Azi o să fiu scurt, foarte scurt.
Treaba stă așa, în rarele ocazii în care mă agăț de câte una-două beri pe la vreo terasă, Ciuc se află întotdeauna pe lista mea. Pur și simplu e una dintre puținele beri care-mi place. Iar mai nou, pe mine au reușit să mă atingă și cu campania lor, asta cu #LumeaNoua. La modul că mă simt în mod direct vizat de ea, de campanie. De ce? Pai eu chiar trăiesc într-o lume nouă care nu exista pentru mine acum patru ani.
Cei care sunt de mai multă vreme pe-aici știu exact despre ce vorbesc. Despre un om, eu, care acum patru ani credea că Facebook-ul e pentru găsit foștii colegi de școală generală și internetul pentru trimie email-uri către șefi și vizionat filmulete mai mult sau mai puțin funny. Well, patru ani mai târziu, trăiesc din bătut în taste pe internet în #LumeaNoua. E ceva schimbare, nu?
Și poate nu m-ar fi atins campania dacă nu-i vedeam și spotul comercial. Spot care mie mi se pare de mare efect. Să iei piesa aia, „Noi în anii 2000”, piesă care tuturor ne aduce aminte de vremuri demult apuse și s-o pui peste filmările care reflectă perfect realitatea în care trăim azi, mi se pare o idee beton. Cu greu ai fi putut să găsești ceva mai sugestiv pentru o Lume Nouă. E o antiteză aproape perfectă.
Ce voiam să-ntreb. Pentru voi cei cu care îmi petrec diminetile și nu numai, ce înseamnă Lumea Nouă? Cum simțiți că s-a schimbat viața voastră datorită faptului că astăzi ne mișcăm și trăim între cu totul alți parametri decât acum câțiva ani. Întreb cât se poate de serios. Sunt extrem de curios ce-o să ziceți.
P.S. V-am lăsat spotul mai jos, poate vă inspiră și pe voi.
Pentru mine si acum si ieri,Facebook -ul reprezintă acelasi lucru,nimic.Daca maine nu ar mai fi internet,smartfone,pc nu ar fi mare tragedie.Sunt, le folosesc,nu sunt asta este.Si daca toata lumea ar bea ca mine ar da faliment toata industria de alcoale.
Comentariu beton!25
@edelweiss, să știi că nu despre Facebook ziceam. Ci așa în general.
@Mihai,stau cam treijdeminute pe net aproape zilnic.Cam asta este media si pun si una sau doua partide de dota 2 cand am timp.Pentru mine nasol ar fi sa dispară motoarele pe combustie.
@edelweiss, astea electrice nu te coafează?
Am vazut la suedeji un Shelby 350 GT h din anu domnului ’66.Îl făcuse electric.Mi-au dat lacrimile.
@edelweiss, doar am citit ce ai scris despre Shelby si m-am intristat. Trist, foarte trist. Vremurile nu se schimba mereu in bine.
Dacă ești încă tânăr învață motoare electrice dacă mai vrei pensie. Nu că vor dispărea motoarele pe combustie, dar se vor împuțina. Bătaia și piața va fi pe cele electrice. Mai exact baterii. Învață despre baterii. Partea de comenzi va fi a programatorilor. Rămân bateriile și roțile. La atelier oamenii vor veni ca vor mai multe baterii sau vor să le înlocuiască pe alea că-s duse și la reprezentanță costă cât o mașină noua și „nu se merită”.
@Haivas,arata-mi un bărbat căruia ii plac masinile,sa spună nu unui V8,bloc mare sau mic.Sigur o sa spună nu o vreau pe aia din seria M sau AMG sau un muscle car cinstit,io vreau sa conduc pe aia care are are trei baterii si iti da adrenalina ca si un ventilator.
@haivas, o iau ca pe o gluma. nu ai cum sa asociezi Shelby sau orice V8 cu „bateriile”. Condu unul, traieste senzatiile si pe urma nu o sa vrei „baterii” pe asa ceva.
edelweiss DE BUKOWINA ?
Îţi place sau nu:
0 
0
Lumea noua inseamna sa fiu eu, asa cum sunt pe bune, intr-o lume noutza plina de oameni care vor sa para cumva. Scurt si cuprinzator, zic :). Mi-au lipsit chestiile astea misto scrise de tine. Nu prea am mai avut timp.
@DOINA, deci ceva schimbare se simte și la tine, nu?
Da, da. Big! Huge!
Lumea noua pentru mine reprezintă studentia, sfârșitul ei, iar de o săptămana încoace, primul job. Hmmm da’ ce tinerică mi-s! ?
@Ana, ha! Felicitări!
Schimbarea este si va exista mereu. Eu cred ca o simtim cu toții. Internetul ne a aratat cum sta treaba de fapt in lume, tv ul ne a aratat doar ce voiau ei sa vedem :). Nimic nu mai e cea fost. Am invatat din mers sa ne deschidem….sa ne orientam singuri, sa alegem… Concluzia: Da, se simte o schimbare mare in noi, in lume…
@GL, sunt tare curios cum va fi cu generațiile care se nasc acum.
@Mihai , este fix si curiozitatea mea. Generatiile care se nasc acum sau care au cativa anisori …ce va fi cu acesti oameni? Eu fiind mai in varsta asa…clar ca marea parte a vietii am trait-o in lumea veche, lumea reala. Cum vor trai cei care stau pe net enorm de multe ore zilnic? Ce perceptie vor avea despre realitate? Despre iubire? Cum vor gestiona practic viata? De exemplu, eu sa am copii mici acum, nu stiu cand si cum as avea timp sa stau pe net …si totusi multe mame de copii mici petrec multe ore pe net…
@Doamna GMT, păi eu am colege care au copii și prin natura profesiei stau minim opt ore pe net. Că, de, lucrăm în digital. Deci se poate.
M am gândit, cred ca se vor naște singuri, fara ajutor, gen, vor gasi calea singuri.. Ce moase, ce doctori :)))
Pentru mine lumea nouă înseamnă să mă întreb cum dracu’ puteau trăi unii fără mobil, fără calculator, fără Facebook….Ca să-mi dau seama apoi că 75% din viața mea de până acum am trăit astfel.
@Marius, da, frate, da. 🙂
Dar puteam si a fost ok pt vremurile alea…traim o evoluție si o revoluție a evoluției 🙂
Fiind o persoana trecuta de a doua tinerete, pentru mine „lumea noua” nu reprezinta nimic placut: muzica suna la fel, daca asculti „muzica veche” esti babalâc, distractia din „lumea noua” se intelege prin multa bautura, niste „cuie” si mult casual sex (asta nu este un lucru rau…:P), filmele de comedie sunt de tot rahatul, mancarea este de tot rahatul, facebookul este plin de rahat, iesim in oras cu prietenii dar stam cu ochii in telefon, copiii nostri nu mai stiu sa citeasca o carte, nu stiu sa vorbeasca. Bancile si multinationalele ne sclavagesc si fac ce vor in tara asta, politicienii se intrec in care este mai jmecher si mai hot (si mai curve), serviciile sunt din ce in ce mai proaste. Daca s-ar inventa masina timpului as vrea sa traiesc in loop anii 90. Asa ca, ce dracu sa imi placa in „Lumea Noua”?
Comentariu beton!25
Imi cer scuze, m-am imbatranit singur…Am vrut sa spun ca sunt o persoana trecuta de prima tinerete. Acum o traiesc pe a doua. 😀
@Gerogian, eu sper că trolezi. La o primă vedere îți enumăr cinșpe avantaje ale lumii noi. Man, depinde doare e tine sa folosești din ea doar ce-ți trebuie și ce-ți face plăcere.
