O să vă spun despre mine ceva ce cu siguranță nu știați și nici nu cred că bănuiați.
Sunt mai bine de 13 ani de când există acest blog, am scris câteva mii de articole, dar în continuare îmi pun una și aceeași întrebare înainte să public un text: oare o să intereseze pe cineva ce-am scris?
Tot cam atâția ani sunt și de când am cont pe Facebook, tot câteva mii de postări am scris (dacă nu chiar zeci de mii), aceeași întrebare mi-o pun înainte să apăs pe butonul pe care scrie „post”: o să intereseze pe cineva?
Nu există să nu-mi pun întrebarea asta și să nu trăiesc de fiecare dată cu emoția că nu va interesa pe absolut nimeni.
Nu mai știu pe unde am citit și nici dacă era vorba despre un actor sau un muzician (oricum vorbim despre cineva extrem de cunoscut), dar mi-a plăcut mult ce zicea: „în ziua în care n-o să mai am emoții înainte să intru pe scenă, mă voi lăsa”.
Sunt absolut de acord, ceva de genul ăsta, dar la nivel mult mai mic, trăiesc și eu înainte de fiecare articol, de fiecare text, de fiecare postare.
Pentru că atunci când scriu ceva, indiferent unde public acel ceva, o fac cu unul și același scop: să ajungă la cât mai multă lume. Și să determine cât mai mulți oameni să răspundă sau să interacționeze într-un fel sau altul cu ce-am scris.
E logic să fie așa, altfel aș scrie într-un un jurnal pe care-l țin sub pat, în loc să scriu pe platforme publice.
Oricine susține altcineva minte. Mă refer, desigur, la oameni care scriu texte și le publică prin diverse locuri.
Toți, absolut toți, fac asta cu speranța că articolul sau postarea pe care le-au scris vor ajunge la cât mai multă lume, vor provoca cât mai multe reacții și dezbateri. Să susții contrariul este și ilogic și minciună.
Adică tu muncești să scrii un articol, eventual te și documentezi, pe scurt pierzi niște timp care uneori poate fi de câteva ore (alteori zile), dar ești foarte satisfăcut că articolul ăla e citit de doar câțiva oameni și comentat de doi-trei sau poate de nimeni? Lăsați-mă să nu cred povestea asta niciodată.
Iar dacă aveți impresia că nu există din ăștia care susțin că pe ei nu-i interesează câtă lume le citește articolele și că preferă să scrie pentru o mână de oameni, aflați că vă înșelați. Există, îi știu eu, și servesc oricui vrea să-i asculte placa rasuflată cu: „nu mă interesează câți oameni citesc ce-am scris”. Sună extrem de credibil, nu?
Cred c-am mai povestit pe aici o întâmplare care m-a marcat un pic. Eram pe la începuturile blogului (dar deja mi se viralizaseră vreo câteva articole) și mă dusesem la un eveniment să mai cunosc lume, să fac networking.
Acolo am făcut cunoștință cu unul dintre guru online-ului de la vremea aia. Ne-am strâns mâinile, ne-am spus numele, la care-l aud pe guru:
– Aaa, tu ești ăla care scrie pentru trafic, nu-mi place de tine.
Regret enorm și-n ziua de azi, regret atât de tare că-mi urcă tensiunea, că n-am avut prezența de spirit să-i răspund:
– Dar pentru cine vrei să scriu? Pentru mă-ta?
Singurul lucru care mă unge pe inimă e că guru nu prea mai există în ziua de azi. Nu vă speriați, omul trăiește, dar nu prea mai e guru nici în online, nici pe nicăieri. Mi-ar plăcea să-l întreb, azi, dacă nu cumva are totuși sens să scrii pentru trafic și pentru un public cât mai numeros?
Vedeți voi, să acuzi pe cineva care scrie articole că o face pentru trafic, e ca și cum ai acuza un muzician sau un actor că urcă pe scenă pentru cât mai mult public. Păi nu ăsta e scopul pentru care te-ai apucat să scrii, să cânți sau să joci?
De-aia mi se pare aproape amuzant să văd scriitori de texte care susțin că pe ei nu-i interesează ca articolele lor să fie citite de cât mai mulți oameni. Nu, serios, cine naiba poate să creadă așa ceva? Nici măcar ei înșiși.
Am să vă rog să nu începeți să-mi explicați cum e cu publicul de nișă, că nu e cazul celor despre care vorbesc eu.
Dar și dacă ar fi vorba despre public de nișă, să zicem că scrii doar articole pe subiectul „cuie cu cap vidia”, prin urmare te adresezi unui public extrem de restrâns, chiar și în cazul ăsta scopul tău e să-ți citească articolele cât mai mulți dintre cei pe care-i interesează cuiele cu cap vidia. Dacă se poate, toți.
Cam așa stau lucrurile, n-am să cred niciodată poveștile cu „prefer să scriu pentru o mână de oameni”, mai ales când tu scrii chestii generaliste pe care le poate citi oricine.
