ochi.
Elena, astăzi te-ai întrecut pe tine însăţi. Bravo, excelent scris textul, chapeau!
O să-l mai citesc azi de cateva ori.
Comentariu beton!43
@Relou, ce pot să mai zic? Ce?!?
Taică-meu îmi spunea copilul fiarelor.Prindeam tot ce mișca:șerpi de apă,broaște,păianjeni.O chestie care o facea pe bunica-mea să își scuipe între țâțe era că nu mă lătrau câinii.Nu mă latră nici acu.Ăl mic a alergat vara trecută până la limită căcarii familia reunită cu un șarpe de casă.Nici pe el nu îl latră câinii.Tata fiarelor si odrasla lui copilul fiarelor.
Vasili ar trebui sa te pupe pe fiecare fesier in trei seturi cu minim 10 repetări.Bun text.
Comentariu beton!82
@edelweiss, ehhh… parcă stă. 😛
Io n-am întâlnit femeia care să fugă de sărut sexos pă cur.
Comentariu beton!33
@edelweiss, zici că nu sunt io suficient de convingător?
@edelweiss, nu vrea. Cică el e sensibil și eu prea bărbătoasă.
„Tatăl și copilul fiarelor” hahahaaa. Am crăpat!
Comentariu beton!32
Păi daca te arunci cu dinții beliti ca virgulă canibalu’.Tu ce plm ai prefera la curu tău:o ventuză sau o capcană de ursi?
Comentariu beton!40
@edelweiss, deci acolo greșesc.
Vasili,când văd cum te chinuie întrebările legate de curu duamnelor si sărut,mi-a venit o idee absolut necesară.Îmi fac blog de nișă mă,” Cum să pupi femei pă cur-tehnici esențiale de fericire”.Cu tehnici de respirație,că nu poti să respiri ca Katrina pă curu zânei,timpi de apropiere,cât să dai ochii peste cap,ce figuri geometrice să faci cu limba,cât de greu să respiri.
Comentariu beton!41
@cuscrule, tu spune în continuare. Am o prietenă pe care o interesează subiectul.
Comentariu beton!24
@Vera@cuscră,spune-i prietenei tale că „Tehnica esențială a pupatului pă cur dă zâna” zguduie zona mai ceva ca pământu din Chile când vine cutremuru.
Comentariu beton!18
@edelweiss tot ce pot să zic eu e: să le dea Dumnezo sănătate tehnicienilor-pupători! Așa să ne ajute Bunuțu, amin! ?
Comentariu beton!18
@Elena,problema-i la Vasili că-i sensibil la frig si are buzele reci.
Comentariu beton!17
acolo la Buzau in Crang sunt fostii mei colegi…..trag 60 din 60 fix in cap….nu mai foloaesc arme istorice de mult timp jucarii gen :” sabii, topoare, capete in gura…etc”…..daca unul singur ti-ar povesti doar o sedinta de antrenament….si nu o misiune reala in Afgania… .ai capata cosmaruri reale pentru toata viata pe care nu le-ai putea stinge cu tot alcoolul din lume……asta asa…ziceam si eu prietene „dur” din filmele lui Nicolaiescu..aaaa..
..pardon Vasilesco
Sorine,nu vrei tu stalkere când te întâlnești cu prietenii tai din Crang cu 60 din 60 să ne vedem fata in fata?Eu dau 6-4,poartă in casă.Eu nu beau mă,spre deosebire de armia țării care este împânzită de betivi.Pe cine plm aparati voi in Afganistan ca pe noi astia noi nu.
Corect edelweiss,eu de mult am contre cu unii care ,,aparau tara” in Afganistan.S-au cam suparat cand le-am explicat ca nu apara nimic, de fapt merg acolo pentru bani deci titulatura corecta nu e militar ci mercenar.
OK…..o sa ai ce iti doresti…tine de acum noaptea teava aia rosie mai aproape….o sa iti faca dantura mai alba…..s sai nu fii nervos in trafic dimineata cu BMW negre…..pe vremuri cei ca tine din filmele „Nicolaesciene” aveau o porecla…..”Gigi durul”….succes
Ăsta iar a gresit combinația de solvent din pungă.
Comentariu beton!13
Neah,ceva traume după Afganistan…
si edel si marius va urez „la multi ani” cu doua zile intarziere….e timpul totusi sa schimbati crema cu care va epilati pe sani….a ramas ceva par, si chiar ne zgarie pe oua pe noi barbatiii..
@sorine, mie-mi ia fix 10 secunde să nu mai poți comenta niciodată pe acest blog. Dacă asta urmărești, continuă așa.
Mihai….esti prea darnic cu 10 secunde….mai darnic ca pasa din El Zorab….
Hahaha, asta cu sa ai un copil la fel ca tine cred ca e ceva replica culta de la scoala de parinti!
Dar puii, ce s-a intamplat cu puii, au avut o viata lunga si fericita sau au terminat in vreo supa?
Comentariu beton!14
@Anca, puii au sfârșit la bunică-mea în curte. Soră-mea, tatăl lor, a pândit-o efectiv ca nu cumva să-i taie.
Eu, ca mamă, am găsit doi ștuleți de porumb pe care i-am înfășat și i-am transformat în „fetițele” mele.
Comentariu beton!28
A draq chielea pe tine tu Eleno, iar mi-ai stors o lacrimă că m-ai făcut să îmi rememorez copilăriile și să îmi aduc aminte de vorbele de duh ale tatălui meu. Cred că cea mai tare era aia cu „‘or vorbesc cu zidu’ or cu tine tot una e”. Și ciudat e că tot sâmbătă dimineața discuta cu mine cel mai mult… mulțumesc pentru emoții.
Zi faină să aveți! Vine,vine primăvara? M.V, ce zici ?
Comentariu beton!33
@HabaRnaM, ia aruncă un ochi pe fereastră.
Ă? Cum e? Mă pricep?
@HabaRnaM, știu, sunt o nenorocită?!
Comentariu beton!16
Iar începe meteorologu’ lu pește prăjit…
Comentariu beton!22
@Elena P, pai si nu le-ai dat sa suga ?!. Pff, ce mama denaturata care nu respecta sfaturile grupurilor de mamici, ca alaptatul in primele luni este foarte important.:)
Comentariu beton!24
@Shoric, corect.
Chiar, @Elena, nu le-ai dat să sugă???
@Băieți, unul dintre pui s-a dovedit a fi cocoș. Deci întrebarea mi-e adresată cumva greșit. Întrebați cocoșul!
