La mine la colț e un boschetar. Genul ăla pe care-l găsești în același loc la orice oră, indiferent de anotimp sau de temperatura de afară, și dispare ca prin farmec doar atunci când ai avea să-i dai ceva de muncă. Nu se poate să nu știți despre ce vorbesc, nu cred că există bloc care să nu aibă boschetarul lui.
A propos, știe cineva din ce trăiesc oamenii ăștia? Pentru că, nu glumesc, dacă vrei sa le dai un frigider de cărat, brusc se face gol, dispar ca potârnichile. Sau, dacă n-au timpul necesar să dispară, o să afli cu stupoare că niciunul “nu are voie de la doctor” să care. Mă rog, n-are voie să care nimic altceva în afară de sticlele cu băutură. La gură. Dar asta e altă discuție. Pentru mine o sa rămână unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii din ce produc oamenii ăștia banii de pileală.
Revenind. Nenea ăsta, boschetaru’, se luminează la față de câte ori mă vede și mă arde scurt de o țigară sau de doi-trei lei. După cum îi vine lui bine pă poignet. Nu se aruncă direct, mă ia pe ocolite de fiecare dată, deși amândoi știm unde vrea să ajungă. Când mă întreabă “Șefu’, te rog și eu ceva?” știu ca urmează să scot pachetul cu țigări. Dacă ma ia cu “Bosule”, e groasă și trebuie să cotizez pentru niscaiva apă de foc.
Well, acum vreo câteva zile, treceam pe lângă el și l-am auzit “Șefu’…”. Dar ce să vezi, curat ghinion, tocmai aprinsesem ultima țigară. I-am arătat pachetul gol. S-a cam strâmbat. “Bosule, atunci măcar doi lei”. Ghinion crunt. De obicei păstrez câțiva lei cash în portofel, pentru situații de urgență, da’ omu’ chiar n-avea o karmă bună în dimineața aia. Portofelul era gol ca un creier de botoxată fund de bebeluș la prima băiță. Cred că nu i-a convenit deloc situația, că s-a cam înnegrit la față.
Dar partea și mai mișto e alta. A doua zi dmineață nu numai că nu m-a salutat si nici n-a răspuns la salut, în schimb m-a tratat cu un profund dispreț. Am crezut că mi se pare și am insitat eu cu un “neața” mai accentuat. S-a uitat la mine cu o privire lungă și goală în care-i simțeam scârba nemărginită. Ultimul om m-am simțit, va spun. Era să scot doi lei, dar mi-era că-l jignesc naiba.
Mno, ce voiam să întreb. A trecut deja o săptămâna de când nu mai “vorbim” și sunt căzut în totală dizgrație. E cazul să mă duc să-mi cer iertare și să-l implor să mă ierte? Că eu așa nu mai suport. Mă simt total pierdut și mi-e teamă să nu fac naiba vreo prostie sau ceva.
P.S. Râdem-glumim, dar boschetarul meu este exemplu perfect: nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!
Fwte-l in gura in aceasta glorioasa dimineata.
Comentariu beton!19
@Batranu, hai, mă, sâmbăta?
@Batraneee, :))))))). Ai citit textul inainte sa te duci la biserica, este?
Comentariu beton!12
asta e. mergem mai departe …
@Dan, n-avem de ales.
și normal că nu mai vorbește cu tine, ce boss ești tu dacă n-ai doi lei? ce șef fără un pachet de rezervă?
eu zic să tratezi cazul cu atenție și delicatețe. nu te mai precipita ca boul să-l saluți. și mai ales nu insista, dacă nu răspunde, doh. practic sunteți doi străini. chiar mai puțin, omul te-a scos de la sufletul lui. unde ai fost odată. curtează-l, la început. un zîmbet discret, o privire jucăușă, dă-i de înțeles, subtil, că ești pregătit pentru o relație afectivă, profundă, de durată. cu timpul, dacă ai noroc, o să vă apropiați. dar niciodată nu va mai fi ce a fost. ai ales să fii domnu Vasilescu.
Comentariu beton!76
@micuțule, m-am kkt pe mine de râs. Comentariul ăsta ar trebui introdus în articol. :)))))))
La Mega-ul de langa biroul meu, era o tanti (de etnie minoritara) pe care o gaseam maturand treptele de fiecare data cand mergeam acolo. Mi-a zis intr-o zi, cum zic ei asa, ca ar avea nevoie de cativa lei, sa ia „painica la copilas”. Cum nu aveam bani cash, si fiindca in atata vreme, imi ceruse o singura data, m-am oferit sa ii cumpar ceva de mancare. S-a uitat la mine cu o scarba si s-a incruntat, de am coborat instant de pe norisor :))) si m-am enervat si i-am zis: ei, atunci nu-ti mai iau nimic, sa fii sanatoasa!