@Mihai, sunt foarte deschis asa ca abia astept sa imi enumeri cateva „avantaje”. Bagă!
@Georgian, stăteam în pat și-mi era lene să mă dau jos după telecomanda rămasa pe masă. Lenea a învins. Mi-am instaat o aplicație care mi-a transformat telefonul în telecomandă. P-ăla îl aveam lângă mine. Să-ți spun că-mi fac toate plățile de pe teleofon? Sau că n-am mai văzut cash de două săptămâni? Și mai am din astea, câte vrei.
@Mihai sa stii ca dislikeul nu este de la mine. Iti dau dreptate ca acum avem mai mult confort datorită tehnologiei dar exista si reversul. Tie ti-a fost lene sa te dai jos din pat pentru telecomandă altora insa le este lene si sa gandeasca. Mie de exemplu, imi este mult mai ușor sa calculez pe calculatorul de la telefon in loc sa imi pun mintea la treaba si sa incerc să calculez in cap. Ei bine, in cativa ani pe unii dintre noi asta ii poate duce la demență, la Alzheimer, la atrofierea celulelor nervoase. Este bine si cu tehnologia, cu progresul dar pe noi ca oameni accesul prea facil la informație ne poate transforma in leguma fara sa ne dam seama. Ca sa nu mai spun ca asa zisa „socializare” pe wall-uri transforma oamenii in neadaptați cu frica de adevarata realitate. Am avut un coleg care era dependent de World Of Warcraft si care se juca non stop la birou. Pleca acasa, el intr-o camera si nevasta-sa intr-o camera se „intalneau” in raiduri. Au fost aproape de divorț. Cand s-au desprins de asta au reusit sa isi revina si acum sunt din nou fericiti. Merg la film, la teatru, seara mai citesc cate o carte. Sunt de acord ca Lumea Noua a venit cu mult confort dar crede-ma, platim un pret prea mare pentru asta.
Comentariu beton!11
@Georgian, știu exact ce zici, dar deja ce-ai descris tu ține de nivelul de inteligență al fiecărui individ în parte? Acum, ce să fac, să mă apuc din nou să buchisesc harta de hârtie când plec în concediu cu mașina? De ce, dacă gps-ul mă duce exact unde am nevoie?
@Mihai, noi aveam telecomanda de prin ’93-’94, aveam un telecolor luat la specula 🙂
II puneam pe fi-miu, care invatase sa vorbeasca binisor, sa schimbe canalele. Si-ntr-o zi ne-a zis, da’ ce , io-s telecomanda?
Eu nu-mi mai pot imagina viata fara informatie permanenta, fara net, imi place la maxim chestia asta. Totusi regret ca stam cu nasu-n telefoane cand ne intalnim, chiar si noi, semicentenarii. Nu putem sa nu tragem cu ochiu’ la orice semnal al telefonului.
@moatza, eu lucrez intens la asta. Când mă întâlnesc cu prietenii încerc (uneori și reușesc) să nu ating telefonul.
Lumea noua nu e facuta decat pt oameni noi, cei din lumea veche nu pot înțelege..tocmai de asta murim ca sa ne mai nastem o data, într-o alta lume noua… 🙂
Daca am fi fata-n fata ti-as propune sa jucam putin „Ghici ghicitoarea mea !”. Cum nu suntem, efectul-surpriza scontat se duce, dar fie si asa.
De unde crezi ca sunt gagicile si copiii din pozele de mai jos ?
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/d3/46/ee/d346ee24220add7247f6beb8f668fc7a.jpg
http://i4m032imkie3gak4u536h719-wpengine.netdna-ssl.com/wp-content/uploads/2015/08/812.jpg
https://joinfo.com/wp-content/uploads/2015/11/f180d14724.jpg
http://lifestyleinterest.com/wp-content/uploads/2016/07/Hunza-%E2%80%93-The-only-people-in-the-world-without-cancer.jpg
N-ai fi ghicit vreodata ! Raspunsul corect e deconspirat in titlul ultimei poze:
Valea Hunza aka Taramul Nemuritorilor, cel mai adanc Pakistan, la aprox. 200 km de granita cu China.
Frumosi oameni, nu ? Parca-parca ti-ai lasa vatra strabuna pentru vreo hunzanita. Dar nu pentru asta sunt renumitii oamenii vaii, ci pentru ca durata de viata medie e de 100 de ani. Pai cum, ei n-au boli te vei intreba? Ntz ! Sau cel putin nu stiu ce-i cancerul.
Si se poate trai mult si bine, de-ti zici ca te-a uitat moartea, mai Mihaie, si fara telefonie mobila, FB sau net s.a.
FORZA LUMEA VECHE !
#fortaLumeaVeche!#
@Faiantaru’, păi și la ce-mi folosește să trăiesc 100 de ani ca acum 100 de ani?
Desi ii inteleg ironia Imi cade foarte bine intrebarea ta, io intrebandu-ma ceva mai demultisor, uneori vrand, de cele mai multe ori insa nevrand, ce inseamna evolutie.
Libertate de exprimare ? Ahahahaha … N-ai curajul sa-i spui nevestii, o alta forma golita de sens a zilelor noastre, ce ai pe suflet ca sifoneaza, prietenii la fel, colegii la fel s.a.m.d. si voi va semetiti cu asta ? Pana si aceste randuri le scriem tinand cont de „ochiul lui Sauron”, sa nu cumva sa lasam in urma ceva compromitator sau interpretabil … ca SIPA ! „Hide what you have to hide and tell what you have to tell” ne e filozofia de viata, traim in politica adevarului, de el nici urma !
Acces liber la informatie ? Babaieti ! Un tratat actual de medicina costa si 1000 euro ! A fost unul acum cativa ani, un tanar evreu, care ce s-a gandit ? Sa descarce bibloteci pe net in numele accesului gratuit la informatie si … s-a sinucis ! Cum va puteti gandi ca cineva e dispus sa ofere truda lui, toata munca lui, pe ochi frumosi ?
Libera circulatie ? Ba’, eu nu va recomand trenurile de noapte nici pana la Belciugatele, insa trecand peste aspectul securitatii, e exact ca-ntotdeauna ! Uneori a fost mai usor obtinutul vizei, alteori mai greu, da’ pana la urma si azi daca tii mortis s-ajungi in Coreea de Nord, nu-ti trebuie decat ceva mai multa rabdare. Altfel ? Bani sa ai sa le poti intreprinde, niciodata n-a fost altfel !
Beneficiile stiintei ? Da, numa’ ca si asta e pe bani ! Acces la servicii medicale avansate …. ahahahaha… fara asigurari esti fiul ploii ! Altfel ? Marea masa, majoritate, are acces doar la ce e ieftin, adica la mobile, laptopuri etc.
Experimentari ? ce anume, ca mi-e si nu mi-e e prea clar ? poate un nou / o noua partenera sau picanterie sexuala ? inghetata cu kiwi sau ce ? Daca la asta se rezuma apogeul evolutiei voastre … 🙁
Si, si, si, da’ io zic s-o lasam balta !
Comentariu beton!15
@Faiantaru’, eu cred că te-ai dus prea departe. Mult prea departe. Eu unul am așteptat tramvaiul dimineață stând în casă și folosind o aplicație care-mi spune exact când va fi în stație. Chestie care ține de avantajele lumii noi, nu crezi?