Eu nu mă aventuram să cumpăr blaturi. Eu le făceam. Așa scăpam de belele și-mi rămâneau și bani.
În rest….și eu adunam tot felul de animale spre disperarea mamei. În liceu am plecat cu școala la practică agricolă. Au vrut să mă dea afară pentru că adusesem în cameră o șopârlă și un arici, iar colegele mele urlau ca niște demente și nu mai voiau să intre în cameră.
Eu mă bucur că fii-mea e ca mine. Un pic mai bună!
Comentariu beton!29
@Anouk, la 6 ani jumate făceai blaturi???? Eu încă îl băteam pe Costel ca să vină sora lui mai mare la noi la ușa și frate-miu să-și lase balele să-i curgă din gură. Că era frumoasă rău. La schimb primeam portocale.
Comentariu beton!23
@Elena, da, mi-a plăcut de mică să bucătăresc. Mai ales prăjituri.
Ești o mamă fantastică. Mi-a spus mie Gicuța, a vorbit cu Gullit, s-au întâlnit întâmplător, Gicuța fiind fie-mea, o vrăbiuță pierdută.
Veselia și starea de bine pe care mi le dau textele tale sunt neprețuite. O zi frumoasă!
Comentariu beton!14
@Mona, deci ai avut și tu o păsărică. A propos, e bine?
Comentariu beton!15
Mona nu mai are păsărică?
Comentariu beton!23
Normalilor ? bine că sunteți voi dăștepți, vorba cuiva!
Comentariu beton!15
@Mona, nu ne-am putut abține?.
Toate avem păsărică!
Da,toate,dar intre vrăbiuța și cucuvea e o mică diferență.De penaj!
Comentariu beton!16
O baba merge la ginecolog. Doctorul era ungur. Ii spune babei:
– Mergeti si va asezati in salon.
Baba spune:
– Am o problema la pasarica.
Cand dr se uita intre picioarele babei, zice:
– Doamna, asta nem pasarica; asta vulturul plesuv!
Comentariu beton!15
La capitolul animale 🙂 he he am avut un singur animal în casă: fratele meu.
Simpatică e mama : când vede pe marginea drumului o turmă de oi însoțită de măgari ne zice: uite-vă frații! ?
Comentariu beton!32
@HabaRnaM, hahahaaaaaaa. Tare și mama ta!
Să îți mai zic că atunci când o supăram pe mama ne zicea dobitoace ? Să ne alegem ce vrem ?.
Cel mai simpatic e fratele ei, unchiul meu care nu înjură niciodată. Maxima de la el a fost : Bis…. cuiții măsii:)
Eu o disperam pe maică-mea venind acasă murdar de noroi din cap până în picioare atunci când toată lumea se plângea de secetă de o lună de zile și era crăpat pământul de puteai ascunde cu ușurință o vacă. Eram talentat rău la asta :)))
Comentariu beton!29
@relou, și? De unde luai noroi?
@Elena, neavând tablete, televizoare, etc, umblam cât era ziua de mare pe toate coclaurile. Dacă ar fi știut maica-mea pe unde ajung și pe unde mă bag cred ca m-ar fi legat de un pom din curte, ca să mă știe în siguranță 🙂
Împreună cu un vecin, ajungeam prin pădure, traversam diverse pârâiașe, mergeam cu trenurile de marfă…. Ce mai, eram talentat!
Comentariu beton!25
Eu am avut o caprioara.cu un sfarsit mai tragic .
Aveam cam 8 ani cand italianul din vecini a venit de la vanatoare cu un pui de caprioara.am facut scandal vre o 3 zile pana bunicul a cumparat o de la el.ne uitam impreuna la tv ,statea langa masa cand mancam ….spre nefericirea bunicii.si intr o zi cand am venit de la scoala mi a zis bunica ca Bambi a plecat la familia ei la padure.tare cred eu ca am mamct o..so no happy ending.
Mai aveam o catea,Rita rea ca naiba.cand ma supara bunica ma duceam la ea in cusca si, stateam pana cand se milogea si ma mituia sa ies de acolo..
Elena draga si mama mi a urat sa am un copil ca mine.ca am fost cam neastamparata
Comentariu beton!19
@Sorina, eu am dormit în cotețul câinelui. Și el afară. ??
Comentariu beton!16
Doamne măicuţă precistă sfântă născătoare de dumnezeu şi făcătoare de minuni, erai îngrozitoare @Eleno! I-ai făcut p-ai tăi de toate boalilii. Pui în loc de tort, pături tăiate, oale aruncate… m-am luat cu mâinile de cap.
Să-ţi iasă pă nas cioara ai’ mică, eşti bunică d-amu, gata cu prostiile, să-i croşetezi vestuţe şi botosei. Mor, mă, maxim text azi, gratz!
Salut, @Mihai!
Comentariu beton!28
@Vero, de boala copiilor i-am făcut. Și totuși mă iubesc oamenii ăștia dr parcă aș fi a lor?.
Comentariu beton!20
Super bun Text! M-a dus imediat cu gândul la Copilăria mea! Era vara târzie si la noi acasă își sărbătorea unchiul meu ziua de naștere! Nu îmi aduc aminte câți ani împlinea, dar poate ceva rotund ca prea hărmălaie era. Mama si matusa, soția unchiului, ne trimit pe mine si pe verișoarele mele sa cumpărăm ceva de la prăvălia din colț. Nu îmi aduc aminte discuția, dar știu ca verișoarele mele aveau de gând sa își cumpere altceva de banii aceia si nu aveau de gând sa împartă cu mine. Cum peste drum de prăvălie locuia o Mătușa bătrâna m-am gândit sa trec rapid strada sa ii cer niște bănuți! Nu am apucat sa ajung pe cealaltă parte ca m-am trezit la spital! Ma lovise o mașina! Din fericire nu a fost grav, o rana la ureche! A fost destul sa le stric oamenilor petrecerea: de la bal la spital si după la poliție!
Puișori am avut cu grămada in vacantele la țara, dar si acasă când punea mama o Cloșca!
@Ardeleanca, gizăs! Bine că ești bine.
Povestea ta, îmi aduce aminte de tatăl unui prieten care spunea: „cum să-l bat pe ăsta pentru ce face, când el nu face nici pe sfert din ce tâmpenii făceam eu când eram copil. Odată am dat foc la pădure.”