De-aia o să susțin întotdeauna și în fața oricui că să ai un blog nu te transformă automat în blogger, așa cum nici să ai o mașină de raliu nu te transformă în pilot, sau să ai un ciocan, în meșter.
Bloggeri (mai) suntem vreo patru-cinci, restul sunt doar niște cetățeni care scriu pe internet pentru un public care ar putea să încapă lejer într-un lift. Nici ăla foarte mare. Numa’ zic.
Știu, sunt arogant, dar ce să fac dacă exact așa stau lucrurile în realitate?
Am scris toată această poliloghie doar ca să vă mulțumesc că sunteți aici. Și ca să vă explic de ce articolele de genul ăstuia mă fac să continui orice ar fi.
Pentru că, da, înainte să-l public mi-am pus aceeași întrebare: oare o să intereseze pe cineva? Au urmat gânduri de genul: bă, dar prost mai ești, cine naiba crezi tu c-o să-și scrie vârsta? Altceva mai inteligent nu găseai?
După care a urmat jihadul. Personal, n-am mai văzut vreodată așa ceva în cei peste 13 ani de când există blogul. Am avut articole care s-au viralizat și-au ajuns la sute de mii de oameni, dar niciunul n-a generat atâtea reacții. Cred că e pentru prima oară când se strâng peste 1.000 de comentarii.
Doar în prima oră deja se strânseseră peste 300, nici asta nu mai văzusem vreodată.
Dar știți ce este și mai interesant de atât? La ora la care scriu textul ăsta, articolul are 16.773 de views și 1.254 comentarii. Iar asta este absolut șocant pentru un blog, în anul 2026, este aproape o anomalie statistică pentru modul în care se prezintă internetul românesc actual.
În termeni de marketing digital, asta e rată de conversie de aproape 8%. Întrebați orice specialist în digital ce înseamnă rata asta de conversie, o să aveți parte de niște ochi holbați și răspunsul: așa ceva nu există!
Senzațional! Sunteți într-un mare fel! ❤️
La final, o să vă mai las niște statistici bazate pe acest articol care probabil va rămâne unic. Statistici care sunt cât de cât relevante tocmai datorită faptului că ați comentat atât de mulți.
Desigur, am extras ce mă interesa pe mine, dar dacă aveți vreo idee de raport statistic care vi se pare relevant, shoot, imediat extrag.
Așadar avem comentarii din România vs comentarii din străinătate: 84% vs 16%. Sincer, credeam că e mai mare procentul celor care au comentat din diaspora, dar iată că nu.
Probabil mult mai interesantă o să vi se pară analiza pe grupe de vârstă:
➡️ 18 – 29 ani: 2,3%
➡️ 30 – 39 ani: 10,1%
➡️ 40 – 49 ani: 34,9%
➡️ 50 – 59 ani: 39,7%
➡️ 60 – 69 ani: 10,5%
➡️ + 70 ani: 2,6%
În ciuda glumelor despre voltaren, nu mi se pare deloc că ar fi un public îmbătrânit. Da, este evident că nu vorbim despre publicul unui cont de Tik Tok sau al unui canal de YouTube, dar știam deja cu toții că textul scris este pentru alte grupe de vârste, nu?
Dar dacă aduni procentele grupelor de la 30 la 59 de ani, obții un 84,7% foarte relevant. Deci aici, între 30 și 59 de ani, se află grosul publicului de pe blog, adică FIX oamenii de la care te aștepți să mai și citească. Nu-mi dau seama cum ar putea să fie ei catalogați ca public îmbătrânit, când exact oamenii ăștia sunt cei care efectiv produc în această țară.
Ultima analiză pe care mi s-a părut interesant s-o scot: 12,6%, adică aproximativ 1 din 8 oameni care au comentat la articol, au spus explicit că preferă să citească, dar nu să și comenteze. Fac precizarea că tot aici intră și cei care au precizat că sunt la primul comentariu de pe blog.
Dacă vă mai tentează să aflați ceva, întrebați, dacă se poate, o să vă satisfac curiozitatea.
Atât pentru azi.
P.S. Sper să intereseze pe cineva articolul ăsta.
Dacă emoțiile alea te fac să scrii așa mișto, atunci merită îngrijite mai rău decât chakrele.😊
Comentariu beton!62
❤️
Wow, sunt mândră de mine că fac parte dintre cei care scriu destul de des comentarii. Ptr că sunt timidă și ptr că la îndemnul tău am ieșit din carapace. 🥰 Îmi plac la nebunie articolele, dar și mai mult comentariile. Ț-am zis că suntem mulți! 😁
Comentariu beton!25
Ține-o tot așa! La cât mai multă audiență! 🥰😍
De câteva zile voiam să întreb dacă @Peredhil este bine. Am scrolat toate 1260 și ceva de comentarii și nu am dat de el, dar nici în precedentele nu apărea (poate mi-a scapat). Știu că era activ și mă gândeam că a pățit ceva (articolul respectiv avea și o astfel de întrebare). Dar azi am văzut că este bine (în alta parte)
–-
Să știi că ai talentul să creezi emoții, chiar și prin cel de azi! Mie mi-ai creat.