Astia nu merita sa le dai nimic, niciodata.
Comentariu beton!16
@Bia, aaa, stai așa că faci o confuzie și intri în problema cerșetorilor. Nuuuu, eu aveam o relație cu omul ăsta, ce nu înțelegi? 😛
Karma, prietene, karma…
după ce ai scris articolul ăla acu două zile și au început să te iubească toate fetele, nu a mai avut loc și dragostea boschetarului pentru tine. ar fi fost mult prea mult și te-ai fi sufocat de la atâta iubire. așa că omul s-a sacrificat. pentru tine.
@Sabina, neah, că ruptura de boschetar s-a produs înainte de articolul ăla.
pffff, ține-l aproape de sufletul tău atunci… îți dai seama că a făcut sacrificiul suprem intuind ce va să fie. oameni din ăștia nu mai întâlnești prea ușor în zilele noastre- să jertfească tot ce au pentru a lăsa pe alții să fie fericiți… fă și tu un efort ca să vă reapropiați, nu aștepta chiar totul de la El.
Cumpără o pitulice d’aia la 200 ml de votcă şi spune-i că e ziua ta de spălat pe cap şi vrei să-l cinsteşti, şi să vezi ce te proslăveşte instananeu ?
Comentariu beton!15
@diabolic, știu ce zici, dar mă simt aiurea să fac eu primul pas. Vreau să văd niște sentimente sincere acolo, ce naiba.
Mno, mă gândesc şi la varianta în care se poate să se fi implicat alt boss şef şi acuma te cam roade gelozia ?
Comentariu beton!16
@diabolic, m-ai citit, frate. 🙂
Zii ca ai nevoie de ajutor atunci(pune.l la treaba pt un pachet intreg de tigari!)….numa’ zic
Așa-ți trebuie, fără să te gândești la el umbli nepregătit? nț, nț, nț? Sfânta Săniuță să te mai scape?
Mda…cunosc. Am întâlnit si eu un asemenea specimen…aveam 2 kg de mere buuune si cum nu aveam altceva (bani sau alte alimente) la purtător…am vrut sa le ofer. Arata…”ashea” cumva, foarte înfometat. Si ce crezi? Le-a refuzat si mi-a spus ca îi fac rău la stomac…a preferat sa bea din berea lui mai departe. Pam pam
Ia-l la tine acasă!
Eu am o babă la scara vecină care se uită la mine ca la ultimul rahat. Mi-a zis de câteva ori, neîntrebată, că ar trebui să le pun căciuli copiilor când erau vreo 20 de grade afară. Și dacă a văzut că ăștia mici sunt tot cu pletele-n vânt, nici nu mai răspunde la salut. Hai, sictir!
Comentariu beton!15
@Anca, ești o mamă inconștientă!!!
Exact! Pentru că las scârbavnicul curent să-mi tragă copiii…de urechi 🙂 Cum sună asta! :)))) Faza e că tot îi trage și nu pățesc nimic. Cum sună și asta!! Ori sunt ei prea sănătoși, ori te pomenești că răceala e de la viruși?!
Pe vremea când încă mai mergeam la „mec” a venit un nene de ăsta, recunosc nu aveam o relație îndelungată cu el, dar a fost „lăv of fărst said”, se apropie sfios şi îmi cere un leu să cumpere ceva de mâncare, îi zic ca nu am da’ uite ia ştrudelu’ ăsta, mă întreabă cu ce e, eu zic cu mere, reacția imediată a lui a fost BEAHHH! Aşa am distrus bunătate de relație care începuse atât de frumos.
Comentariu beton!15
@Radu, de ce să mint, nici mie nu-mi place ștrudelul cu mere. Îmi face arsuri. 🙂
hahaha mi-ai adus amite de o faza tare cu ,,mec-ul”,eram la masa afara in Tm cu niste prietene,aproape terminasem de mancat ,o colega gaseste niste ganganii si zice,,,a uite le ducem la faculta ne uitam la ele la microscop si le pune in paharul aproape gol de la ,,mec”.au venit mai multi ,,indieni de-ai nostrii””,da-ne un leu o tigara,eu nu le dau niciodata nimic,cand intr-un moment de neatentie ( nici macar nu mi-am dat seama ce vroiau sa faca,zici ca erau superman) au luat de pe masa paharele si ceva resturi…au alergat si se uitau de la vreo 10 metri de noi de ce dracu in loc sa strigam noi muream de ras,
Comentariu beton!13
@sorina, ahahahhahaaaa.