Comentariu beton!39
@Xenopol, odată am plecat la școală și am uitat tuciul pe foc. Am soră datorită vecinilor.
Comentariu beton!18
@Elena P Și ai aflat datorită cărui vecin ai tu soră? :))
E interpretabilă afirmația asta.
Comentariu beton!16
Excelent, @Eleno! Pui de găină n-am avut, adunasem de pe-afară unul de vrabie, un arici, un porumbel pe care l-am reparat și doi pisoi.
Mi-e cunoscută urarea „să ai un copil ca tine”, cred că era sărăcie de expresii pe vremea aia, s-or fi dat și alea pe cartelă, nu cred că avea legătură cu talentul nostru de a le scoate peri albi părinților. Povești am o tolbă plină, dar n-am suficientă cafea la bord, revin când îmi revin.
Comentariu beton!19
@didino, io te aștept aici.
Era iarnă, zăpadă multă (deh, în ziua de azi nici cobele nu mai sunt ce-au fost odată), abia implinisem 4 ani. N-aș fi ținut minte vârsta dacă n-aș fi așteptat să vină nenorocita aia de barză cu frățioara. (Nu e typo, doar că nu eram hotărâtă dacă vreau soră sau frate, așa că am zis să merg la sigur.)
Singură acasă, îmi rodeam unghiile încercând să respect promisiunea de a fi cuminte “măcar de data asta” făcută mamei care plecase cu teama-n gât la o șuetă (coadă la alimentara). Am rezistat eroic cam 10 minute, îmi imaginam deja mulțimea care mă aplauda mai ceva ca pe nea’ Nicu, plus salba de eugenii pe care urma să o primesc drept premiu.
Zic să plusez puțin, nu numai să nu fac tâmpenii, dar să-i ajut un pic pe-ai mei. După câteva ture cu găletușa între baie și dormitor, plus un săpun întreg consumat, covorul era foarte bine îmbibat cu apă și clăbuci.
Din păcate ai mei n-au apreciat gestul, cred că nu curățasem suficient de bine, că au scos covorul în zăpadă și-au muncit la el preț de două ore și-o poală de sudălmi.
M-au marcat nițel urările mamei, de-aia n-am covoare-n casă.
Comentariu beton!35
:)))))))))))) Hai că nu te-am așteptat degeaba, @Didino. Ești din filmul meu!
Eu râd in continuare. Ai un stil fantastic! Nu știu ce să povestesc din copilărie… Mi-am adus aminte: era pe vremea când aveam vreo 6 ani. Am ieșit în fața blocului și am cules o păpădie cu puf. Pe banca de la scară stătea vecinul nostru, om la fro 50 de ani. S-a băgat în seamă cu mine, iar eu i-am propus să ascundă ceva, că eu voi găsi cu păpădia fermecată. Am purtat păpădia pe la buzunare, după urechi etc. La un moment dat i-am spus să deschidă gura, că poate e acolo. Omul s-a executat, iar eu i-am băgat chestia cu puf dincolo de amigdale. El s-a inecat. Eu am fugit. I-a povestit tatălui meu, care, mîndru de istețimea mea, nu m-a bătut, ci a râs cu lacrimi. Mai adaug că în anii ’70, asta era culmea obrăzniciei!
Comentariu beton!38
@Isabela, am râs în hohote. Hahahaaaaaa
Bai, mie mi-au ramas puii lu` Elena in cap si parca-i vad:
– Vaaii, ne-a adus mami malai sa mancam, si o punga intreaga…
– Dragii mei puisori, pentru voi doar o manutza, pentru ca restu` merge la mamaligutza.
Creca mi-e foame si de aia aberez. Parca as avea chef azi de un piept de puicutza facut la grill. 🙂
@Shoric, da’ să fie mare. Că se mai micsorează la foc. Pieptu’ despre el vorbesc.
Comentariu beton!12
@Elena imi pun ceasul sa sune chiar si in sambata in care nu muncesc dimineata: e bine sa incep ziua cu hohote????
Mereu mi-am dorit un animal de casa: o pisica, un caine,ceva…ai mei au zis ca noi stam la bloc, ca ei muncesc toata ziua,cine are grija de animal?!?asta nu ne-a impiedicat sa avem animale salbatice: un porumbel/vrabiute, un sarpe, o nutrie( a stat prin baia noastra vreo săptămână pana au reusit sa o dea)…evident totul a culminat cu 6 pui castigati la o tombola de ziua copilului, dintre care doi (cocosi) au supravietuit.erau cainii de paza ai familiei chiar daca aveau impreuna 1.5kg!!pazeau masina la iarba verde intr-o veselie,a noastra ,a copiilor,ca adultii erau cam speriati ca sar sa ciupeasca.nu stiu daca li se tragea de la alimentatia putin vegetala,mai mult proteica(salam de sibiu/parizer/carnati etc).ca cineva trebuia sa manance sandviciurile pe care maica-mea mi le punea la scoala.ori ei ori vecinii de alta etnie
Comentariu beton!16
@Camilla, cum să dai salamul de Sibiu?!!!!
@Camilla, nu mi-a plăcut niciodată salamul de sibiu. Preferam să mănânc un covrig sau sa mor de foame. Așa că te înteleg.
@Anouk, cum sa dai parizer la pui cand stii ca numai mizerii baga aia in el. Ca poate parizeru` ala era si de pui…asta este alta poveste. 🙂
Aia cu puii la apa nu mi-e noua?pe la 5 ani asa,am zis ca saracii puii bunica-mii nu ajung sa bea apa din vas(bunica-mea asta era un inger,dar mai avea scăpări,de aia ma făcuseră ai mei,sa o ajut eu!)si uite asa i-am luat pe fiecare in parte, vreo 20 si ceva de bucati, si i-am pus sa beie niscai apa…doar ca ei au decis sa ramana si sa faca pluta in adapatoarea vacilor. Na, ei erau atatia si nu stateau toti la o farfurie si eu am zis sa fiu corecta si sa dau tuturor aceeasi sansa la apa,in acelasi timp…bunica-mea era in culmea fericirii că ajuta la formarea unui om democratic!?mi-o fi zis si cu ocazia aia:hai, la somn, ca afara ploua!si eu o credeam mereu ca ea era Mamaia cu M mare!!?
Elena, textul ăsta e capodoperă, ascultă la o scriitoare în devenire! Am râs și am plâns, bogdaproste!
Comentariu beton!16
@GMT, scrii vrei carte? Baftă!