Comentariu beton!24
Mulțumesc! ❤️
Au fost mai multe absențe notabile, persoane care comentează frecvent, iar aici s-au abținut, sau au comentat fără să răspundă la întrebare.
Deh, timizi…
Dar uimitor de mulți la primul comentariu.
PS. Eu am tot așteptat să apară tiza mea, mai e cineva care semna A.H., din ce mi-am dat eu seama, ar fi o doamnă. N-a fost să fie.
Habar nu am care am apărut primul aici.
Exact ăsta e motivul pentru care citesc ce scrii tu: că scrii pentru noi. Nu mă surprinde statistica de la acel articol. Era evident că marea majoritate (covârșitoare) e formată din oameni care au citit mai mult decât eticheta de la sticla de șampanie 😎. Am mai vorbit pe aici despre asta: să ai ceva de zis, zilnic (uneori de mai multe ori pe zi), de atâta amar de vreme…abia asta e performanță 🙂 P.S. m-am bucurat enorm să văd atât de multe nume noi. E dovada că blogul ăsta e un spațiu virtual în care ne simțim bine. Chapeau, boss!
Comentariu beton!27
Am citit cu toți 4 ochii cât cepele 🙂 Mi-a mers la inimă, s-a simțit ca un text “cozy”, deși n-aș ști să spun exact ǐn ce privință, sau de ce. Poate pentru că te citesc de atâta vreme, poate pentru că n-aș ezita să vin să te salut dacă te văd vreodată pe undeva, poate pentru că-mi dai un fel de sentiment de acasă virtual 🙂
Mândră să fac parte din cei 16% 🥳 Și pentru că voiam s-o spun de la articolul ăla, dar s-ar fi pierdut ǐn marea de comentarii: este extraordinar faptul că te citesc oameni cu vârsta de la 20+ la 80+. Realmente extraordinar, nu știu cine ar mai putea spune că acoperă, practic, absolut toate segmentele de vârstă. E ǐncă o dovadă că scrii senzațional, dacă mai era nevoie de una…
Să ne citim sănătoși ǐncă mulți, mulți ani ❤️
Comentariu beton!37
@Greta, si eu tot in cei 16% ma incadrez. Plus in cei 34.9% pentru inca 6 luni😀.
Neah, io vin aci la cafă ș-apoi la citit. Nu pot bea cafa fără să te citesc. E ca femeia fără țâțe. 🤭
Comentariu beton!23
Mai ai cana?
@Anel: cănile. Doar din alea ne bem cafeaua. 😎
lasă cana, poză cu țîțe?
Comentariu beton!16
@costicămusulmanu:
https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQaZDEwI6Rx49uUR4trxKzu5lq5TwicfsKNPHGPXdaGsw&s=10
🤭
Daca o sa iesi vreodata la pensie, diminetile or sa fie goale si fara sens. Asa ca te rugam, scrie in continuare 😊.
Comentariu beton!15
De-abia la pensie se apucă de scris, are mai mult timp liber :)) domnul șef la blog, scrisul tău e o încântare. Ori mă regăsesc în el, ori învăț ceva nou, ori călătoresc cu tine, ceva se întâmplă la fiecare articol. Cred că de asta sunt încă aici. Citesc chiar și comentariile, care sunt delicioase. E frumos in bula noastră. Tine-o vie în continuare și mulțumesc din nou!
Editez, am uitat sa precizez că și noi avem emoții înainte să citim articolele. Sau ne gândim dacă scrie musiu Vasilescu despre ceva anume, sau despre ce o să mai vorbim pe aici. Așa că, nu ești singurul.
Comentariu beton!15
A, super, ma bucur ca n-a fost degeaba raspunsul la provocarea ta. Chiar ma gandeam sa-l folosesti pentru niste statistici.
Poate ar fi interesanta si distributia pe zone geografice.
In rest, sunt acolo, adica in zona majoritara de varsta. Nu pentru mult timp insa, dar acum, acolo-s.
Bafta mai departe, tu scrie, ca sigur sunt amatori de citit.
Comentariu beton!12
Ei hai. Te alinti, stii cq esti bun. Sigur ca intereseaza. Inteleg emotiile, cred ca si Pavarotti avea emotii crunte de fiecare data cind urca pe scena.
Nu e doar despre ce scrii, ci despre comunitatea pe care ai reusit sa o polarizezi aici. Mie asta mi se pare senzational.
Si da, oricine scrie isi doreste sa fie citit. Altfel, de ce ne-am intoarce sa vedem daca am primit ceva comentarii la comentariile noastre? Sau macar reactii?
Nu momentul in care nu mai ai emotii este definitoriu, ci articolul urmator aceluia. Daca nu vei mai primi reactii intr-o zi (nu vad cum, dar fie ipoteza), nepasarea, lipsa de reactii va veni de la articolul anterior. Ala va defini reactia de a nu mai kntra pe blog.