@sorina, asta mi-a adus aminte de-ntamplarea unei foste colege. Avea baiatul bolnav si s-a dus la analize cu el, analize complete, cu de toate era pregatita.
Si-o cheama mai intai sa ia sange copilului, intra, rezolva problema si cand sa mearga mai departe, a constatat ca nu mai era micul pachetel pe care-l lasase mai ferit, pe-un calorifer, pe hol. Ca nu dorise sa intre cu cacutza copilului la recoltari de sange.
Asa aveam si eu o relatie cu tiganul care facea pe omul de serviciu la noi pe scara. Dar era bazata doar pe tigari, fiindca eu nu dau nimanui bani de pomana, nici macar rudelor. I-am si zis: „Prietene, cuie de cosciug am cate vrei, dar bani nu dau ca nici mie nu-mi dau altii.” Mereu ii dadeam cate doua, si pentru nevasta-sa. Era regula: cum ma vedea, cum ma lua cu „Sefu’, n-ai niste cuie d-alea?” Bani de cafea si bautura lua de la alti fraieri.
Relatia s-a mai racit cand l-au dat afara. Zilele trecute m-a abordat la iesirea din metrou, si mi-a zis trist ca i-a murit nevasta-sa acu’ 2 saptamani si se descurca greu singur. Parea mai amarat ca de obicei. Mi s-a facut mila si i-am dat 3 tigari.
Comentariu beton!14
@Ionut, știam eu că ai o inimă mare. 😀
Cred că e cazul să-ți găsești alt boschetar, unul cu care să „construiești” o relație afectivă autentică, că asta pare să fi fost pe interes 🙂
Serios vorbind, dacă omul n-are creierul dizolvat de alcool și nu mai știe ce face, dacă nu i s-a întâmplat ceva nasol și reacția față de tine e în acel context, se aplică ce-am zis mai sus.
Dacă boschetarul e vreun fost copil crescut în orfelinat, e posibil să apară comportamente de genul ăsta.
Zic și eu, faptele bune rămân bune și punct 🙂
@lotusull, mi-ai rupt sufletul în două.
Uneori rămâne! Am o poveste din studenție dă-i mai lungă. Pot să revin cu ea pe seară? C-acu-s pe mobil și la serviciu 🙂
@VictorR, nu văd ce te-ar putea opri.
C’mon, cum să nu îți dai seama că numai tu poți face primul pas? Tu ai tot, el nu are nimic. Este datoria ta să îl ajuți cu orice are nevoie. El merită toată răbdarea și considerația. El trece printr-un moment dificil al vieții. Dacă erau rolurile inversate, el sigur te ajuta. Pentru că el, spre deosebire de tine, are un suflet mare.
I-ai furat toate iluziile și vrei tot el să își calce primul pe inimă?
@irina, auzi? Da’ cam lung momentul ăsta. Ține de câțiva ani buni.
@Mihai
Știi tu ce tragedie l-a împins pe el la băutură? Că el nu are nici o vină. A făcut tot ce trebuia.
Și ce dacă o mai „atingea” din când în când pe nevastă-sa? Doar e datoria ei să stea lângă el la bine și la rău. Și o bătea doar când bea un păhărel mai mult, nu tot timpul.
Și ce dacă mai întârzia din când în când la serviciu? Și ce dacă nu își făcea treaba cum trebuie? Porcul ăla de șef avea numai pretenții de la el.
E toată lumea împotriva lui.
Și acum tu. Păi se poate?
@Irina, dacă o pui așa, acum mă duc la el.
Mihai,ai ranit omul iremediabil!Pai,cum,frate,asa?!Aveati o relatie frumoasa si omul te astepta mereu ca pe painea calda,erai parte din viata lui zilnica:la opt coboara Marineasca si ,in drum spre piata,ii scapa 1 leu,la opt si treizeci de minute ,in drum spre masina,maharul de la etajul 5 ii serveste si el 2 lei plictisit,iar pe la noua o ia spre metrou Mihai si ii mai paseaza o tigara,un leu,doi.Omul avea un program bine stabilit,iar tu ,pentru prima oara,nexam bani,nexam tigari!!!Huooo,mai!Ai tradat increderea si rabdarea omului,i-ai dat viata peste cap si mai ai pretentii si sa te salute sau sa te priveasca gales?Nu,nu si nu.Io cred ca pana la vara ai sa ai parte de tratamentul acesta.De ce pana la vara?Pentru ca Marineasca o sa plece la bai la Techirghiol,iar maharul in team building in Portugalia si abia atunci iti va mai face boschetarul blocului loc in viata lui si te va intampina iar cu zambetul pe buze.Te rog io sa-ti faci provizii de tigari si bani marunti pana atunci pentru ca nu stii cum reactioneaza omul tradat de doua ori!