Și multumesc.
Expresia din titlu mi-am scos-o definitiv din vocabular în momentul în care am văzut, la al doilea copil, că i s-a împlinit mamei ursita adresată mie ca un laitmotiv.
Şi, dintre toate câte am făcut eu când eram copil (de la prins si jucat cu toate jivinele şi insectele pământului si până la stricat mai orice obiect pe care puneam mâna sau reparat orice nu mai interesa pe nimeni) fiică-mea a ales să moştenească de la mine singurul lucru care m-ar fi scos pe mine din sărite: încăpăţânarea şi opoziţia mea, care i-a scos peri albi maică-mii. Orice aş fi putut suporta dar nu asta: să pui faţă în faţă două persoane încăpăţânate la maxim.
Aşa că, titlul textului îmi dă fiori pe şira spinării.
Însă textul mi-a stors cele mai calde amintiri , frumoasă copilărie am mai avut la ţară la bunici. Dar atât de diferită faţă de cea a copiilor mei. Sper doar că ei să fie fericiţi cu normalitatea din prezentul lor.
P.S. Ce nume i-ați pus puiului de cioară?
Comentariu beton!14
@Solandi, cu mine o mai dădeau ai mei la pace, dar eu cu fiu-meu NU. Când a zis copilul ăsta NU, păi NU rămâne. Așa că știu ce zici.??
La câte tâmpenii am facut…bă, e frumos că ne-ai adus aminte.Ia de aici:
https://imgur.com/a/ePRm7
@Mariuseeeeeee, așa gest?!
De la 8 la 1, e variantă îmbunătățită.
Zboară puiule, zboară…
@Simona, sunt pe drum și vreau un popas de o țigară și cafea. Până reușesc să opresc, mă ajuți cu traducerea?
Oh, îmi pare rău că am fost așa „profundă”. Zic și eu că de la 8 pui la 1 pui e un progres vizibil. Și, cioara zboară, nu e de casă, precum gaina.
Să mă laud și eu, că am o variantă îmbunătățită. Eu când aveam vreo cinci ani am prins rujul vecinei și mi-am tras un machiaj…buze, pomeți, sprâncene…de era sa leșine maică-mea când m-a văzut. Alaltăieri, am intrat după o vopsea de par și până să plătesc o văd pe fiica mea cu doua pete mici, mai întunecate, pe față. „Te-ai lovit? Ce ai la față??” Raspuns: nuuu, mami… Clipit din ochi + râs ghiduș. Prinsese și ea fardurile pe tejghea. (Mda! Nu vreau să mă gândesc la câte tâmpenii am mai făcut…)
@Simona, farduri zici? Uite ce-a făcut mândra mea după ce-a dat iama în sertarul cu cosmeticale:
http://www.4gp.me/bbtc/1520680954865.jpg
@didina, a mea e la grădiniță, nu la Arte Plastice. ? Talentată! Felicitări!
Didina,dacă aia nu-i rană reala,atunci ăla e talent.
@Simona, merci. Fiică-mea e mai mare, ce-i drept, dar unele tâmpenii pe care le face sunt la stadiul de grădiniță. 🙂
@Marius M, dacă era reală rana nu puneam poza pe net. După măreața realizare, când aud „mama vino repede să-ți arăt ce-am făcut”, primul lucru pe care pun mâna e flaconul de Distonocalm.
Comentariu beton!14
??Minunat! Brusc îmi e dor de puii de care aveam grija vara la bunica. Le faceam mâncarică din frunze taiate cu mălai și tărâțe. Uneori le spuneam marș, când încercam să îi adun, de se prăpădea bunică-mea de râs. Să ne mai povestești ce îți face cioara.
Comentariu beton!12
@Ana R, imediat ce începe să zboare deschid geamul de la balcon. Sper să poată zbura, că bagă copilul mâncare în ea (sau el) ca la urși.
Sigur e negru?Nu cumva e albastru și are pielea încretită?:))
@Marius, albastru? Există și albastru?! E dă extraterestru sau cum?!
E dă shar-pei.Mișto când trebuie să explic așa zisele
mele glume:))
@Marius, m-ai băgat puțin în ceață cu „pielea creață”..
https://imgur.com/a/5OchY
@Marius, el e. O să-l cheme Costel, că are culoarea blugilor.
Tu ai blugi pe care-i cheamă Costel?
@Marius, caută pe blog „și blugii mei, Costele”. O să înțelegi tot.
Elena daca te apuci sa scrii o carte cred ca or sa te bage astia direct in manualele scolare in locul lui Creanga. Cred ca ai putea sa scrii chiar sub pseudonimul de „Elena Creanga” ca nu ai fost pe creanga ta ca sa citez dintr-un clasic pe care-l salut pe aceasta cale.
Comentariu beton!19
@Alin, man, mișto ce-mi zici.
O perioadă am fost „Dihania” pe aici. Săru’mâna la nașu’!
Aș putea încerca și cu „Crenguța”. Și eventual asortat noul nume cu o poză nouă?.
Elena P .omuța
Elena P .ăsărikăBunikă
Elena P … m-o părăsit inspirația, gândul îmi zboară la melodia :
https://youtu.be/R6IZPfV_VBs
@Elena cu placere si daca scrii cartea aia promit ca vin sa o cumpar, la lansare atunci cand e pretul al mai mare, ca sa imi dai si autograf 🙂
La faza cu poza… nenica te rog eu in cel mai frumos mod posibil, ma rog sa castigi la loto, sa fii frumoasa toata viata, sa ai parte de tinerete fara batranete, sa intalnesti printul din povesti, sa ajunga baietelul tau comediant… dar… te rog eu din tot sufletul… nu schimba POZA. Ramai cu mecla asta de profesoara ca cine stie ce naiba mai pui si ne sar IAR ochii din orbite ca la melci.
PS: tre sa imi zici cum sa imi schimb si eu gavatarul. Probabil ca se face cumva de la mail dar nu am stat sa investighez.
@Alin, hahahaaaaa, bine așa o să fac. Adică las poza asta umană.
Ca să fii și tu un chip? intră aici:
https://wordpress.com.
Te loghezi și pui o poză.