Nu vad cum. Resusesti, indiferent de tema, sa stirnesti limbarita in oameni. Care sint minunati aici. Ceea ce e minunat.
Comentariu beton!12
Boss, pe mine nu mă interesează să mă citească multă lume. Doar cititorii de pe blogul tău. 😂
P.S. Ce-aveti, mă, cu Voltarenul? Chiar face bine…
Comentariu beton!44
Dati-o pe gheara dracului, sa fiti mai cool!!
Ce e aia? Se fumează? Întreb pentru un prieten…
P.S. Dragă doamnă, din toată înțelepciunea adunată în toiagul anilor, vă rog respectuos să nu mă mai respectați atât. Persoana a doua plural îmi face rău la vezică. 😜
Comentariu beton!11
Fii mai exact, Claudiu! La care dintre vezici, că ai două? Sau nu mai ai?! 🙂
Biliară. Ca mă apucă greața de la prea multă politețe.
boss, adevăru-i că și textele tale… și sîmbăta… uneori am musafiri, iar ăștia se scandalizează cînd apar cu ligheanul cu apă rece pentru muiat picioarele!
@Claudiu, ”să nu vă apuce greața de la prea multa politețe” pentru că eu una nu pot altfel să vorbesc decât la persoana a doua plural cu cei mai în vârsta ca mine (din ce în ce mai putini), cu persoanele oficiale sau cu persoane cu care nu am interacționat mai mult de câteva luni (colegi, vecini, popor). Am un caz cu o rudă extrem de apropiată, sora maică-mi, mai mică decât mama mea cu vreo 16 ani deci apropiată de vârsta mea, cu care am stat în aceeași cameră vreo trei ani când eram copil și căreia, pana a murit, nu i-am vorbit decât la plural și i-am spus Tanti, deși ne iubeam tare mult una pe alta și mă ruga să ne tutuim. Cred că este un moldovenism de modă veche de care nu pot să mă dezbar și care în epoca asta ”englezistă” este cu atât mai distonant. Unul din șefii mei de după 90, om mai tânăr ca mine cu vreo 20 de ani, mă tot certa că de ce nu ii spun pe numele mic și nu ii vorbesc la singular. Nu pot! Foarte rar trec la tutuială cu cineva și doar după ce simt că pot face asta.
Deci, dacă vreodată o să mă adresez cu dvs., vă rog să nu va ia greața din motiv de politețe, da? 😊 Mulțumesc!
Si ce te iei de mine? Eu nu vreau sambata… Dar MV e capos…
Dna C, vreau si eu sa ma simt tanar. Si Irinoush nu ma ajuta.
Nonono, mă adresam la tătă lumea cu probleme….mhm… specifice majorității statistice dupe blog, ca să zic așa!!
Da si normal ca ai dreptate sa scrii pentru cat mai multi oameni! Altfel ai tine un jurnal in sertarul biroului. Eu insami am scris ani de zile un blog, cu audienta mititica, iar satisfactia pe care o aveam cand cititori necunoscuti (deci, nu prietenii sau familia) comentau acolosa nu se compara cu nimic. Era un fel de miracol (asa simteam eu) ca cineva scrie la masa lui din Bucuresti si oameni de oriunde citesc si apreciaza. Probabil era si perioada de glorie a blogurilor, abia descoperisem cu totii aceasta noua jucarie. In fine, cand n-am mai avut chef si timp de scris am urmarit cum cititorii intrau din ce in ce mai putini pana cand s-a asternut praful. Am murit putin pe dinauntru, dar, hei, au venit alte satisfactii, viata prezinta multe aspecte! 🙂
Mă încadrez la 10,5%. Dacă te ajută cu ceva, și eu aștept cu emoție în fiecare dimineață articolul lui Vasilescu.
Părinții mei au fost niște oameni simpli. Dar au citit de când îmi aduc eu aminte. Mama mea, cu patru clase, a citit până la 89 de ani. Ultimele cărți au fost cele din biblioteca rămasă de la noi, copiii ei, cu bibliografia școlară.
Comentariu beton!11
Mihai, ai un blog pentru o comunitate mare, care inca se mareste, dar bazat pe articole interesante, serioase, adevarate. La fel si cititorii! Parem o familie largita care isi impartaseste pareri. Eu, din ultima categorie de varsta, iti multumesc pentru munca de zi cu zi, pentru emotiile de dinainte de publicare, dar mai ales pentru sinceritatea ta de om.
Chiar asteptam cu interes statistica, ma asteptam si eu sa fie mai multi cei din diaspora, probabil comenteaza mai des si-s mai vizibili.
Multumesc ca ai pus varsta pe decade, primul soc legat de varsta l-am avut acu vreo 2 ani (dupa ce tocmai facusem 50) si eram undeva in penultima categorie, asta te face sa realizezi ca timpul e pretios si nu mai ai prea mult sa faci ce ti-ai dorit.