Hai ca te-am pupat si tine minte ca nu conteaza de cate ori dai pentru ca el isi va aminti mereu ziua in care nu ai avut nimica nimicuta!
Comentariu beton!15
@Andreea, așa simt și eu, că între noi s-a rupt iremediabil ceva.
Bai, am avut si eu odata o relatie cu un „boschetar” d-asta. Ce pot sa-ti spun sigur, sigur, este ca sunt foarte sensibili. Se ataseaza de tine ca o meduza. Si nu-i nevoia lor de a suge de la tine, cat simt ca tu AI si VREI sa oferi. Te simt, te miros. In ziua in care nu mai ai ce sa le dai, ei pleaca nu pentru ca isi cauta alta sursa, ci pentru ca inteleg ca tu nu poti trai cu aceasta suferinta. Cu suferinta ca n-ai avut TU ce sa-i dai LUI. Lasa-i timp! Se va intoarce cand va vedea cat suferi.
Comentariu beton!13
@Elena, o să merg pe mâna ta.
@Mihai, sa nu ai bocancii in picioare.
In situatia asta tu esti ala si f…t si cu banii luati
Eu l-as trimite in pi..a ma-sii si sanatate- mai bine dai aia 2 lei la o babuta de vinde patrunjel si sa il uiti la ea
@Gabriela, al naiba de am io în cartier băbuțe d-astea de vând pătrunjel…
Ia vino tu în Pipera, sunt băbuțe cu nuci și tufănele (dai și tu la doamne în birou, îți crești acțiunile), moșuleți cu gutui. ai de unde alege. 🙂
@ady, abia am scăpat de pipera, nu mai calc pe acolo.
Şi uite cum rămâi cu juma’ de pachet de ţigări pe săptămână şi cu 2 lei în plus, pe zi. 🙂
@9, dacă e s-o iei pe partea economică… :))))
Sunt o persoană optimistă. 🙂 Mereu văd partea plină a paharului. 🙂
Nu stiu ce sfaturi sa iti dau!Eu la mine in cartier am vreo 3 boschetari cu 2 caini!lLe mai dau bani sau mancare pt catei ,dar nu tot timpul!Dar nici nu imi cer!Daca le dau bine,daca nu,iar e bine!Au fost dati cand le-am dat numai mancare si nu mi-au cerut nici un leu!Am o relatie sanatoasa cu ei!Bazata pe respect!ha ,sper ca nu esti gelos pe relatia mea!
Ești zgârcit . Puteai să-i dai una de 10 lei că-ți dădea rest .
@Mircea, sunt, recunosc.
Eu am luptat din greu cu parcagiul de serviciu din pipera ca sa ajung la o relatie precum cea pe care o ai tu acum. N-a fost usor. Al meu era mai greu de convins, a trebuit sa-i explic zile la rand ca imi doresc doar sa ma ignore complet si ca bani poate de la altii. Intr-un final am reusit, cand imi vede masina se intoarce cu spatele si presupun ca ma injura consistent. Nu inteleg de ce te plangi … eu ma simt foarte implinita in aceasta relatie. Abia acum aproape ca-mi e simpatic. 🙂
@Anca, pentru că ești un om rău, de-aia.
Daca ai doar unul, neaparat trebuie sa va refaceti legatura. Gasiti voi o metoda. La mine in cartier la cati boschetari sunt eu ar trebui sa ies cu vreo 3 pachete de tigari si vreo 50 de lei, doar pentru ei :))))))))))))
@cati, dar unde stai mânca-ţi-aș?
@Mihai, :))) In Constanta, cartierul km.4-5. Jur ca-i full de boschetari :)) Nu-i chiar pe primul loc, dar pe-al doi-lea e sigur:)))
@cati, dacă ţi-a plăcut la mare.
Felicitări dna cati si „spor la bani” ori ajungi să mergi „pitiș pitiș” până acasă. Eu lucrez intr-o zonă preponderent „colorată”( a se citi Brătianu?), dar când trec mi se spune „sărumâna doamnaaaaa”, că deh, le „heduc puradelii”? și-n plus, la noi in curtea „serviciului” are locație gratuită staborul,pentru „timbilding”?