Elena, am râs cu pofta, ai stârnit amintiri.Furam rațuștele de la cloșcă,le puneam într-o geanta și mă ascundeam in păpușoi, săraca bunica mă căuta in toată gospodăria , iar cloșca cloncănea inebunită. Niciodata nu m- a pedepsit bunica. La bloc, am gasit o mâță, am spalat-o in oala in care mama fierbea rufele, și sârguincioasa i-am cules puricii cu o pensetă, am invelit-o intr-o păturică și am ascuns-o într-o cutie. In timpul nopții, tatal meu a plecat spre bucătărie să-și ia o pastila si ghici ce, a lovit cu piciorul in intuneric mâța ce plecase la plimbare. Mi-au povestit a doua zi cum a urlat îngrozit in miez de noapte de a trezit tot blocul…mai puțin pe mine, eu eram epuizată de la lupta cu pisi și apa.
Comentariu beton!19
@MAS, ce amintiri ai și tu!
Tata ajunsese de intra cu teamă în casă când se întorcea de la serviciu ca dacă nu mă găsea bandajată, sigur călca pe „ceva” ce adunam eu de pe afară.
Excelent text, Elena! Amintirile tale din copilărie mi se pare că le surclasează pe ale lui Creangă.
@Ana G, ?.
@Ana l-a avut drept mentor pe Nelutzu. Cand era mica, citindu-l, se gandea cum sa faca sa il surclaseze si din ce ne impartaseste se pare ca a cam reusit.
Vezi dacă nu am citit întâi celelalte comentarii?! Acum am văzut că mi-o luase Alin înainte…
Io am fost tare cuminte și nici cu animale n-am interacționat.
Dar ”Să-ti dea ăl de sus un copil exact ca tine!” auzeam zilnic, la fiecare masă. Mofturi la mâncare…
Ghici ce? Fii-miu e mofturos la mâncare.
Se zice că ”blestemele” părinților sunt cele mai puternice 🙂
@Laura, cu vreo avere ceva nu mă „blestema”.
Blog zici că nu-ți faci, dar o carte ai putea scrie.
@Victor, aș putea, da.
Elena, mi-ai înseninat ziua. Sper ca fiul tău să îți semene. Va fi un om special.
Și eu duceam acasă toate lighioanele: brotăcei, lăcuste, mormoloci…pe care ai mei le eliberau de îndată ce nu mă mai ocupam de ele, adică foarte curând. Eu eram ocupată să mă cațăr prin pomi cu băieții și să mă joc de-a pirații.
@Gabil, nu vrei să știi că visează să fie comediant. Hahaaaaaa.
În copilărie aveam treabă cu pirchițele(acu’să vă văd?)pe care le creșteau bunicii.Cică le imitam la perfecție și reușeam să îi bag în draci pe bunici cu zgomotul făcut de pirchițele agitate.După care am mi-am descoperit talentul la lătrat.Hai să vă explic.Casa lipită de a mea a cumpărat-o un nene .Care s-a apucat să o renoveze.Singur.Pentru că avea și job ,o renova spre seară plus weekend-uri.După ce mi-a făcut o gaură cu rotopercutanta în bucătărie(nu înțeleg cum mama dracului,că pereții aveau peste jumate de metru)l-am rugat elegant să se tempereze.Da ,vecine Ok.,nici o problemă.Fix invers.Băga mai consecvent.Într-o seară ,fiind un pic ciupit ,m-am dus la țarcul câinilor,patru rottweileri și am început să latru la ei .Dacă nu știați,rasa asta nu prea latră ,dar când o face pică tencuiala de pe pereți.Prima dată au șezut mirați ,după care a început simfonia.Și am ținut-o așa în fiecare seară,până vecinul Apolodor din Damasc,a venit să cloxoneze că îl deranjează câinii și că îmi face reclamație.Fă du-te dracu!Cum Karma is a bitch,după câteva zile ,cel mai turbat dintre patrupezi,a rupt gardul și i-a devastat curtea.C’est la vie!
Comentariu beton!24
@Paco, pirchițe=bibilici?
P.S. nu ești sănatos, man!???
Pircițe = bibilici. Nici eu nu am știut până când nu m-am mutat în Arad.
Găsisem oarece asemănare cu „picherele” din zona mea, dar iar am întârziat și mi-au luat-o alții înainte cu „traducerea”.
@Elena P,bibilică e !???
La vreo 8 ani m-a gasit tata cu un fir lung tras din priza lângă treptele de la intrare încercând să curentez furnicile.Toate mașinuțele cu baterii le desfăceam sa văd cum merg.Într-o iarnă când și-a luat tata bocancii sa-i incalțe nu mai aveau limbi,le folosisem in vara să-mi fac praștie.Pe la 10 ani ,intr-o seara de iarnă ,toată lumea (-1)citea, din lipsă de altă ocupație.Eu ma uitam la veioza de carte de lângă tata si ma întrebam dacă o da căldură becul ala mic.Am vrut sa pun mâna să mă conving dar parcă nu era ok.Așa ca am luat-o si i-am pus-o tatei pe falcă….Mi-am facut pocnitoare din țeava si cui si pocneam prin curte toată ziua.La ultima ,,tragere” n-a pocnit așa că am luat-o in casă si când toata lumea citea eu am mai facut câteva incercări.A funcționat…plus o palmă ca a bubuit langa capul tatei. Ohohoooo,dacă stau să-mi aduc aminte toate,fii-mea e supercuminte.
Comentariu beton!27
Cineva să-l oprească pe @Marius, ca să încep eu?:
N-aveam voie să umblăm la aragaz. Așa că dupa ce am făcut o omletă, pentru ca era apa oprită, am aruncat de la etajul patru tigaia, trei farfurii și trei furculițe. Mama era la muncă. Și tata.
Mama spăla vasele și gospidina din mine m-a pus sa pun o oală udă pe un scăunel alunecos. Am făcut o mișcare cu talent și a alunecat oala iar eu am căzut cu bărbia de chiuvetă. Juma’ de limbă era pe bărbie.
M-au dus la circ (nu ca să mă expună) și când m-am intors am exersat mersul pe minge până m-am înfipt cu capu’n caloriferul de fontă.
Puneam pernele pe geam la aerisit și îmi luam elan din pat. M-am dezechilbrat și de frică să nu pic de la etaj m-am înfit cu tâmpla în sifonier.
Tot ce prindeam pe jos îmi băgam în nas. Până a început să-mi miroasă fața a mort.
Am căzut la un an junate în haznaua din curtea unde stăteau ai mei cu chirie. Cu capul în jos. M-a scos mama (era gravidă cu sormea) și o lună m-a spălat cu clor.