@ Mihai
Da si nu. Fiind in concurenta cu piete de productie fie mult mai ieftine, cele asiatice, fie pe unele segmente de lux mai bune, cele europene, lumea, vezi Trump, a inceput sa si-o bage in ele de tratate. Aaaah … alea pe care tot ei le-au promovat. Ca altfel n-ai cum ! Produsele chinezesti sunt mai ieftine, dar – si cei mai important – in dauna salariilor vestice sau altfel spus, concurenta internationala (dupa caz chiar globala) are beneficiile, dar si dezavantajele ei. Unde-s multi, fireste, ne va fi din ce in ce mai greu sa descoperim o nisa pe care s-o umplem. Cu ce ma incalzeste aplicatia de care pomeneai, daca la sfarsitul lunii (in mod predictibil) salariul/venitul meu va fi din ce in ce mai mic ? Zborurile low-cost, gadgeturile electronicile mai ieftine s.a.m.d. sunt zbateri pentru supravietuire, adaptari la o putere de cumparare din ce in ce mai mica, nicidecum tehnologie pusa benevol sau altruist in slujba maselor.
@Faiantaru’, auzi? Tu ești pesimist de felul tău? Nu glumesc, chiar vreau să știu.
Si mana ta, Mihai, pe exterior e conceputa pentru aparare, mmm … sa-i spunem simplu bataie, iar pe interior pentru finete, dragoste, arte la la la. Asadar nu e nimeni asa sau asa, ci si asa si asa. Dar poti la fel de bine sa ma compari cu un Eurofighter … sunt multirol ! 🙂
@Faiantaru,respect omule.@Mihai,daca te ratacesti in pădure si nu ai din ala ca semnalul.Faci selfie cu ursu?Vezi in store daca ai vreo aplicatie cu orarul si rutele haitelor de lupi?Întrebi ca.cat pe tine ca se lasa noaptea :siri unde plm e nordu ?
@edelweiss, ce naiba să caut eu în pădure? Aceasta-i întrebarea!
@Mihai,tehnologia reprezintă progresul,iar dependenta totala de ea reprezintă regresul cel putin pentru un rednec ca mine.
@edelweiss, eu cred că dependența de tehnologie depinde de la individ la individ. Fără să fie regres.
Nu, nu la asta… Nu ai inteles nimic..
Faiantaru’… Tie iti răspunsesem 🙂
Ti-am dat un plusache ! Asa, ca stimulent, poate-poate mi te fac musteriu. Pe urmatorul insa contra cost, numai si numai daca ne spui si de ce nu-i asa.
Nu stiu cam pe unde vad altii zorii Lumii Noi, nici io n-o sa ma intorc acuma pana la descoperirea rotii, dar avand in vedere ca de la descoperirea motorului cu aburi marile inventii ale omenirii au inceput sa se succeada in intervale de timp din ce in ce mai scurte, io cam pe acolo le vad. Adica cam cu. 300 de ani in urma ! De pe atunci sau de cand am inceput sa ne transferam calitatile si poverile asupra masinilor cred ca lumea-si spune „Traim alte timpuri !”sau … „Yes, we can !”. Sau doar ce se scarpina pe chelie minunandu-se „I’ote ce poate dracovenia dracului !”. Nu cred c-o facem noi mai abitir decat au facut-o altii inainte. Si daca pasamite asta ne influenteaza dispozitia psihica cotidiana, spune-i si perceptia noastra magica asupra vietii (la mine in niciun caz ! Pan’ la urma-urmii vorbim totusi … de unelte ?!), atunci m-am bucurat cu mult mai mult la asta … http://www.20min.ch/diashow/55456/55456-KV5RGFPxEF7Ij8sP5OjSKw.jpg
In loc de incheiere: cat am evoluat insa noi si nu masinile, presupun ca nici nu te preocupa asa tare.
Respect părerea ta, dar nu sunt de acord cu ea 🙂
Mie mi se pare geniala toata tehnologia asta, si cum poti face orice cu calculatorul sau chiar cu telefonul.
Dar, in acelasi timp, mi se pare super trist ca multa lume este dependenta de internet, in sensul ca toata ziua *scroll scroll** pe facebook si vizionat vloguri, uitand sa mai faca ceva cu viata lor.
Am colegi care dupa 8-9 ore de stat la birou, ajung acasa si se mai joaca sau stau pe interneti inca vreo 4-5 ore. Deci, de luni pana vineri, vreo 12-13 ore pe zi in fata calculatorului,,, si macar alea 4-5 ore de-ar fi productive, dar nu sunt.
In fine, am ajuns la concluzia ca de aia au vlogurile si filmuletele de pe iLAD atata success: omu se uita la ele, il vede pe ala ca e peste tot in lume si are impresia ca e si el acolo. Inchide laptopul si se culca cu impresia ca el tocmai a vizitat San Francisco-ul si ca maine il asteapta un zbor spre Caraibe (doar-doar sa nu rateze cand publica ala video-ul pe YouTube).
Eu, personal, incerc sa nu mai ating laptop-ul dupa ce plec de la birou… nu tot timpul imi iese, dar asta e…
@Mihai, eu sunt fascinat de faptul că am un telefon care practic dă clasă primului meu calculator. Nici nu visam sa pot face cu ăla ce pot face azi doar cu telefonul.
Fiecare lume veche a fost, cândva, o lume nouă. Aşa că, totul depinde de lumea la care te raportezi.
Comentariu beton!25
@diabolic, mișto asta.
Pentru mine inseamnă să pot vedea, si afla ce mă interesează si să aleg singură ce cred și ce-mi place. Înseamnă sa pot comunica cu cei dragi oricând chiar dacă suntem prea departe unii de altii.
Și cel mai mult inseamnă că am inceput să visez din nou și că am căpătat curaj să fac visele să devină realitate.
@Anouk, oho! Păi înseamnă destule, văd.
Imi povestea sotul zilele trecute la o cana cu cirese cum se juca el candva in sud Italia …Ce jucarii sa aiba copiii nascuti in acei ani- ’50? Asa ca nasteau , creau , improvizau jocuri cu samburi de cirese ( un concurs complicat) , cu capace de la sticle de bere si cu pietre. Si ma uit la copiii de azi, aici, cu munti, munti de jucarii la care nu se uita deloc. Stiti ce le cumpara parintii acum de ziua lor, a copiilor ( incepand cu 4 (!!!) ani? Tablete si telefoane. Copilul unor amici are un an juma si-i sticlesc ochii dupa smartphoanele parintilor si bate din picior daca nu-l lasi sa-si puna muzica si sa danseze.
Lumea noua? Frumoasa provocare! Tin minte perfect cata frica aveam de internet- cand se zvonea ca vom fi toti in asa lume virtuala- vorbesc de anii 2000 si un pic. Noi bibliotecarii eram terorizati ca ” se va introduce calculatorul in biblioteca”. Cu rusine tin minte ca atunci cand copilul meu mai mic – avea 16 ani- voia celular , l-am ironizat si l-am intrebat daca e om de afaceri. In mintea mea doar un om de afaceri avea nevoie de celular. Ce sa faca un tanar, un om normal cu celular? Lumea noua pentru mine e acest occident, aceasta Italie in care incerc sa-mi gasesc locul…Stiu de ce-am plecat, stiu de ce raman.
PS. Misto spotul publicitar. Si mie imi place berea Ciuc foarte mult. Ma gandeam ca iar bagi premii si ca de data asta bagi Ciuc.
@Doamna GMT, la o cană de cireșe? Chiaburilor!