Poveste auzita de la frate-meu, pe vremea cand era studinte-n drept in Bucuresti: el in metrou cu cativa prieteni. Vine un cersetor la ei si unul din grup, simtindu-se inspirat, incepe sa faca bascalie: „n-am, mah, nici eu, ca sunt student si ai mei nu mi-au mai trimis bani de 2 luni, pe acasa nu am mai ajuns, cartela mi-am vandut-o pe bautura, vai capu’ meu” si alte chestii pe care le banuia amuzante foc, numa’ bune sa le faca sa se râda pe tipele care erau cu ei.
Si unde nu incepe boschetarul sa-l planga pentru situatia lui deplorabila si scoate EL (cersetorul!) niste banuti din buzunar si-i da mistocarului. S-a facut ala rosu la fata si a coborat la prima, sa astepte alt metrou
@Nickname, am auzit și eu povestea asta, dar mi-e să nu fie legendă urbană.
Ai auzit-o acum mai mult de 21 de ani?
@Nickname, n-aș putea să bag mâna în foc. 🙂
Bai, io o stiu pe una care e profa de engleza, futabila, sarmanta, care si-o luat un boschetar acasa, l-o spalat si hranit, l-a tinut pentru pwla o vreme…
@Batranu’, du-te, bă!
Domnu’,apuca.te si scrie o carte! Te roooog!
Facerea de bine e futere de mamă. Parcă așa era vorba. Împacă.te cu nenea, că acuși vine Crăciunul, păcătosule!!! Ia.i un pachet de ţigări și ceva „de gât”!
Fază dură…mă sună sor’mea de la Brașov, zilele trecute, bocind de mama focului, de parcă murise vreo rudă, ceva. Ieșind din Billa, i.a făcut un pacheţel cu mâncare și dulciuri lu’ tanti care.și face veacul pe acolo. De obicei îi dădea ţigări sau un leu, doi. De data asta frig, ninsoare, a zis să.i încălzească stomacul. Ce să vezi??? Tanti a refuzat.o vehement pe motiv că n.are ea nevoie de așa ceva! Că unde.i ţigara ei? După ce a înjurat și s.a ofuscat că.i ilegal să o pocnească pe tanti, a încheiat conversația cu mine cu un „fute.l p.ăla care mai dă de pomană.”
Dacă vrei să devii iar șeful lui atunci ar fi mai bine să îi cumperi o pișoarcă spirtoasă deaia cu 3 lei de MB (moarte blândă) și ai rezolvat cazul.Așa consolidezi relatia dintre voi.:)) Nu orice faptă bună rămâne nepedepsită dar toate faptele bune sunt făcute de un șăf. ;)) Proclamă-te din nou șef ;))
Deci, am înțeles că te plângi că nu te mai bagă-n seamă, că se uită la tine urât.
Ui aici:
Iarnă.Trotuar îngust. Polei. Pica lumea pe jos ca sub tir de armă. În fața mea, o babă care făcea mai mulți pași în lateral decât înainte. Dau s-o depășesc. Mă și clatin, baba, merge și ea-n zig-zag, nicio șansă. Inevitabilul se produce totuși, babette pică-n fața mea, laolaltă cu sacoșa plină cu portocale, madarine, d-astea. Uit că eram pe cale s-o-njur că nu șade-n puii mei acasă pe vremuri ca astea, mă reped să ajut omul aflat la ananghie. Strâng mai întâi citricele, gata s-ajungă sub roțile mașinilor și mă-ntorc spre ea, Îi întind mâna, o cercetez cu ochii.
– Mamaie, sunteți bine, v-ați rupt ceva?
Baba se uită la mine și știu c-am greșit:
– Pe cine pizda mă-tii faci tu, babă, făi?
Bă, mă-nspăimânt și-o las acolo fără s-o-njur. După nici o sută de metri, văz un moș care, traversând prin loc nepermis, se-mpotmolise în troianul de zăpadă de la marginea drumului. Ședea așa cu un picior de o parte și cu unul de cealaltă parte a grămezii de zăpadă, incapabil să treacă pe trotuar.
Mă-ndrept spre el, îi întind mâna, dar nu-i zic nimic.
Moșul mă săgetează cu privirea și mă lovește puternic peste mână.
– Ia lasă-mă-n pace, că pot!
Când să dau colțu, după vreo cinci minute de mers, mă uit după moș. Ăla, tot acolo, dând din mâini, să se echilibreze.
