Daca pe bosu’ de la blog l-au rapit extraterestrii, asa pentru o tura scurta de ozeneu, incat sa se laude pe aici pe la lume cum s-a dat el cu viteza luminii, pe mine nu m-a rapit nimeni. Dar nimeni, nimeni. Si cred ca incerc o usoara urma de gelozie, pentru ca nu am putut sa imi fac cateva poze cu buzele tuguiate (ca altfel cica nu mai sunt capabile sa pozeze telefoanele de ultima generatie, nicio femeie). Sau cu vreun omulet verde brotacel, in timp ce pe fereastra aeronavei sa se perinde peisaje stelare.
Nu stiu ce i-au facut extraterestrii aia lui, ca nu mi-a facut confidente. Oricum daca are de gand sa le faca vreodata, sigur le va face aici, ca doar noi suntem singurii oameni cu care el impartaseste cele mai intime momente. Nu mai deunazi ne explica extrem de plastic cum i-a crescut umiditatea nadragilor? Sau cand a binevoit asistenta sa-i intepe nevinovat mana cu cele doua tendoane rupte, cu o splendida injectie antitetanos? Sa nu ne mai amintim cum alerga el noaptea prin parcul fara toalete.
Il scuzam ca ne-a privat o perioada de umorul lui si il si rugam sa nu se mai lase rapit asa usor (putea sa sara pe geamul masinii). Data viitoare o sa il suspectam direct, ca cine stie ce martieni amuza, in loc sa isi vada de treburi pe aici…
Mit freundlichen Grüßen
Ana R.
Nota lu’ bossu’ de la blog: aceasta fina ironie este modul Anei R. de a ne spune ca revine cu forte (si articole) proaspete, pe blogul ce va insenineaza diminetile. Sau dupa-amiezele. Serile? Hai ca nu cititi voi aici noaptea.
imi place ana r
@ Preduca George
Multumesc, a revenit partea feminina a blogului.
@bossu: e treaba ta cand iti cetim noi bloaga? 😀
@miluch, deloc, deloc. Doar facusem si eu un spirit de gluma. 🙂
Bine ai revenit, Ana R!
@ alghenu
Multumesc! Sper sa va bucure revenirea.