Pentru mine lumea noua e cam la fiecare 7 ani… Nu stiu cum se face asta dar se intampla…
Inseamna schimbat brusc jobul/ domeniul, casatorit/ divortat…
Momentan dupa facultati mastere si un doctorat fac postliceala :))
Poate peste 2 ani lumea noua va insemna alta tara, alti oameni… Mai ales ca o sa fie aproape de pragul ala de 7 ani.
Resetarea cronometrului de la zero.
Oricum, de fiecare data a fost mai bine si din fiecare experienta am invatat cate ceva.
Comentariu beton!11
@Miki, stai așa, vrei să te muți afară?
Daca rezolv cu actele copilului, da!
In secunda 2.
O data la 7 ani, ca mayasii?
„E dimineață…
E-o nouă viață..”
Ăsta-i sfârşitul cântecului de trezire al fiului meu.
@Ciprian, și? Ce zice? 🙂
Ca e obosit.
O fi de la atata viata noua?
Pentru mine Lumea Nouă înseamnă tehnologie, progres în multe domenii, acces la informație, comunicare fără limite, libertate de exprimare. Înseamnă confort (fiindcă la ce dracu’ s-au chinuit unii să inventeze apa caldă, electricitatea, motorul, dacă nu ți se permite să le folosești?), înseamnă călătorii aproape fără restricții (visez la o lume fără granițe), înseamnă rafturi pline cu chestii care așteaptă să le încerci, să experimentezi, să te bucuri de ele, înseamnă oportunități de afaceri, de job-uri, de activități la care părinții și bunicii nici măcar nu visau.
Și aș putea continua, dar mă grăbesc să plec într-un concediu, și nu la Băile Olănești sau Neptun.?
Acu’, să ne înțelegem: asta înseamnă Lumea Nouă pentru mine. Mă doare fix în pulă că unii sunt cyborgi din cauza tehnologiei sau că alții încă trăiesc ca la 1600. Nu-i treaba mea. Viața e scurtă și încerc să mă bucur de ea, fără să-mi fac prea multe griji din pricina ălora care n-o fac (sau nu vor s-o facă). Mă interesează doar cei care nu pot s-o facă.
Comentariu beton!12
@Ionut, aloooo! Plecați în comcediu? Unde, unde?
Aci aproape: Cipru.
Ce frumos spus „cei cu care îmi petrec dimineţile”. 🙂
E o schimbare. Înainte nu petreceam prea mult timp la calculator. Nu prea jucam, doar „Jungle arcade”, cine îşi mai aminteşte…Acum informaţiile le iau de pe net, la televizor nu mă uit decât foarte rar. Fac vânzări online, asta pe lăngă job, deci netul este indispensabil. Dimineaţa îmi citesc mailurile, citesc un blog, mă uit la meteo, nu neapărat în ordinea asta. Cu ai mei mesaje pe messenger, pe facebook nu stau mult. Dar îmi petrec mult timp căutând informaţii din diverse domenii, e greu să îmi imaginez cum ar fi fără net.
@GabiI, ăăă… ce blog citești dimineața? 😛
Când apăs „m” îmi apare prima opţiune. 😛
@GabiI, 😛
Lumea noua in care traiesc eu e o combinatie delicioasa de oportunitati, riscuri si libertate. Lucrez de acasa (parc/avion/iarba verde) intr-un domeniu care nu exista atunci cand am facut facultatea (promotia 2009) si pe care l-am imbratisat treptat, trecand de la consumator la creator. Acum fac continut si analiza pentru site-uri si social media. Pentru mine FB a devenit o sursa de venit, pentru ca l-am inteles ca un sistem, nu ca o distractie. In cativa ani e posibil sa trec pe inteligenta artificiala, sau ce o sa fie atunci la moda. In lumea noua nu exista limite, decat cele biologice si cele pe care ti le impui singur. Totul este fluid. Programul de lucru, volumul, cerintele, nu sunt niciodata aceleasi. Trebuie sa inveti in fiecare zi si sa fii umil, in sensul ca oricat ai stii e doar o bucatica infima. Daca te trezesti dimineata cu minte de explorator, nu de atotcunoscator autosuficient esti bine in lumea noua.
Comentariu beton!12
@Syl, băi, foarte mișto. Mai ales că știu cu ce te ocupi.
Hai, băi, c-o dau în sentimentalisme.
Lumea nouă pentru mine înseamnă că în acest moment trăiesc o perioadă în care sunt eu exact așa cum sunt în realitate. Mulțumesc?.
Înseamnă să cunosc oameni căroră aș vrea să le semăn când voi fi mare.
Înseamnă prietenie cu oameni pe care nu i-am văzut în viața mea. Înseamnă să cunosc oameni care-mi acordă încrederea lor. Și înseamnă mai multe, dar nu vreau să mă expun de tot?.
Nu m-aș întoarce în timp pentru nimic în lume!
@Elena P, să știi că nici eu.
@Mihai, când am zis că nu-s singura nebună de pe-aici..
Se pare că aşa este?
Nebunii la nebuni trag. 😛
@Elena, nu stiu daca are vreo legătură cu faptul că ne tragem din același oraș și că avem cunoștințe comune, dar reușești de atîtea ori să spui tu tot ce gândesc și eu!!! Mulțumesc! :*
Mă rog, chestie de gusturi, dar mie, ca consumator de publicitate, îmi pare că finalul spotului redă foarte bine rezumatul lui: o lălăială tristă și lungă fără nicio legătură cu produsul. Practic, puteai pune orice în loc de sticlele de bere (abonamente la telefonie, înghețată, asigurări de viață, șampon etc) și mesajul era același. Iar sloganul (unul nou nouț, semn că Ciuc insistă să nu aibă o identitate proprie) e și el nucă-n perete: ”Bere din lumea nouă”. Adică pînă acum nu era la fel sau ce? Da, poate era ok și credibil dacă-l spunea Columb la întoarcerea lui din America dar așa, care-i schepsisu? Că la urma urmei, dacă n-am lipsit de pe planetă, sau n-am fost criogenați niște zeci de ani, am simțit direct și personal fiecare transformare. Deci unde e ”lumea nouă”?
@krantz, man, tu vorbești din puctul de vedere al omului care a fost în permanent contact cu schimbările. Dar dacă te uiți în jur, o să vezi că lucrurile nu stau chiar așa. Ieși din București, iesi din zona în care activezi, o să ai surprize. Eu am mereu de la prietenii mei care nu-s atât de conectați la online și la digital. Ei bine, cred că lor li se adresează spotul.
@Mihai, oh, da! Îl și văd acum pe nea Ilie, ăla mai puțin conectat la online și digital, dînd năvală la crîșma din sat, după ce-a vizionat la tv acest spot, să se adape cu bere Ciuc ca să descopere gustul lumii noi.
Te înțeleg că poate aperi produsul clientului din portofoliu, dar tre să recunoaștem că, prin comparație cu cele de la Heineken, Carlsberg etc, spotul e de 2 lei. Fix cît vrea și nea Ilie să dea pe-o bere. Că asta-l atrage pe el, nu bărbile hipsterilor care se minunează la cît de natural s-a schimbat lumea.
Și ca să nu spui că-s Gică-contra, uite, la tipul ăsta de bere mi s-a părut mult mai potrivit sloganul ăla cu ”Încă una și mă duc”. Că era mulat fix pe publicul țintă.