M-am măritat fără să știe ai mei. Când m-a văzut tata cu verigheta mi-a zis că mai bine îi spuneam că mă droghez.
M-am tatuat într-un mediu incert și după aia mi-am scos tatuajul cu sare de lămâie diluată în apă. Tot prin înțepare cu aparatul ăla.
Am fugit din practica agricolă cu două colege. Am făcut autostopul și ne-a luat un tirist. Privirea tatei când am ajuns la 1 noaptea acasă?! Nu vreți să știti.
Mai spun?!
Comentariu beton!33
@Marius M, ? ? ?
Azi am râs cu lacrimi la două texte: al @Elenei și la al tău ?
La vreo 3 ani am fost la bunicii din partea tatalui,undeva lânga R.Vâlcea.După ce s-au apucat de povesti ,au uitat de mine dar s-au prins ca prea era liniste.Așa ca m-au căutat.Și m-au și găsit.În fundul curtii,cu mânile și gura plină de căcăreze de capră.Cică eram fericit nevoie mare si când i-am vazut mormăiam bobo ,bobo.
Era moda cu indienii la tv,ne faceam arcuri si ne puneam pene de cocoș pe cap.Aveam un cocoș tare șmecher la penaj dar care nu stătea nici de al naibii sa-l jumulesc și nu știam cum să-l prind.În coțeț nu se punea problema că ma vedeau ai mei si eu voiam pene multe,cam toata coada.Așa că mi-a bubuit mintea:ai mei la serviciu,eu am văzut cocoșul care se băga in gradinuța pe o gaura in gard cum prindea ocazia,tata pusese o scandura acolo.Am luat frumos scandura si exact cum văzusem la pieile roșii am facut un laț din sârma si l-am pus la gaură.Restul e istorie,cocoșul a rămas fără coadă și cu gâtul strâmb,eu am avut cele mai mișto pene de indian și ceva amenințari cu violența in familie.Dar nu imi era teamă,mama și acum râde când își aduce aminte că pe la 2 ani mai făceam pe mine(știu,e rușinos) așa că m-a amenințat ca mă bate cu urzica la poponeț dacă mă mai joc si uit să-mi dau jos nădragii când e cazul.După vreo doua ore s-a pomenit cu mine cu pantalonii în vine si plin de kkt dar si cu o urzică in mâna cu care-mi dădeam peste cur.
Comentariu beton!28
@Mariuse, văd că nu te potolești. Bine, treaba ta!
Plecam cu trenu’ la țară și ai mei erau pe culoar. Soră-mea a vrut portocala mea: fac orice pentru ea! Bă, ești nebună?! Îți pui si gumă în păr? Da!
Am tras de guma din gură până am făcut-o snur și i-am înfășurat-o peste codițe. A tuns-o mama pe loc. Cu cleștișorul de unghii.
Făceam cort în fața blocului și un băiețel voia și el acolo. L-am pus să înghită o piuliță dacă vrea. A înghițit-o!
Tata avea o ladă de scule. Erau acolo de toate. Într-o zi (noroc că era vară) am băgat în tocul ușii de la balcon toate suruburile, cuiele, sârmele, piulițele. Ca să le aibă pe toate la aun loc.
Avea un cartus de Kent pentru doctor și am scos ușor din cartuș 3 pachete și am pus în locul lor vată. L-am lipit la loc cu albuș de ou.
Eheee, mai am! Zic să te oprești.?
Comentariu beton!17
Imediat,că la 3 termin.M-a prostit soră-mea sa-i dau o palma la mămăligă cand e caldă.I-am dat!Am aruncat pisici de pe sura cu parasută de manevră de la armată(un fel de parasute mai mici).Dădeam din vinul tatei soldaților veniti in aplicație la schimb cu fumigene.Trăgeam cu cornete cu ac in vârf in vacile care treceau pe stradă.Legam ață de papiotă intre pomi cand se dădeau aia mari cu sania pe acolo.
Mai?
Comentariu beton!17
@Marius, BESTIAL!!!!!!!!!!!!
Io stiu un lucru, copiii au cel puțin doi părinți ( de la care moștenesc diverse)
@oviwan, al meu are fix doi. De la taica-său a luat statura și cuvântul „nu”. Fizic nu îmi seamănă deloc. Să vedem psihic..
@Elena, mulțumesc și pentru azi.
@Elis, cu drag!
Eu eram un copil extrem de cuminte si timid. Într-o seara, privind berbecul priponit în curtea bunicilor, de milă , m-am apucat sa ii dau gogoși ( eram si de aia care nu mananca așa ca mereu incercam sa scap de mancare) . In timp ce ma amuzam pt ca berbecul chiar manca gogoașa, fratele meu, care in ziua aia se credea Winetou, și-a intrat în rol, a întins arcul meșterit cu drag, a ochit, m-a privit triumfător și a slobozit săgeata fix in berbec . Ce se putea intampla, berbecul a rupt-o la fugă, m-a agățat cu lanțul, m-a trântit jos și a inceput sa mă târâie într-un arc de cerc, atât cât ii permitea lanțul. Răcnetele mele se auzeau așa , cu o tonalitate constantă până când fundul meu ajungea în dreptul șanțului, moment în care răcneam puțin mai tare. Când a oprit bunicul meu berbecul, pantalonii mei erau deja rupți în cur de la atâta gimnastică.Fratelui meu i s-a spus ,,Săgeată Măiastră” iar mie ,,Maimuța urlătoare”,chiar nu pricep de ce…Și eu îi fac aceeași urare copilului meu ( aia cu copilul care să îi semene), dar îi mai spun că eu voi fi prima care îi învăț copilul sa spună ,,NU”. Blesteme de genul ăsta nu am avut, după cum am mai spus eram extrem de timida și cuminte.
Comentariu beton!20
@MAS, si io-s pudica să știi.
@Eleno bine că ai lămurit (în sfârșit) misterul, că nu știam de la ce vine „P”-ul ăla al tău. Acu’ e clar, avem echipa de șoc Pudica & Placidu’.
Comentariu beton!13
@Didino, fix de la pudică vine??
@didina: Da„ Placidu` cine-i?
@Victor, scuze pentru întârziere, am fost ocupată cu afumătoarea. Era vorba de @Mihai. Termenul e împrumutat de aseară, de la Rock FM, și cred că i se potrivește la fel de mult pe cât îmi pare @Elena de pudică. ?
@Victor, cum cine? „Idolul femeilor”!