De citit am preferat intotdeauna, si cand invatam ma bazam pe memoria vizuala, nu pot asculta nici macar podcasturi si nu urmaresc vloguri.
Nu te perii, dar esti primul pe linia de site-uri din chrome, si primul pe care-l deschid dimineata dupa ce-mi rezolv emailurile. In vacanta daca timpul e limitat deschid doar blogul tau, sunt dependenta de mult. Nu sunt totdeauna de acord cu vederile tale, dar, hei, suntem toti oameni si e loc pentru toti.
Comentatorii sunt de milioane, sarea si piperul blogului, chapeau bas pentru comunitatea pe care ai strans-o aici!
Comentariu beton!16
1.) „Adică tu muncești să scrii un articol, eventual te și documentezi, pe scurt pierzi niște timp care uneori poate fi de câteva ore (alteori zile), dar ești foarte satisfăcut că articolul ăla e citit de doar câțiva oameni și comentat de doi-trei sau poate de nimeni? Lăsați-mă să nu cred povestea asta niciodată.” True, very much true, maestre Gandalf. Noroc că vin alții tinerei din urmă, cu un suflu cardiac nou. 🙂
2.) „Bloggeri (mai) suntem vreo patru-cinci, restul sunt doar niște cetățeni care scriu pe internet pentru un public care ar putea să încapă lejer într-un lift. Nici ăla foarte mare. Numa’ zic.” Aici ocup eu tot liftul și chiar dacă las ușa deschisă, tot nu mai poate intra nimeni. 🙂
Deci tu ești ăla care cumpără Voltarenul la găleată. Am crezut ca e legendă urbană. 😂
Doar martea iau la galeata. Si cand e promotie. Sau cand reclama nu e doar o legenda.
0
Când iți place ce muncești, când munca ta implică creație, cred că e normal și benefic să ai emoții.
Eu lucrez croitorie de mulți ani dar am și acum emoții când bag foarfeca în materiale.
Și pentru că îmi place să citesc, dar nu prea mai am timp să țin o carte în mână, mi-am făcut abonament la voxa (mulțumesc pentru recomandare!) și ascult în timp ce lucrez.
Îmi place comunitatea creată în jurul blocului tău! Felicitari pentru cum ai reușit să menții blogul fresh!
Bravo pentru consecventa si pentru interesul pe care il ai pentru publicul tau.
Eu as fi vrut o harta. Sau cel putin primele 10 localitati din care esti citit. Cu tot cu procent. Dar asta poti face, probabil chiar mai bine, din statisticile de IP.
Sigur ai fost emoționat zilele acestea, ai scris un articol destul de lung azi.
Mulțumim.
P.S. De citit citesc cei care au rămas cu acest obicei din tinerețe, când eram tânăr încă se mai citea, și citeam, până în clasa a 10-a am făcut la sat școală și de la una din cele două biblioteci ale școli aveam cheie a mea, diriginta era profa de română și bibliotecară, știa ca citesc și mi-a dat o cheie, uneori în pauze și după școală îmi zicea să deschid și pentru alți dacă vreau și ea nu e acolo.
Da, Vasilescule, te citesc în fiecare zi pentru că-mi plac grozav postările tale. Au de toate: originalitate, nerv și, nu în ultimul rând, informații deosebite, mai ales cele din călătoriile tale. Baftă în continuare și felicitări pentru fiecare rând pentru că meriți!♥️
Mulțumim pentru că faci asta zilnic!
Da, suntem multi cei care suntem interesați de ceea ce scrii și suntem prezenți în fiecare zi aici, chiar dacă nu ieșim la tablă zilnic să ne spunem părerea.
Sper că și „guru” e curios de ce scrii. 😅
Mă simt și prost să nu-ți citesc postările și articolele. Și, chiar dacă uneori (foarte rar), nu-s de acord cu tine sau faci mișto de mine (foarte rar), tot „pe capul tău” stau. Și nici de Mara nu mă las. Mbine, ea e o drăguță ☺️, tu ești p-alea directe 🙈.
Hai să fim sănătoși! 😃
Probabil dacă ai scrie despre un șurub vidia, ai scrie in asa fel încât urmăritorii sa devina curiosi ce o fi aia și se trezesc ca ar vrea unul, desi n-au in casă nicio șurubelnița.
Și cred că sunt destui din segmentul ala cu 10 si ceva la sută care au preferat să nu comenteze, din motive de voltaren, precambrian etc.
Chiar eram curioasă cum arată analiza pe grupe de vârstă. Aș fi putut să o fac și eu, dar m-a împiedicat o maaaaaare lene, așa că mulțumesc!
Intuiam că majoritatea este formată din cititori între 40 și 60 ani. Mie îmi place să citesc. Și mergând la extrem cumva, nu pot asculta cărți. Pur și simplu nu pot.
Și da, stârnești emoții pentru că ai un stil original.
În plus, apreciez că nu lași cititorii să comenteze cretinătăți doar de dragul de a nu pierde vizualizări și comentarii.
Spor în toate!
Dadada, „mvai, dar cum să faci asta? O să te izolezi într-o bulă”.