@krantz, prietnii despre care îți zic nu sunt „nea Ilie” și cu toate astea sunt mai puțin conectați la online și digital. Nu mai judeca oamenii după tine. ÎN jur sunt o gramadă de oameni care nu-s „nea Ilie” și cu toate astea digitalul sau online-ul nu le spun mare lucru. Eu eram unul dintre ei acum patru ani.
@Mihai, ba exact după mine judec oamenii, așa cum faci și tu și oricare altcineva. Că și tu ai propriul sistem la care te raportezi cînd pui șablonul pe cineva și-l bagi pe analiză.
Și cred în continuare că cei care pînă acum au fost și sunt interesați de off-line și manual nu mai pot ei de minunata lume nouă plină de bere ciuc.
Chiar, sunt curios dacă aceasta se vrea o campanie de creștere a vînzărilor sau doar de notorietate a brand-ului.
@krantz, notorietatea atrage și vânzările, e implicit.
Nu, eu nu judec oamenii doar după mine. Nu în ceea ce privește publicitatea. Lucrez în domeniu. Primul lucru e să înveți să-ți targetezi audiența. Ori asta nu ai cum s-o faci dacă judeci oamenii doar după tine.
Schimbarea este grea dacă nu faci efortul să te adaptezi. Nu poți spera să rămâi vizitiu toată viața. Dacă trebuie, faci școala de șoferi. Sau devii neadaptat.
Internetul mi se pare invenția secolului. Și dacă depui un pic de efort să înțelegi cum funcționează aplicațiile astea moderne (calculator în general, facebook, youtube) poți găsi ușor partea bună a lucrurilor. Faptul că intri pe net și găsești informații cu duiumul și gratis (de la cărți la concerte), informații la care altfel nu ai fi avut acces mi se pare cel mai mare câștig al anilor 2000. Din Cucuieții din Deal dacă ești și tot ai acces la tot ce înseamnă informație la nivel global.
Concluzie: viața mea s-a schimbat mult în bine de când cu revoluția asta tehnologică
@Xenopol, aferim! Exact așa.
Pro: accesul la informatie. Pe mine ma salveaza asta in viata de zi cu zi sa nu ma mai panichez din maruntisuri, sau aflu de carti noi, intalnesc oameni misto. Plus pozele mii care le.pot face copiilor, video-uri. Pentru mine sunt importante amintirile. Cand vor fi mari, voi uita, dar cu ajutorul lumii digitale imi.pot aminti mai usor. Totul pare mai real.
Contra: rudele care au acces usor la mine ????
@Andreea, păi rudele au acces pentru că le permiți tu. Știi ce zic? 😉
singura chestie care nu-mi place e melodia …n-o suport sub nici o forma, indiferent ce versuri are….din pacate sambata am fredonat-o in cap pana am bolunzit…..stii cum e sa iti tot sune o piesa in cap care nu-ti place….brrr….
in rest….astept cu interes urmatorii 10 ani….
@NagaQ, mie-mi place de mor piesa. Am flash-uri de la ea. 🙂
Oo si shopping online!! Cum as fi putut uita? Este cel mai misto sa poti cumpara online. Am fost in scaun de rotile o iarna. As fi innebunit sa stau in casa si sa nu am acces la tehnologie. Iar faptul ca poti cumpara pe internet si iti vine comanda la usa, e oau.
In anglia avea tesco livrare la usa(mancare, nu doar haine). Practic, dai comanda intr-o pauza de masa la munca si ai castigat un timp de odihna. Cat de mult s-a simplificat viata!
@Andreea, iată.
Ionuț a sintetizat fix ce și cum mă simt și eu în lumea noua!
Jumătate din viață am trăit-o în comunism, iar a doua jumătate mi se pare excepțională cu tot ce am primit… nou! 🙂
Chiar dacă prima jumatate a însemnat copilaria, adolescența, studenția, căsătoria, stagiatura, nașterea copilului – și au fost toate minunate, a doua jumatate a însemnat o explozie de ”nou” cu oportunități, deschideri, libertăți, alegeri. Și provocarea de a decide singură, fără intruziunea sistemului și a partidului iubit…
În ianuarie 2000 am avut computer și internet (la job) și-mi amintesc și acum cât de fascinată (și speriată) eram. Aveam discționarul englez-român pe birou că nu pricepeam toți termenii IT. Google era cât o broșură…
Tot ce pot rezolva prin internet mi se mare minunat! – și rezolv multe. Și necesare. Da, am trecut și prin fishing bancar (rezolvat favorabil) dar tot n-am renunțat la operațiunile online. O multitudine de treburi rezolv prin internet – job, plan de excursii, informații, plăți, încasări, discuții, muzică, filme, cărți, cumpărături, comunicare rapidă – iar asta mi se pare fantastic!
Ne-am obișnuit cu toate astea și parte dintre noi văd mizeriile lumii noi. Sigur, ele există, dar sunt infinit mai puține comparativ cu minunile ei 🙂
Recent am citit două cărți – potrivite cu acest subiect: ”Țara cu un singur gras” (jurnalistică) și ”Drumul către libertate” (beletristică). Le recomand! Și apoi mai discutăm… 🙂
@Laura G., mulțumesc pentru recomandări! Caut!
@Laura G, pe prima o s-o citesc și eu. 😀
@Mihai, dacă nu-i trimiți grasului ăla și-o dietă (via ambasadă) n-ai ambiție 🙂
@Laura G., la asta mă gândeam. :)))))
Simt in oase si incheieturi din ce in ce mai tare! Si a dracu’ vreme, se schimba foarte des, parc-ar vrea sa-mi faca-n ciuda!
@gabriel, da’ știi că „vremurile” nu e pluralul de la „vremea” aia de la prognoza meteo, da? :)))
Dacă vreți să vă amuzați despre mine în lumea nouă sună cam aşa:
Actualizare…
Vine vremea de updatare (actualizare, așa mai de ”țurai” sănătos, românesc!) Bate un vânticel răcoros de schimbare, că mă ia cu fiori, mă trec gânduri de înnoire, lupte între nou și vechi! Azi am făcut-o lată, cu vântul de updatare bătând vertiginos dinspre Est, mai ceva ca un Crivăț rusesc d-ăla zdravăn!!
De vreo trei săptămâni sunt discuții, cu ecou între pereții proprietate personală, despre merituoasa tehnologie și avantajele ei. Pe scurt, Ștefan vrea un telefon nou! Eu, când vine vorba de tehnologie, devin pustnic; bărbată-miu e pasionat, dar lipsește momentan. Discuții preliminare: să vină ordonatorul de credite pe-acasă, și se rezolvă. Eu încerc să fiu invizibilă prin toată povestea, precum struțul, adică pun capul în nisipul presărat cu muncă și diverse și nu prea aud ce se-ntâmplă…Dar ți-ai găsit! Persuasiune!! (Ahhhh! E romanul acela de Jane Austen pe care l-am citit de n ori!! Persuasiune!!) Ștefan începe atacul: uite, se blochează telefonul, uite, pierde semnal și, uite, nu mai pot să-l sun ori nu poate să mă mai sune!! Aveam în așteptare zeci de plângeri cu privire la telefonul vechi, de ziceai că trebuia executat pe loc!! După discuții cu ”Banca Mondială”, ajungem la concluzia că e mai bine (pentru liniștea noastră și a pereților din dotare) să îi luăm un telefon nou…Căutări pe internet, extaz, comparații…în sfârșit zic celebrul: ”Bine, fie!” și după acceptul meu vine și finanțarea externă, după ceva negocieri cu puncte și subpuncte nenumărate. Gata!! ”Comandă-ți telefon și gaaataa!” Eu, din motive tehnice, nu fac parte din Coaliția pentru Telefon. Discuțiile se poartă la nivel bărbătesc, eu sunt un executant, pion important în toată tărășenia de altfel, dar nu particip la discuții pe motiv de refuz pentru tehnologie!! (Adică Jane Austen ce-are?)