Să vă povestesc si eu o grozavie de pe la vreo 10-11 ani. Aveam sură în spatele casei si mereu găseam ceva de mesterit p-acolo.Găsesc un păianjen ce avea un mic saculet cu ouă lipite de burtă si ma gândesc sa salvez bietele oua. Zis si facut…iau un borcanel, pun niste vata si asez coconul păianjenului înăuntru, acoperindu-l cu o hartie. Cred ca ghiciti bucuria lui tata cand l-am anunțat ca ouăle au eclozat si micii păianjeni (câteva zeci) îi eliberasem în dormitor….deh, era prea frig în gradina….
Comentariu beton!14
@Doina, citind comentariul tău (și toate celelate câte au fost azi pe blog) mă bucur că fiu-meu are tabletă de la 3 ani. Maxim ce-a făcut a fost un slime (slaim) ca așa a văzut el pe youtube. M-a pus să iau detetgent lichid, aracet și vopsea alimentară. A mermelit ceva acolo și-a ieșit o …brânză.
Comentariu beton!13
Am ras cu lacrimi. ?
Îţi place sau nu: 0 0
@Alina, deci există oameni care plâng cu lacrimi?! Pffff, p-aici e cu muci de regulă??.
Tare textul!
Mi-a adus aminte de ce-mi ziceau ai mei când făceam vreo tâmpenie și mă mai și ofticam că de ce mă ceartă: „O să vezi tu când vei avea copii…!”
@Ionuț, și tu ai doi. Baftă!
Muhahahaaaaaaa!
@Elena, da, vorba englezului: double the pleasure, double the fun, ‘cause 2 is better than 1! ?
Treaba asta cu ”să ai un copil exact ca tine” mi-a urat-o mama, dar nu pentru că aș fi fost năzdrăvană în fapte, ci în vorbe. De multe ori șugubețe, dar de și mai multe ori- arțăgoase.
Mi-a dat Dumnezeu și o fată, din fericire nu seamănă cu mine, în schimb încerc eu să semăn mai mult cu ea. Dacă eu par uneori picată din lună, ea zici că-i picată din povești.
@AKzen, mă gândeam c-ai dispărut iar. Vezi cum faci să n-ajungi iar în colivie. Dacă e cere o cutie de carton că vin eu și te salvez.
@Elena nu mai dispar eu așa ușor, am fost pe-afară, ai văzut ce vreme frumoasă e? Finally.
Mai bine colivie decât cutie de carton, că poate uită să-i facă o găurică și mă asfixiez până vii tu. 🙂
Am citit râzând și cu lacrimi în ochi! Frumos mai povestești! Și ce drac de copil ai fost. Eu sunt tot sora mijlocie, dar am fost ușa de biserică pe lângă tine. 🙂
@Blanche, mijlocia mea, ușă și biserică sunt două cuvinte care la mine nu s-au legat.
@Blanche, eu una am tot respectul pentru ușile de biserică. La ce grozăvii se petrec între pereții unora dintre aceste ”sfinte” lăcașuri, mă mir că nu-și iau balamalele la spinare și n-o întind unde le-o duce clanța.
Dar ideea e că ai fost copil cuminte, corect? Și nu regreți?
Chiar cuminte nu am fost! Pe lângă Elena mă refeream. Am înecat niște boboci de rață în butoiul cu apă de ploaie, am mâncat găinaț (Marius M, bune căcărezele?), am călărit berbeci in timp ce mânam oile la muls (bunicul era cioban), mâncarea mea o căram câinilor și pisicilor de la bloc, inclusiv mămăligă cu brânză direct în buzunarul unei rochițe de vară…
Azi am dus copiii la țară, pe uliță fii-mea m-a pus să o iau în brațe ca să nu calce în „caca de căpriță”. Se schimbă timpurile!
Blanche,bune.Bio!:)))
Fenomenală ca de obicei Elena?
Eu imi aduc aminte de pasiunea mea pentru a-mi croii haine, din ce crezi? Din rochiile alea de petrecere care stăteau în sifonier si nu erau îmbrăcate niciodată, din punctul meu de vedere!???
Sincer nu îmi mai aduc aminte dacă primeam bătaie pentru distrugere, dar ce stiu sigur este ca fimiu chiar nu îmi seamănă că nu îl vedeam bine daca intra în….dresingul meu!?
PS Azi am toaletat pomii fructiferi? am trecut la lucruri mai grele!
@Mary M, rochia de mireasă a mamei a sfârșit în ținuta unei papuși fără mâini. Șj cu o gaură în loc de gură. Ca s-o hrănesc cum trebuie.
Amintirile copilariei raman acolo ,undeva intr-un colt si le mai cautam atunci cand greutatiile vietii ne dau pauza cateva minute ,o data la vreo 10 ani…
Am facut multe dracii in copilarie,de la spart geamuri cu mingea(de 3 ori intr-o saptamana la acelasi vecin ) pana la urcat pe bloc si aruncat cu pungi de apa dupa oamenii care treceau pasnici pe strada.Cel mai rau a fost cand saraca mama a auzit ca m-am urcat pe un turn de evacuare a gazelor de la tesatoria din oras…turnul are cam 210 inaltime si pe vremea aia avea scari exterioare pana sus ! Am patimit o saptamana numai in casa dar privelistea de sus a meritat toata pedeapsa! Cautati pe net „turnul de la viscoza” .Cu o investitie buna,acolo aus se poate face un restaurant cu o priveliste frmoasa !
P.s. Sper sa nu semene fica-mea cu mine ,ca plimb la carucioare…?
Comentariu beton!12
@ionuthd, dacă fiu-meu mi-ar fi semănat, jur ca târam după mine cutii goale de coca-cola și dormeam cu câinii în cutii de carton.
Elena chiar mi- as dori un copil ca mine in privinta nazbatiilor din copilarie. Ai fost „cu capul” de mica. Oricum pui sau blat pt tort nu e mare diferenta. Mama responsabila. Iar ai scris demential. Misule, meteorologule dai primavara si peste granitele tarii?
@Marius, dincolo de toate năzbâtiile astea am avut doi părinți care chiar au crezut c-o să iasă ceva bun din mine. Băi, și chiar a ieșit. Sunt împăcată cu tot ceea ce am făcut.