Perfect. Asta și vreau. 💪
@Mihai, și mie așa îmi place în bula mea!!!
Mai ies din când în când pe FB ca să iau pulsul națiunii, dar îmi trece repede. Știu exact pe unde să mă uit prin comentarii.
Și apoi revin în zona mea de confort, contrar tuturor sfaturilor gen „TREBUIE SĂ IEȘI DIN ZONA DE CONFORT!” Boss, nu vreau.
Mai aveți domnule un cititor care nu si- a dat vârstă și numele pe motiv ca sare din tipare.
Paticio- 12 ani
Comentariu beton!24
Îl adoptăm… așa ceva nu se pierde!
adoptăm, cum nu, da’ să-i plătim și niște lecții de karate, ceva, să nu și-o fure la școală cîn’ o apărea cu idei și cuvinte de pe aici!?
Comentariu beton!13
Te citesc în fiecare dimineață, la cafeluță – așa îmi încep eu ziua. Mă regăsesc în multe dintre scrierile tale, chiar dacă nu comentez la toate — mai bine zis, comentez destul de rar :). Îmi place foarte mult și comunitatea de aici. De obicei, citesc articolele destul de repede după ce le urci pe blog, iar de multe ori, după câteva ore, intru din nou ca să citesc și comentariile :).
Chiar interesează ce scrii, pe multă lume. Te citesc de vreo 3-4 ani, cred ca am ratat vreo 2 articole, abia astept sa iti citesc articolul și comentariile savuroase. Ma bucur ca la 58 de ani nu sunt considerată bătrână, eu nu ma consider, în sufletul meu am 30 de ani😂. La cat mai mulți cititori!
Ca de obicei, un articol mișto! Chiar mă intrebam, atunci când mi-am scris vârsta și localitatea, dacă nu ne vei da niște statistici și, iată, curiozitatea mi-a fost satisfăcută!
Am învățat din articolele scrise de tine și din comentarii, de fiecare dată, lucruri interesante și folositoare, ai/ați fost terapie și pansament pentru suflet 🤗 îmi imaginez că mulți oameni au ceva emoții atunci când au o prezentare un proiect sau o temă de expus dar tu dai examen 7/7 picul ăsta de adrenalină îți și place și te și motivează. Postarea aia cu peste 1000 de comentarii a fost emoție și un experiment tare interesant pentru că nu oricine se expune în on-line ca în zona aia tulbure gen tik tok și mai plăcut este topul pe vârste eu sunt în marja 10,5% 💪 cât mă bucur că sunt persoane considerate depășite de tehnologie care sunt active aici și nu numai, asta îmi dă speranțe la fel ca și vârsta minimă a celor care te citesc, cred că este un barometru și pentru societate. Îți mulțumesc pentru că ne ții în priză cu teme interesante și ne suporți așa zăluzi cum suntem (unii).
„Atât pentru azi.”. Nu te cred, chiar să dispari așa, în mod inopinant?
Go, șef de blog, go! Ai toate motivele s-o faci!👍😉
Io nu mi-am devoalat vârsta, că sunt mai timidă, așa!
Și nu comentez mereu, chiar dacă am ceva de spus, din motive de lene. Da’ de citit, citesc consecvent, chiar și când sunt plecată în vacanță!
La mulți ani ție și blogului!👏❤️
E de bine șăfu, puțini da buni ăștia din diaspora, nu don’ Claudiu ???(ai grijă cu vezica aia) ,da dacă suntem puțini din diaspora măcar suntem mulți în grupul de vârstă așa că sănătoși să fim să te citim!!!
Stau bine cu vezica. Doar aia biliară mai dă rateuri din când în când. 😂
La un moment dat în, aveam un grup gratuit de exersat vorbitul în public, un pic pe sistem Ted, aveai o limită de timp pentru prezentare apoi primeai feedback de la cei din public.
Foarte des ziceam în perioada aia că emoțiile te fac uman, toți marii performeri pe care i-am studiat sau cunoscut au emoții, cred că au învățat să-și folosească emoțiile respective ca un catalizator să muncească mai mult, să facă mai bine sau să fie ca un filtru de valoare.
Nu am înțeles niciodată de unde vine dorința asta de a nu avea emoții, cumva în capul meu când nu ai emoții, nu-ți pasă ce faci, devii un robot care face lucrurile mecanic ori asta se vede în exterior.
Replica de care zici în articol zici că a venit de la visurat, sau poate doar pentru mine a rămas un arogant care cumva a dispărut în negura internetului din RO. O fi doar experiența mea 🙂
Apropo de visurat, l-am mai cautat pe Sebi pe net, sa vad ce mai face dupa divort. Intr-o vreme destul de recenta era printr-o colonie olandeza, salvand catelusi. Dar nu cred ca despre el e vorba.
Eram curioasă să aflu mai multe detalii despre guru, ăla. (Care e pluralul de la „guru”? „Guri”? De-acolo o veni expresia „numai gura e de tine!”?)