De ieri sunt averitzată verbal și prin gesturi: ”Fii cu ochii-n patru, comanda e pe numele tău, trebuie să te duci să iei telefonul!” Mai mult, începe o poliloghie despre schimbarea unui ceva ce se cheamă SIM. Sunt ținută prizonieră la calculator să văd cum arată, ce dimensiuni ar avea acest misterios SIM. Am înțeles! (aparent) Ca să mă înțelegi și tu, eu întotdeauna am respins discuții prea SIM-oase, fiindcă am avut impresia că astfel o îndepărtez pe Jane Austen! Și nu numai pe ea! Tot ce este romantic și nostalgic în mine erodează cu toate Sim-urile astea… Și când e vorba de Jane Austen, păzea!! Adică nu vreau să-mi altereze nimic trăirile demne de un secol în urmă! Așa că mi-am zidit cazemate:”Pe-aici nu se trece, nici tehnologia voastră, nici nimic!!” Totuși, mimez înțelegerea: ” Da, am priceput! Tu ai micro-SIM, iau nano-SIM!!” Mulțumit, Ștefan mă lasă în pace. Batem palma: el îmi lasă bla-bla-bla SIM pe birou, eu mă duc și îi iau telefonul și pe urmă la Digi să îi înlocuiesc minunăția asta – asta e înțelegerea finală.
Plec la școală. În lift: ”Nano-SIM, micro-SIM, nano-SIM, micro-SIM!!” (mi se părea foarte simplu). Și cântam și pe arpegiu, ca să fie mai haios! DO-MI-SOL-Do (Na-no-SI-IM)…Și-tot-a-șaaaa… La școală car după mine o paporniță imensă cu culegeri, hârtii, teste. Încep orele, uit o secundă de tehnologie: ”Hiiii…cum era??? Nano-CE și micro-CE???” Intru în panică. După ore vin și două mămici ale copiilor mei. Sufletul mi se relaxează, vorbim ce și cum. Nano-SIM a dispărut pentru o secundă. Sunt în elementul meu: școală, copii, una, alta!! Offf!! De ce trebuie să fie chestiile astea mici și inteligente care mișună prin telefoane? Plec de la școală fără avânt. Știam ce m-așteaptă! Să dau piept cu tehnologia! Cu ridicarea telefonului a fost ușor, deși aveam niște emoții…(Dacă mă întrebau ăia ce e în pachet, eram pierdută!!). Am scăpat!
Merg acasă să iau chestia aia mică pe care mi-o arătase de dimineață Ștefan. Era vorba că o lasă la vedere, cică pe birou! Intru în scara blocului, era zi de plată a întreținerii. Hopa, uitasem să dau apometrele. Doamna care se ocupă este foarte drăguță. Îmi spune să le aduc acuș-acuș. Ehhhh…oricum trebuia să plec din nou să dau piept cu nano-Sim-ul. În lift iar m-apucă: nano-SIM micro-SIm (Do-Mi-Sol-Do, DO-Sol-Mi-Doooo)…Papornița cu hârtii îmi rupe mâna…Intru! Ioc să găsesc chestia aia minusculă și deșteaptă. Caut cu un ochi, alt ochi scrie apometrele. Sunt disperată: aveam teme și nu mi le puteam face. Nu îmi imaginam decât chipul copilului meu dezamăgit. Mă trec toate sudorile. Mă uit la birou: văd o chestie măricică, negricioasă, care mă aștepta cuminte. Nu semăna cu ce îmi arătase Ștefan, dar după ceva momente de cumpănă, mă decid să mă arunc în neant. Azvârl ”cutia neagră” în poșetă, iau apometrele și plec în ritm de incantație: nano-SIM, micro-SIM!! Dau hârtia cu apometrele, mă urc în mașină și plec spre locul confruntării. Pe drum mașina scoate niște sunete jalnice, nu știu ce o doare, dar ignor. Ajung la Digi și aștept, răbdătoare. Ți-ai dat seama că ce aveam eu era o baterie de telefon. Stau la rând cuminte. În fața mea personaje, personaje…Acuș, eu! ”Bună ziua! Am sunat și spuneați că aveți nano-SIM!” (uffff…am zis bine!!!) ”Da, avem!” Eu deschid pumnul tremurând ca în ”Gândăcelul” (”De ce mă strângi în pumnul tău…”) Zic cu hotărâre: ”Am adus asta la schimb!”Doamna se uită la mine și rămâne împietrită: ”Ce să fac cu o baterie de telefon????” Râsul și uimirea dădeau lupte importante pe chipul ei. Respir adânc. Între timp o colegă o întreabă: ”Dragă, vrei să îți iau și ție ceva??” Ea, cu oftat: ”Da, o cafea maaare!!” Eu oftez. Îmi iau inima în dinți și îi spun: ”Dragă doamnă, știu că e o baterie (adică așa mi s-a părut), dar băiatul meu mi-a spus că trebuie să ridic un nano ceva de aici, că îmi lasă pe birou chestia cealaltă, eu n-am găsit-o, dar atât de mult îmi doresc să îi fac o bucurie în seara asta, încât am venit cu multă dragoste dar puțină știință în ale tehnologiei să-mi încerc norocul! Dacă e nevoie, mai fac un drum până acasă, mai caut, dar trebuie să rezolv în seara asta!!” Și stătem cu palma întinsă cu bateria aceea tăcută și inexpresivă, și cu explicații directe și sincere! Nano m-a doborât! ”Un fleac! Am ciuruit-o!!”
Dar să vezi chestie, fata de la birou se relaxează, râde, devine prietenoasă: ”Stați liniștită, nu trebuia să aduceți nimic la schimb! Vă dau cartela și o activez acum!!” Văd că totuși a zâmbit și a renunțat la bățoșenia de office. Poate vorba mea directă…cine știe? Iau cartela!! Ura!! Nano!! Am învins!! De fericire, fac niște cumpărături alandala: niște pește, niște legume, o cremă de față total nefolositoare, un ceainic cu flori mov…”Ai rezolvat?” ”Aha!” zic eu triumfător. Cu mâinile în pește și legume, trag cu ochiul la Ștefan. E mulțumit. ”Cine vă recomandă??” ”Talentul meu…” vorba filmului. Hai, că eu și cu nano ne-am împrietenit! Da′ știu că e musai o updatare. Acum norocul a fost de partea mea…
I-am povestit de-a fir a păr lui Mirel la telefon tot ce-am pătimit. Replici, expresii, tot. A râs minute în șir. A râs, a râs…am râs și eu. ”Când m-ai luat, știai că eu sunt în vremea lui Jane Austen! Refuz tehnologia!!” Râde și mai și…oricum, m-a încurajat să povestesc…În adâncul sufletului știu adevărul: se cere un update!! Și totuși, cu Jane Austen, cum rămâne??
@Paula T, well… peste zece ani Jane Austen va fi citită în timp ce paginile se derulează direct pe retină cu ajutorul unui dispozitiv micuț implantat lângă ureche. 😉
Lumea este intr-o continua schimbare.