Io am făcut atătea tâmpenii ,copil fiind că nu mai țiu minte.Dar cele mai funny îmi par cele de om matur .La noi la bânățenii făloși,ești de toată rușinea dacă nu ai șpais și atelier.Și în atelier,am descoperit într-o zi o plasă de păianjen într-un colț.Pe care ședea liniștit un paianjen domestic cu cruce.Primul instinct a fost să îi dau foc.Dar m-am răzgândit și l-am lăsat în pace .Și am început să omor muște cu plici-ul și să îi dau de mâncare.Și i-am pus numele de Ivan.Care Ivan s-a făcut cât o tarantulă și toți prietenii care veneau în vizită și la grătare ,mergeau să îl vadă pe Ivan.Și se minunau de cât de tembel sunt să cresc un paianjen.Ivan a sucombat tragic asasinat de boul de fost cumnat(polițist, nu ai ce să ceri de la in individ cu IQ-ul căt numărul de la pantof,nu generalizăm.)care a venit să îmi ceară bormașina portabilă și i-am spus să o ia din atelier.Când a ieșit, m-a anunțat trinufător ,,vezi că ai avut un păianjen mare în atelier,dar nu îți bate capul că l-am omorât eu”.Hă,hă,hă.”FMM de tablagiu…
Comentariu beton!18
@Paco fratior eu mare am facut alta si mai si. Aveam un amic, care abia isi cumparase apartament. Nush cum face asta si o matza pui se pripaseste la el acasa. La petrecerea de casa noua am luat manunchiul de chei din dotare si am inceput sa fac ca in reclama de la tinerama si brusc pisoiul a inceput sa fie atras de mananunchiul meu de chei care avea si un snur din ala de pus la gat. Care nu stiti ce este tinerama dati search pe google. Si il plimbam in jurul lui ca pe un soricel si pisica sarea sa il prinda cum fac vulpile alea albe nordice. Ba o distractie pe noi grava! La un moment dat plictisit las pisica in pace. Asta torcea numai pe langa mine. Si ce imi trece prin cap ca sa scap de ea. Sa ii pun de gat manunchiul de chei ca sa nu mai fie nevoie de mine sa il agit. Fratioare… cand s-a miscat pisoiul dupa loc… Ihaaa Rodeooooo nu alta. Sarea pisoiul ziceai ca il frige talpile, de ziceai ca e posedat. Pana la urma una din gagici s-a sesizat si a inceput sa ma faca cu ou si cu otet ca chinui bietul animal. Ca sa imi recuperez chieile m-a mai si ales cu cateva zgaraieturi. Ma si acum cand imi aduc aminte rad ca nebunul.
PS: si eu hraneam paianjeni. Chiar in grupul meu fiecare avea arahnida lui :))
@Paco, ce-i ăla șpais?
Hai că atunci când citesc imi aduc aminte .Am avut pui de bufnița,il țineam cu bucațele de carne din pulpe de pui crude.Cam vreo trei săptămâni l-am ținut, până i-au dat penele bine si a inceput sa zboare.Și asta acum vreo 5 ani,la munca.Apoi i-am dat drumul.Deci vă dați seama câtă minte am….Oricum,când avea pene era superb,nu știu dacă mai am poze.
Voi hrăneaţi animale iar eu am furat prânzul pisicii. Într-o zi pisica mea prinsese un şoricel şi se juca sadic cu el – se prefăcea că îi dă drumul dar îl prindea la loc. Stăteam în picioare lângă ea şi îi urmăream strategia. La un moment dat ea se opreşte ca trăznită şi caută disperată şoarecele. Eu la fel, nu înţelegeam unde a dispărut. Simt apoi o gâdilătură slabă la genunchi, sub pantaloni. Habar nu am când şi cum ajunsese acolo şoarecele fără să-l văd. M-am îndepărtat de mâţa care căuta în continuare buimacă, am scos şoarecele din pantaloni şi i-am dat drumul în hambar. De atunci mi s-a părut că pisica aia mă privea foarte circumspect.
Comentariu beton!17
Fatah ești mortala ! Săraca sora ta mare minune ca mai e întreaga ! Pup bine scris ! ???❤️
@Elena P,Când am intrat în casă , am simţit damful de mâncare. Bag sama se dunstuia ceva pe şpohert, dar se auzea şi cum se frig crumpirii. Uşa de la cuină şi de la şpais era întredeschisă şi se vedea că aşteptau goşti fiindcă, pe credenţul glanţ, lângă crigla cu vin, era un taier cu crofne. Firangurile erau albe ca zăpada şi totul era puţuluit, proaspăt fărbuit, în afară de molăraiele cu bunicii şi străbunicii gazdelor”.???
Șpaiț=cămară.
Comentariu beton!13
@Paco, ești bine?
Sau m-ai înjurat de mama…
@Elena, am stat cu dicționarul în față să-nțeleg ce zice @Paco. Durează de 5 ori mai puțin să înțeleg un text în olandeză. ?
@Alin ,eu îți povestesc ceva de mâțe ,dacă promiți că nu mai spui la nimeni:când eram bighidiu ,eu și prietenii din zonă,am prins un mârtan alb vagabond ,am scris cu o cariocă roșie Ferrari pe laterale și i-am turnat diluant pe cur.
@Paco, cand eram mici, mergeam pe camp si prindeam soparle. Dupa ce le scoteam dintii, regulamentar, le puneam pe tricou si le purtam ca pe trofee. Odata am vrut sa vad daca stiu sa innoate. Gandindu-ma la crocodili am bagat-o si la fund.. Am fost tare dezamagit ca reptila ordinara nu stia sa innoate. Faza e ca nu mai respira si am inceput cu manevra de resuscitare sa ii fac masaj cardiac. Culmea a mers si asta trezita la viata avea o energie ca a luat-o la fuga. Am tinut-o vreo 2 luni intr-un acvariu afara, pana cand mi-a furat-o cineva.
Alta data m-am dus cu baietii la zarzare rosii. Locul era botezat „la porci”. Fusesera cotete de porci acolo si nu au mai fost curatate deloc. Putea vara grav. Ne ducem si cum ne suim noi pe acoperisul acela de tabla galvanizata, unu dintre noi pica inauntru. Bah putea asta grav. La intoarcere mergea la doi metri in spate si cu capul in jos. Asta pana cand s-a schimbat directia vantului si am facut schimb de locuri. Nu va puteti imagina reactia oamenilor care treceau pe langa el.
@Elena și @didina:țucă-vă Paco pă’ frunce dă mimoze!Uica Paco vorbește patru limbi străineze si baș mai înțelege valenciană…
Multumesc Elena! M-am ingrasat 2 kile.