După părerea mea, ești atât de citit pentru oralitatea stilului, care te face autentic. Viu. Ți se aude „vocea” în scris. Plus că ai o tehnică de a „agăța” cu subiectele, care ține de experiența din publicitate, presupun. Cum devine banalul interesant? E destul de complicat să faci un subiect din marginile blatului de pizza! 🙂
La cât mai mulți cititori, fie ei tăcuți sau comentatori!
@Renata, ,,gura,, este femininul de la guru?😉
Mulțumesc pentru toate articolele de aici! Chiar sunt senzaționale și ușor de citit. Adevărul este
că oricine scrie aici, pe internet, își dorește să fie validat, să fie citit
de cât mai multă lume.
Eu am o întâmplare
din generală, moment
în care cochetat cu
scrisul de poezii, ce să
zic eram destul de
bunicică. Acum a nu
se înțelege că doar mă
laud singură aiurea în
tramvai, ci chiar am
creat pentru serbarea
de sfârșit de an a
clasei a VIII-a o serie
de poezii și catrene
suficiente cât să poată
recita o clasă întreagă
de 29 de copii câte 2
sau chiar 3 strofe.
Ceea ce a ieșit a fost
foarte reușit și aceste
creații au fost folosite
încă vreo 10 ani la
serbarea de sfârșit de
an. Fratele meu
glumea și îmi spunea
că eu cu capul meu
mare nu am avut de
lucru și le-am dat si altora de învățat poezii la final de an, atunci când ei nu mai aveau chef de absolut nimic.
Dar câte emoții am avut! Am și spus că le-am gasit într-o carte, doar doar doamna dirigintă le va accepta și vor fi recitate de către colegi, mai ales și de către băieții pe care îi plăceam.
Am vrut să corectez ceva la comentariu și i-am adăugat spații. Sunt blondă, dar promit că mă tratez.🤣🤣🤣🤣
și se zice „ca trenurile”, nu „catrene”!
Mulțumesc, domn’ costică! Așa este, mea culpa. Mai vorbesc din când în când bălării și mă bucur să fiu trasă de mânecă.
Mihai, fă un articol să afli câte kilograme au cititorii tăi, vreau să văd daca strânge un număr similar de comentarii.🤣
Stai, acum realizez. Tu ești pe mană cu oculta, propriu zis aduni informații despre noi. 😱
Nu întreba si de datele de acces la contul bancar, doar IBAN-ul il vezi de la mine.
Comentariu beton!14
Cu câteva eternități în urmă, pe când făceam pe ziaristul pentru revista liceului, am avut ocazia să fiu în spatele scenei pentru un spectacol de varietăți. Printre artiștii prezenți se aflau Marin Moraru și Draga Olteanu-Matei. Deși erau ultra-mega consacrați, cu mii de spectacole la activ, iar prezența lor pe scena respectivă era de vreo 10 minute, erau plini de emoții. Și mă miram.
Cu timpul, am început să consider că emoția de dinainte înseamnă respect pentru publicul căruia i te adresezi.
Comentariu beton!14
Impresionant cate persoane au iesit sa raspunda la articolul cu varstele👏👏. Dar asta se datoreaza tie in primul rand si dupa, noua cititorilor. Asa ca un rand de aplauze pentru noi toti😁👏👏.
Te urmaresc de vreo 7-8 ani cred, am auzit de tine la fosta mea partenera care citea si radea si eram: ce citesti de e asa funny?! Era Vasilescu cu intamplarile lui. Si de atunci am inceput si eu.
Nu sunt prezent tot timpul desi vad email-ul de la newsletter in fiecare dimineata si de multe ori intru si citesc/comentez printre primii. Siii….nu sunt mereu de acord cu tine sau cu parerile tale ori a colegilor de comentarii. Si e ok! Avand in vedere ca blogurile sunt ceva rar acum chiar imi dau seama ca ai un blog tare cu o comunitate tare si imi place sa-l citesc. I’m proud of this!♥️
In alte ordine de idei iti doresc emotii la fiecare apasare de buton/post(eaza).
😎♥️👏
aisămbgpla, iar Cîntarea României!!!???
faceți voi odă, da’ vedeți că EL o dă mai rar; o cănuță, un termos, un espressor… că doar nu dă de la el!
altfel, io viu aici din două motive:
a) la psiholog e scump! și, în plus, ăștia-s și cam bulangii, te întreabă și de țîța suptă! aia din copilărie, săvăfierușine!
b) comunitatea pare normală la cap; mă rog, sunt și excepții, da’ per total pare că nu ne-am părui dacă ne-am întîlni; cu unu’ ar fi și greu, că merge la sală și e și ras în cap!🤣
iar pe @MV îl citesc nu atît pentru talent, că n-am terminat Tolstoi, Șakespeare și alți celebrissimi, cît pentru cele 2 calități: determinarea (zilnic, 8,00 fix, are, n-are, publică!) și emiterea de păreri sincere; nu o dată ne-am contrat în privat pe anumite teme, nu o dată i-am făcut cunoscut opinii contrare; el, ca ursu’ (neintenționat, scuze!), merge pe cărarea lui!
respect!