Există ș-o morală, dar m-e rușine s-o zic.
Comentariu beton!14
@Alina, o știm. De morală zic. :))))
Comentariu beton!!!!
Boierul catre sat: nu va mai dau pomana 50 galbeni la fiecare, va dau doar 20 de azi inainte, ca mi am trimis azi fata la scoli la Pariz..
Satul: Asa deci, spurcatule, iti educi fata la Pariz pe banii nostri!! 🙂
Comentariu beton!13
@Vale, exaaaaaaaaaaaact.
Ma gandesc ca a crezut ca nu vrei sa-i dai , nu ca pur si simplu in ziua aia nu ai. Dumnezeu stie ce-o fi in sufletul si in mintea lui, care o fi povestea vietii . Nu-i nicio fericire sa stai in strada si sa pandesti pe cineva sa-i ceri o tigara sau un ban. Dimpotriva. Eu zic sa te apropii de el si sa te comporti ca si cum nimic nu s-a intamplat, il saluti frumos, il intrebi ce mai face- chit ca se vede cu ochiul liber – si-l servesti cu o tigara. Observa-i reactia si de la reactia asta mergi sau ba mai departe…In fata la LIDL unde merg eu este un om, un barbat de prin Africa, are sotie si doi copii in Italia . Omul ajuta cu carutul pentru cumparaturi pe cine intra in magazin, apoi la asezat cumparaturile in masina. Toti ii lasa cate 1 euro iar el asa isi intretine familia. Eu fac si altceva, stau de vorba cu el, nu ai idee cat i se lumineaza ochii! Ii spun de mine, de Romania, il intreb cum e la el in tara, de ce e in Italia, ce-i mai fac copiii…Aceste fiinte umane au suflet , sa nu uitam!
@Doamna GMT, ești o peroană mai bună decât mine. Nu sunt în stare să fac asta.
Ma jenez un pic dar cu toata jena am o rugaminte la bucuresteni. Vreau sa pun o vorba buna pentru un om necajit de 67 de ani, Vasile se numeste.
Pe domnul Vasile îl putem cunoaște în timpul zilei la adresa: Calea Victoriei vis-a-vis de sediul Poliției Capitalei și vis-a-vis de Palatul C.E.C. (toată porțiunea).
Putem să-i oferim suport direct prin efectuarea unei plimbări în zonă sau prin intermediul lui Cătălin pe care îl putem găsi la Biserica Zlătari (Calea Victoriei nr. 12, email: [email protected], Telefon: +40 21-313 83 41).
SPAM!!!!!
Acum câțiva ani aveam o patiserie şi mergeam zilnic de dimineață cu soția (pe muiere o am şi acum ?). Şi într-o dimineață, pe la 05:00 când tocmai începuseră să iasă covrigii din cuptor, bate cineva la geam… Merge muierea, deschide şi era unu’ d-ăsta de-al străzii: „saru’ mâna, nu-mi da-ți şi mie un covrig, că mor de foame, țin post negru de 5 zile, etc…” Si nevastă-mea, îl întreabă, cu ce să-i dea: cu mac sau cu susan (numai din ăștia făceam). La care respectivul, întinde o față pe care se citea dezamăgirea copilului care află că Moş Crăciun nu există, și spune: „da’ cu ciocolată, n-aveți „?! Evident, am intrat în pământ de rușine… ???
@Vyo, și? aveau cu ciocolată?
Seara bună!
Tata lu` blogu` ăst o zâs că nu-i târzâu să pun ”pe hârtie” povestea mea, așadar….