Mihai, simt cum se schimba vremurile. Simt cum ma schimb si eu (vreau sa cred ca mereu in bine). Unele schimbari le vad cu ochi buni, altele nu. Pt mine prea multa tehnologie, mai devreme sau mai tarziu, ne va dauna. Asta pt ca nu toti cei care o folosesc mai sunt educati si nu mai au un sistem adecvat de valori. Imi place ce vad, ma adaptez cum pot, resping ce nu-mi convine si merg mai departe cu speranta ca vom fi mai buni, iar atunci si vremurile vor fi mai bune.
PS misto filmuletul.
PPS indraznesc sa las 2 titluri de carte: „Minunata lume noua” si „Reintoarcere in minunata lume noua” – Aldous Huxley.
@Marius, păi secretul e să iei din toată tehnlogia care nee pusa la dispoziție acum exact ce te coafeză pe tine și te face fericit.
@Mihai, exactamente. Lucruri bune si mai putin bune pt mine. Ma adaptez cum pot mai bine.
Eu sunt mai vintage așa, dar important e că am mintea relativ flexibilă și iau din toate măcar ce mă bucură sau îmi ușurează treaba – cu un singur click îmi comand cărți online, cu altul, pac, aterizez într-o junglă și mă holbez la maimuțe sau la Dalai Lama în ogradă să văd ce-a mai făcut etc 🙂 Dacă n-ar fi fost tot avântul ăsta tehnologic, posibil n-aș fi aflat niciodată de perspectivele științifice asupra unor lucruri – bine, asta mi-a accentuat unele nedumeriri, dar na 🙂
Tot strict ca exemplu, m-a încântat teribil că l-am găsit pe FB pe autorul Spovedaniei unui preot ateu, e un deliciu ptr creierul meu să-i urmăresc postările. Dacă trag linie, cred că ies pe plus. Cumva voi fi o babetă relativ adaptată și asta e bine 🙂
E drept, adeseori mă simt depășită de unele, dar iau o moacă preocupată și trag cu ochiul la unul și altul, în speranța că mă voi prinde cum funcționează 🙂
@miha, sau ai putea să întrebi sau să cauți pe… net. 😉
Cum e cartea ? Ma trebuie s-adaug ca o lectura religioasa ma intereseaza dintr-o singura perspectiva: nu-mi povesti ce te determina sa nu crezi, asta-i la indemana oricui, ci ce te face sa crezi ! Sau cum le-a raspuns odata un dujman de-al meu evolutionistilor: „nu ma intereseaza ca ADN-ul nostru e similar in proportie de 98% cu al unei maimute, ma intereseaza doar cele 2% care dau diferenta !”. Pot sa-mi fac sperante in aceasta directie ? Asa pe spicuite, dupa ce am gasit pe ici pe colo pe net, imi place tipul ! „Viata mea avea de toate, ba’ imi si prisoseau, un singur lucru ii lipsea: adevarul !” (intr-o forma prescurtata a originalului:
„În urmă cu doar o lună, aveam tot ce-și putea dori un om, mai puțin un lucru… Aveam liniște în familie, aveam o familie… Un job respectabil, de vreme ce oamenii se închinau în jurul meu și îmi sărutau mâinile. Ți s-a întâmplat vreodată? Ce experiență de viață! Eram preot ortodox exact în locul potrivit pe lumea asta – în țara unde Biserica mea se mândrea cu televiziune, politicieni servili, cea mai mare catedrală a secolului 21 etc. Iar eu, doar pe puterile mele, răzbisem în branșă ca nimeni altul: primul la doctorat, studii, conferințe, publicații, parohie în buricul târgului, tot ce se putea obține în domeniu. Bașca aveam și un job secret (o mică evadare), deloc de neglijat: manageriam un distins complex turistic. Și-ncă altele, aparținându-mi atunci, iar astăzi nu. În urmă cu doar o lună, aveam totul, mai puțin un lucru… pe care l-am câștigat între timp, achitând însă un preț uriaș. Câți își mai pretind acest lucru? Și mai merită astăzi? Să fii sincer cu tine”)
@Faiantaru, pai o sa razi, poate o sa plangi, si poate vei cadea pe ganduri. Mai mult nu spun, sa nu stric experienta acestei carti 🙂 Dar, da, daca e sa ma intrebi pe mine, merita citita.
Fiecare lume veche a fost, cândva, o lume noua. Asta este .Mergem inainte cu bune si cu rele.
mihai, in 1990 am inceput studiul informaticii la universitatea din heidelberg. universitatea era deja de 5 ani in csnet, un premergator al internetului. standardele actualului internet nu erau inca definitivate si noi toti din universitatile membre csnet am pus caramizi la ceea ce e astazi internetul.
prin ’91 nici nu eram asa putini in germania care avea internet si acasa. am trecut prin toate fazele de la modemuri de 56k, la dsl (am fost printre primii testeri din lume a dsl-ului impreuna cu alti 10000).
pentru mine au trecut iata acusica 30 de ani de internet si sint putin uimit sa aud de minutata lume noua, ceea ce tu numesti minunata lume noua e de fapt destul de veche pentru mine si pentru alte citeva zeci, daca nu chiar sute de milioane de oameni din vestul europei. amintiri din tinerete 🙂
@Leonardo, well, ai putea să ne mai povestești despre asta. Pare interesant.
Lumea noua? E cea in care nimic nu se mai face cu responsabilitate si calitate. Cum ar fi berea: Ciuc e cel mai bun exemplu ?
Inainte imi placea, dar acum, in ultimii 2 ani, parca s-a transformat intr-o apa chioara. Imbogatita cu alcool brut.
@Sebastian, dar știi că gusturile nu se discută, da? Pentru că eu pot să-ți spun că acum îmi place mai mult decât înainte, plus că au o sticlă mai cool. Unde ajungem dacă ne contrazicem pe ce-i place fiecăruia?
Eu vreau o lume noua in care sa existe o aplicatie cu o manuta care apare din senin si iti inmaneaza amenda atunci cand: ai aruncat gunoaie pe jos, nu ai adunat rahatul cainelui tau de pe strada, ai mancat ca porcul la picnic si ai lasat mizerie in urma, claxonezi ca boul, blochezi intersectia…etc. Cer prea mult?! :)))
@Florr, s-ar putea să nu fim prea departe de asta. 🙂
Adaptarea la iWorld ,la Lumea Nouă poate părea o corvoadă sau o constrângere pentru unii dintre noi.Recunosc că nu suport tehnologia ,nu am habar cum funcționează toate drăciile din jurul meu.Acum scriu de pe noua tabletă făcută cadou de Doamna,pentru că un laptop și o tabletă se odihnesc în pace după confruntarea dintre om și tehnologie.Omul a învins.Tehnologia a sucombat .În mod brutal.
Acum ,revenind la scopul postării,da ,trebuie să recunosc că deși sunt un anarhist,vremurile actuale ne oferă cel mai important lucru din lume :TIMPUL.
Suntem indiferenți și pasivi,dar nu conștientizăm că este cel mai de preț lucru pe care îl avem.Citesc mult,în câteva secunde gogule îmi pune la dispoziție orice subiect.Cu doar câteva click-uri,am rezervat biletul de avion și în trei ore sunt acasă.Cu două butonări mă văd cu fiul meu.Nu mai departe de ziua de azi:am plătit factura de curent în trei minute.Fără cozi,nervi și stres.La medic la fel :programare on-line,intrat,băgat cardul în aparat,citit istoricul, întrebat de sănătate,eliberat rețeta,o zi bună,la revedere.Ce câștig din toate astea:Timp.Îmi permit să citesc,să stau cu Doamna pe plajă la un citro,să pun un comentariu pe blogul Domnului Vasilescu și in general să mă bucur de viață.Off-line.?
