Pe la începutul anilor 2000 lucram în asigurări. De viață. Lucru care n-ar fi fost neapărat cel mai rău din lume dacă românul n-ar avea concepția aia cu „mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, încercați la alții”. Așa că într-o țară de curajoși, în care nimănui nu-i e frică de moarte, vânzătorii de asigurări au fost nevoiți să se replieze și să vândă… fum. Mai precis, niște iluzii. Practic le băgam sub nas oamenilor modalități de economisire a banilor pe termen lung. Mă rog, detalii plictisitoare care nu vă interesează.

Cert este că pentru fiecare client pe care încercai să-l vrăjești, aveai la dispoziție niște scenarii ale evoluției sumelor economisite. Ei bine, scenariile aste erau gândite de un progrămel. Iar progrămelele de obicei pot fi utilizate doar cu ajutorul unui calculator. În cazul de față, cu ajutorul unui laptop, că doar nu era să te cari la potențialul client cu ditamai unitatea externă, monitor și tastatură. Problema e că la începutul anilor 2000, în spațiul carpato-danubiano-pontic, laptopurile erau mai rare decât exemplarele de marmotă cu cinci picioare. Ce-i drept, aveam la dispoziție vreo două bucăți (de laptop, nu de marmotă cu cinci picioare), dar se împărțeau la 200 de inși. Șansele să prinzi vreunul și să-l iei la client erau practic mai mici decât cele de a da totuși peste marmota aia.

Prin urmare toată lumea mergea la prezentări cu niște foi pe care erau tipărite scenariile vieții. Ferească ăl de sus să se schimbe vreo dată, vreo sumă sau ceva la locul faptei, că erai nevoit să reprogramezi întâlnirea pentru altă zi, când te prezentai cu alte foi, conform noilor date. O plăcere să muncești în asigurări în anii ăia, ce să mai.

Well, doar că într-una din zile fratele vostru a agățat un potențial client care voia să facă asigurări pentru toți angajații din firmă. Fo 50 de oameni, dacă nu mai bine. Cum naiba să mă duc cu foi tipărite la prezentare? Mi-ar fi dat omu’ cu ele in cap. Da’ până la urmă, pentru că totuși era potențial baban acolo, mi s-a aprobat să iau unul dintre laptopuri cu mine. Ăla pe care-l mai folosea și șeful meu. Ceea ce am și executat.

Partea nasoală era că nu mai folosisem niciodată vreun laptop și aș fi vrut și eu să mă familiarizez un pic cu el. Neah, n-ai văzut așa ceva. Mi l-au pus în brate fix în ziua prezentării, cu câteva minute înainte să plec la întâlnire. Lasă, mi-am zis, sunt băiat deștept, mă descurc eu. Și m-am descurcat. Mă rog, parțial, dar m-am descurcat.

Am ajuns la sediul firmei. Acolo, surpriză, în loc de un om, mă așteptau trei. Doi bărbați și o femeie, practic tot board-ul companiei. Bun așa, lasă că-i vrăjesc eu imediat cu farmecul meu inefabil. S-au strâns mâini, s-au schimbat două-trei vorbe și hai să trecem la fapte. Atmosfera era foarte business așa. Am încercat eu și vreo două glume, dar am primit înapoi niște priviri care-mi spuneau că nu trebuie să intru în zona aia. Bine, dom’le, vreți să fim serioși, așa să fie.

Ne-am așezat toți pe scaune. Cei trei erau puși în semicerc în jurul meu și al laptopului de unde trebuiau sa înceapă să iasă soluțiile miraculoase de protecție și economisire pe termen lung. Am deschis drăcovenia, am apăsat pe power si am așteptat să pornească. N-a mai fost nevoie să aștept, norocos cum sunt, era pornit gata, s-a aprins instant. Atât doar că asta se întmplase din motive independente de voința mea și n-am apucat să mă bucur.

Sunteti atenți, da? Urmăriți cu ochii minții scena? Patru oameni extrem de concentrați se uitau în monitor de parcă de acolo urma să iasă noul Mesia. Momentul perfect, cel mai bun cu putință, să-și dea autoplay un filmuleț în care o tanti cu forme apetisante executa niște lucruri, pe care n-aș vrea să le descriu aici, cu doi domni tatuați și extrem de bine dotați. Fețele audienței din jur? Priceless.

Da’ partea cea mai tare știți care e? Au râs toți înțepații ăia cu lacrimi și până la urmă s-a semnat contractul. Luna aia am avut cea mai mare cifră de vânzări din agenție. Mă rog, a fost de altfel și singura mea peformanță notabilă în asigurări. Csf, ncsf.

Ce voiam de fapt să zic, nu suntem noi azi niște răsfățati ai sorții doar pentru faptul că avem la un click distanță toată gama de laptopuri și ne putem cumpăra lejereanu orice configurație vrea mușchiulețul nostru de internauți destoinici?

mihai_vasilescu_laptop_lenovo