Cred că era toamna lui 1993. Pentru cine cunoaște cât de cât Brașovul știe că în capătul Bulevardului Republicii, în partea dinspre Prefectură, se află hotelul ”Coroana” (fost ”Postăvarul” pe vremea comunismului). Ca un blestem, peste drum de el se află corpul ”N” al Universității ”Transilvania”, unde – timp de 6 ani – corpul didactic al Facultății de Electrotehnică m-a suportat cu stoicism. Și unde, Sfântă Divinitate! – să chiulești la cursurile nesuferiților decât la berăria din ”Coroana”? Eeee, și unde nu dă odată patronul studenților peste noi cu ideea că e mai bine la bere decât la școală? Zis și făcut! Intrăm! Nu trece prima halbă și intră-n lăcaș unu` d-ăsta de Mihai pomenit. De la o masă la alta ajunge și noi. Ca un făcut, ultimul ”pomanagiu” e Țache: mic de înălțime și pirpiriu. Da` ardelean frate! D-ăla dârz, de mere cu tine-n dinți pân` la Dumniezo dacă are dreptate! Acu`, Țache al nost` o fi fot el seralist ca noi, da-ncepuse era șomajului și trăia din te-miri-ce, un 75%, o corvoadă colo, una dincolo….Pana mea! Greu, oameni buni! Și ținea și el de banii de bere! Dar ceva monede tot avea la el. Și-l pune duhul milostiveniei să scoată balastul din buzunar și să-l întindă ăluia! Replica? De neprețuit (MasterCard intra-n România vreo 10 ani mai târziu, pentru restul replicii!). Ea a sunat astfel: ”Ăștia-s bani?” Și jmaaaaff cu ei pe masă-napoi și după un ”La stânga-mprejur!” executat impecabil iese imperial din crâșmă! După vreo 5-10 secunde de stupoare Țache dă să sară de la masă cu replica-n gură: ”`mnezău` lui că-l omor!” Belea! Oprește nebunu` că iese cu sânge pe caldarâm! Cu greu am reușit.
Mai trece nu mai mult de-o halbă și cine intră înapoi în local? Cerșetoru` oameni buni! Îl vede nebunu` și-odată i se face vena pe gât cât vița de vie! Ăla calm! Noi țineam de Țache, ăla vine la noi! Și se-așează!!! Și face calm semn spre ospătar și ne salută și zâmbește și vine ospătarul și ăsta zice imperial: ”Bere pentru prietenii mei studenți, că azi mi-am făcut suma!”
Comentariu beton!16
@VictorR, ăsta e cel mai comentariu mișto al tău, Mergea de-un articol.
Maestre! Mulțam mult! E bine și-așa rău!
@VictorR foarte tare intamplarea iar modul cum ai spus-o … :)))
Mulțumesc frumos. Sper că trăiește și cerșetorul din poveste, că bani s-o ducă bine avea 🙂 , fiindcă restul suntem bine-mersi și-am mai avea una-alta de mărturisit…
Ce e bă Țache…ești invidios? 😀
Eu zic sa ne mai dai noua articole. Trece ziua, tu nu ai scris..ne luam jucariile si plecam acasa.
Am avut si eu un prieten cersetor in liceu, era mic, ii dadeam bani zilnic pana mi-a zis mama: mai da-i tu bani de la tine ca ma-sa ii ia si isi ia bautura si tigari. Si ce crezi? Exact asta facea! Apoi am inceput sa impart cu el mancarea. L-oi fi ajutat, nu l-oi fi ajutat..macar manca si el ceva.
@Iza, măcar eu știam că-i dau direct țigări. 🙂
Acum vreo 15 ani în Sibiu era o cerșetoare fără picioare. Urca taras zilnic de la gara pe centru și seara cobora. Avea partea de jos a corpului înfășurata în camera de tractor.
Era ceva sfâșietor. Ii dădeam mai mereu bani pana odată când un coleg din Avrig ma oprește și îmi zice povestea femeii.
Avea trei băieți fiecare cu neveste și copii. Nici unul nu a muncit o zi în viata lui. Dimineata o urcau în tren spre Sibiu și seara o aduceau acasă.
Colegul meu stătea pe aceeași strada cu ei și de cate ori aveau de vânzare un porc sau un vițel prima data pe ei ii întrebau și foarte rar nu cumpărau.
E foarte clar: nu mai ai nici o sansa. Sa incepi cu iertare, cu dulcegarii mai rau accentuezi supararea lui. Eu zic sa mergi la biserica sa te rogi, sa te impartasesti, sa te ce mai e pe acolo si cel mai important sa faci o donatie luminatiei sale, marele preot. Dupa 3 saptamani totul va fi ca la inceput, dar in fiecare zi sa treci sa donezi bisericii, pacatosule. Offf nu-mi pot explica ce a fost in mintea ta si nu-mi pot inchipui de unde atata rautate la tine. Hai ca e Duminica si cu ajutorul articolelor o sa-ti iert din pacate. Boschetarul fie cu tine, fiule.
Spune-i că ești falit, te-au dat afară… și cere-i doi lei să-ți iei un corn! Vezi cum reacționează, dacă rânjește satisfăcut, nu mai e nicio speranță de conciliere.
Iarna….Un pic de zapada…..probabil decembrie 28 . Dupa un Craciun oarecum mai asa, …curatenie… Ordin.