@Paco, exact. Timp, timp care și așa e din ce în ce mai puțin.
Lumea noua mi se pare ingrozitor de artificiala si cronofaga. Generatiile ce vor veni nu vor mai stii nimic din ceea ce inseamna sa traiesti cu adevarat si e foarte trist. Am fost nu de mult intr-o zona splendida ca peisaje si ecosistem si copiii de langa mine nu-si ridicau ochii din smartfonul vietii! Sa va uitati la serialul Black Mirrors daca nu l-ati vazut. Singurul avantaj e ca se va ajunge la o viata foarte lunga, chiar nemurire, prin dezvoltarea inteligentei artificiale, dar omul asa cum il stim noi nu va mai exista. Asa ca, la ce bun?
@AD, depinde ce vârstă aveau copiii despre care vorbești. Mai mergeam și eu când eram copil cu ai mei prin diverese locuri cu peisaje și ecosistem mirifice de care ma durea drept în fund. Și n-aveam nici telefon, nici tabletă. Așa că, scuze, dar eu nu cred în teoria ta inspirată de un serial SF și de faptul că doi pispirei preferau să stea cu nasu-n telefon în loc sa admire peisajele. Fie ele și splendide.
Nu e o teorie inspirata dintr-un serial SF, lucrez in domeniul AI si vorbesc in cunostinta de cauza. Iar situatia amintita cu copiii pierduti in ecran nu e exceptia ci regula, si am observat-o mai nou la toate categoriile de varsta. Din pacate.
@AD, pentru că părinți idioți.
Acum multă vreme m-am îndrăgostit de un băiat. La vârsta aia nu știam mai nimic despre cam nimic. Când l-am cunoscut am descoperit brusc că mintea mea era plină de vise și el le scotea la iveală și mă încuraja să le urmez. A locuit în același oraș cu mine până a terminat școala și apoi a plecat.
În vremurile alea ne scriam scrisori pe hârtie și trecea uneori mai mult de o săptămână până ajungea și un răspuns. Cam atât dura să ajungă o scrisoare de la mine la el și de la el inapoi la mine.Ca să vorbim la telefon trebuia să merg la oficiul poștal și să fac comandă telefonică să-l pot suna. Dura in medie cam jumătate de oră să reușesc să obțin legătura și să-l aud și dacă vorbeam mai mult de 10 minute centralista ne tot întrerupea.
Am pornit fiecare pe drumul lui și n-am reușit să păstrăm legătura.
Ne-am regăsit după 30 ani. M-a găsit el pe net. Din clipa în care am găsit primul mesaj de la el am simțit cum toate visele mele din trecut reînvie și cu ajutorul lui simt acum că le și pot face să se împlinească.
Acum putem vorbi la telefon oricând, putem chiar să ne vedem indiferent în ce colț de lume e fiecare, putem să ne trimitem poze sau filmulețe cu locurile prin care călătorim….
Mie mi-a schimbat viața omul ăsta și asta a fost posibil datorită tuturor lucrurilor mărunte pe care nu le mai conștientizăm, dar care ne-au lipsit atunci și ne-au ajutat să ne regăsim și să ne bucurăm unul de celălalt acum.
Da……simt cum s-au schimbat vremurile….
mi se pare o foarte mare l*bareala treaba asta cu “lumea noua”. zau, asa! la fel si toate spoturile astea de tip ODA la adresa acestei “lumi”. fiti seriosi? care schimbare, care bine? vorbim despre o generatie, care discuta in online, se cearta in online, isi arata coaiele in online si numai in online. pe ideea, la placinte inainte, la razboi inapoi.
relaxati-va si nu mai consumati publicitatea asta de parca ar fi o arta, care zguduie suflete si porneste polemici. ca nu e.
pace.
Îţi place sau nu:
0 
0
@david, da, boss, cum zici tu. Fix așa zicea și străbunică-ta când au apărut telefonul fix și televizorul.
Mi se pare frumos și cum oamenii care erau tineri în ”lumea veche” încep să se bucure de minunile celei de acum. Maică-mea parcă a înflorit la vârsta mijlocie, și asta de când a descoperit tot felul de chestii pe internet – își ia bilete la teatru, merge la tot felul de concerte, merge la alergat. Folosește internet banking și nu mai stă jumătate de zi la poștă să plătească facturi. Face cumpărături pe net. Își regăsește prietenii și rudele din străinătate. Găsește rețete, recomandări de cărți și citește despre ce se întâmplă în lume. Când cu #rezist a știut exact pentru ce iese în stradă și nu o duce orice șmecher cu zăhărelul pentru că acum are acces la informație. În urmă cu 25 de ani, când era de vârsta mea, nici nu visa la așa ceva. Acum dacă are chef își ia bilete de avion, își rezervă un AirBNB, îl ia pe taică-meu de o toartă și îl duce în vacanță. Pentru ei chiar cred că e ceva fain 🙂
Lumea Noua are o vibratie buna, un efect care arata schimbarea, pana la urma urmei schimbarea e evolutia. Viata i total diferita fata de acuma 4 ani. Munca interioara da roade, ne desteptam din somnul cel de moarte in care ne adancira barbarii de tirani (o mica paranteza la aceasta idee; mintea s a crezut superioara inimii, ea fiind tiranul si pas cu pas vad tot mai multi revenid in inima) Se simte cum generatiile isi deschid mintea pentru ca nu putem rezolvat problemele cu aceeasi gandirea care a fost creata. Trebuie sa uitam tot ce am invatat ca sa invatam un nou mod de gandire, in care “Eu” este schimbat in “Noi”. Caramida cu caramida facem drumul catre Epoca de Aur, incepem sa ne incurajam unii pe alti si o sa avem de castigat pentru ca neamul nostru are o inima mare. Noi suntem schimbarea pe care o asteptam, fiecare schimbare pe plan individual face unde in plan colectiv ? Fiecare suntem o picatura intr un ocean si oceanul intr o picatura.
Îţi place sau nu:
0 
0
Eu aveam 18 ani in ’89. Cand ma gandesc ca in 2001 am dat spaga 150 USD sa imi scoata dracului cuplajul de la Romtelecom ca sa am si eu dial up omenesc…:))))…Tot in 2001, eu i-am invatat pe colegii americani sa foloseasca Yahoo Messenger, am o meserie care nu exista cand am terminat facultatea in 95, cu ajutorul FB mi-am regasi gasca de la bloc – Suedia, Franta, Bacau 😀 – si tot asa…
…Cred ca traim o revolutie industriala comparativa cu cea din Anglia secolului XIX. Doar ca nu vedem the big picture 🙂
pai se schimba deoarece si tehnologia avanseaza in viata noastra si astfel numai dam importanta pe trecut ci pe prezent sau chiar viitor
numai este ce a fost acum patru ani sau mai bine de patru ani adica cinci sase sapte opt noua zece cat o fi tehnologia isi spune cuvantul ca este progresul vietii
de ce este importanta tehnologia pai este pentru ca inainte nu puteam sa ne informam decat prin ziare sau alte cai care mai erau faxurile erau si calculatoarele dar nu toata lumea avea asa ceva inainte acum toata lumea are asa ceva unii folosesc si laptopuri chiar sigur ca inainte lucrurile erau mult mai simple fata de cum este acum dar de cand cu tehnologia care a avansat lucrurile numai sunt asa de sigure
deci astazi se lucreaza dupa metode noi si nu dupa metode vechi