„Arunca si oala aia cu sarmale ca nu are cine sa le manance. De fapt arunca oala cu totu ca si asa e veche. ” „Lasa poate gasim sa o dam la cineva ca sarmalele sunt bune” ” Fa cum vrei”
ZIs si facut. Cobor cu gandu sa o las deoparte , nu langa tomberon. Sau…chiar ma rugam universului sa imi scoata in cale pe cineva care ar ave nevoie sa simta si el gustu’ Craciunului.
Ba’ej’nebun? La scara in ACEIASI SECUNDA, unu cauta in tomberon. Ba si era frig …cat de cat… Nu e panica, eo -i zic direct:
–Coaie , uite am o cratita cu sarmale, sunt foarte bune au stat pe balcon , de pe 23 incoa’ . Da nu au venit musafirii preconizati asa ca ….dacat sa le arunc….zi si tu.
–SUNT CU VITA DE VIE???????
–Nu coaie is cu varza.
–Aaaaaa nu imi plac, si sunt si reci. NU vreu..
NO COMMENT.
Demential! =))) am mai auzit de boschetari nesimtiti, dar nu ma gandeam ca si-o iau chiar asa in cap
Erau niste pusti celebrii, care cerseau cu un caine in brate, undeva in zona Victoriei. Am avut o „relatie” inainte ca ei sa devina faimosi. No, cand m-am mutat eu in Bucuresti aveam birou pe Victoriei, treceam zilnic pe acolo, era un singur baietel, ii mai dadeam cate ceva, era simpatic, si mai era si cu acel caine. Intr-o duminica, nu era picior de om in zona Victoriei, am mers la Mega acolo si l-am vazut plangand, tot cu cainele in brate. L-am intrebat ce are, a zis ca il doare maseaua. M-am simtit oribil, ma gandeam cat de rau trebuie sa fie sa te doara ceva si sa nu ii pese nimanui. Mi-a aratat falca umflata. Am fugit la farmacie, am dat detalii, am luat pastile, iaurt, banane, sa nu ia pastile nemancat. O perioada am trecut pe acolo de 2 ori pe zi, sa ii dau pastilele, imi era teama sa i le las pe toate, sa nu le inghita. Am vrut sa il duc la dentist, dar a refuzat. Si asa a inceput „relatia”. Dupa un timp a mai aparut un pusti, mai adolescent, stateau impreuna. Treceam, le luam mancare, dulciuri, apa minerala, le-am mai dat si bani, dar mai rar. Nu zilnic, dar de 2-3 ori pe saptamana, da. Dupa un timp au disparut. Pana intr-o zi, cand, mergand din Piata Victoriei pe Titulescu, i-am vazut venind de departe. Erau cu cainele, veneau in pas alert. I-am zambit celui mai mic, am avut impresia ca ma recunoaste si imi zambeste inapoi. Trece de mine, se pune in spatele meu, ma pipaie si ma ciupeste de fund, celalalt ma blocheza in fata si imi trage de fusta (aveam o fusta lunga, de vara, pe elastic). Nici nu am putut reactiona, ma tineam de fusta sa nu raman fara ea in strada. Erau oameni in jur, era zi, nimeni nu a intervenit. Nu i-am lovit, ca era si cainele, ar fi putut sari la mine, plus ca imi tinem fusta cu ambele maini. Au plecat singurei razand zgomotos. Nu imi pare rai ca i-am „ajutat”, dar ceea ce vreau sa spun e ca trebuie precautie in atasamentul si increderea fata de ei, sunt crescuti cum sunt crescuti, si actioneaza ca atare. Am un amic care s-a trezit cu un pusti de la o casa de copii, pe care il mai ajuta, pe terasa casei lui la etajul 1, cu rucsacul plin, furase din casa…
practic tu ai fumat tigara omului, fix ca in banc.
cica Mihai (total intamplator) pleaca in SUA si dupa ceva timp face si el acolo niste bani. An de an se intorcea in satul lui, facea o petrecere la caminul cultural si dadea cate 10mil fiecarei familii.
Intr-un an vine, face petrecerea, dar da doar 5mil.
Primaru: Dar domnu Mihai, s-a intamplat ceva grav? Mereu ne dati 10mil acum doar 5?
Mihai: NU ma. Da uite, eu am gemeni si acum au ajuns la varsta facultatii si in America facultatea e destul de scumpa, asa ca sunt ceva mai stramtorat cu banii.
la care unu dintre sateni: uite si la asta. Isi tine copiii la facultate pe banii nostri.
@animal00: asta s-a spus deja 😉
@animal00, da, da, eu îl am și pe blog, dar e varianta cu polițistul și Jeep-ul. 🙂