Comentariu beton!17
N-ai dat tu de un psiholog bun pana acum. Pe OF ai „bune” psiholoage. Dar tot de țîța suptă te vor „intreba”…
@costicamusulmanu, ha, Cântarea României, e buna! :)))
Multumim ca existi si ca avem ce citi la cafea dimineata (ceva de calitate :))
… in fiecare dimineata!
Viața ar fi mai urâtă fără acest blog și fără persoana care muncește să ne însenineze zilele cu articolele faine de pe aici. Mulțumesc și colaboratorilor care scriu aici și ei sunt minunați ❤️
Eu ți-am mai spus… te citeam când îmi cădeau posturile sub ochi apoi am citit când ai fost la Vâlcea iar felul ăla în care îți luai adio… parcă pentru mine era scris, m-am regăsit 100% și am plâns cu sughițuri. De atunci te caut, beau prima cafea cu ce spui. Chiar dacă de cele mai multe ori sunt tăcută ca un șoricel…
Legat de faza povestită de tine cu „scriu pentru mine, nu mă interesează la câți oameni ajunge articolul”, mereu dau ochii peste cap când aud un scriitor (de cărți) sau un poet că spune „scriu pentru mine, nu mă interesează cititorii” (cu varianta „nu mă interesează opinia cititorilor despre cartea mea”). Sigur, de-aia vii și citești poezii sau fragmente din textele tale la diverse evenimente de gen! De-aia publici o carte. De-aia faci lansare. De-aia pui postări despre ea pe rețelele de socializare. Toate astea se-ntâmplă fiindcă tu scrii doar pentru tine, nu te interesează cei din jur. 🙂
Sigur, pot înțelege că te alinți, ori că o folosești pe post de „plasă de siguranță”, fiindcă ți-e teamă de eșec, ori de expunere, și vrei să dai impresia că „nu-ți pasă”, ca să nu vadă cei din jur cât de stresat ești. Dar acest „play cool” începe să miroasă urât când te oftici că „toată lumea îl invită la evenimente și la diverse proiecte pe scriitorul/poetul X, dar pe mine nu mă invită nimeni”, când te superi dacă nu scrie nimeni despre cartea ta, când o pui pe Goodreads, când te oftici dacă nu primește 5 stele, ori „își permite” cineva s-o critice. Atunci deja intrăm în fabula aia cu strugurii care sunt acri. 🙂
Voltarenul ca voltarenul, dar sunt curios care e procentul care se trezeste la ora 5 fara ceas.
Abia atunci discutam de batranete.
Sper sa nu ajungi vreodata sa iti pierzi inspiratia/interesul, cafeaua fara tine e ca slanina fara paine.
Lucrez doar aproximativ după amiaza 😂 așa că nici cu pistolul la tâmplă nu mă trezesc la asemenea ore doar și decât dacă trebuie să ajung la aeroport și mă încadrez în %10,5
Dacă un bloger de talia dlui M Vasilescu își pune întrebarea ”oare o să intereseze pe cineva ce-am scris?”, ce să mai zic de mine care, în pofida faptului ca va plictisesc cu comentariile mele insipide, îmi pun mereu acestă întrebare, cu jenă, în cazul meu.
Întrebarea aceasta, pusă în cazul oamenilor care ”ies in lume” cu lucruri importante fie în artă, știință, istorie, filozofie, politică sau viața socială, s-ar zice ca nu se justifică, dar profesionalismul și auto cunoașterea si modestia îi face pe cei mai buni să și-o pună, cred.
Deci, Domnule Vasilescu, chiar dacă vă puneți această întrebare, vă rog să dați enter totdeauna pentru că noi, cei mulți care așteptam cu nerăbdare articolele dvs. vrem să vă citim părerile, ideile, provocările pe care ni le adresați. Mulțumesc!
P.S. Și apropos de selecția pe grupe de vârstă, eu cred că merită si un -18 și 80+, extremele! 🙂
Dna C, mie imi plac foarte mult comentariile dumneavostra, va rog sa continuati.
@Dna C, si mie-mi plac comentariile dumneavoastra! (Oare de ce nu pot sa va tutuiesc? De la „Dna” mi se trage, imposibil sa ma adresez cuiva „doamna/domnul Cutare” si sa continui cu „tu”).
@Jual Ei, nu sunt eu chiar așa scorțoasă să mă autointitulez Dna C, dar să vă explic. Așa cum poate transpare din ce scriu, încă lucrez la o vârsta înaintată fiind solicitată de o firmă privată să mă angajez de la data pensionarii unde m-am angajat a doua zi . Eram relativ tânără atunci, nu prea păream pensionară dar in jurul meu erau numai proaspăt absolvenți de facultate, unii mai mici decât copiii mei. Evident că fiind moldoveancă și trăind până la măritiș în Iași (unde și mătura e ”dânsa”) vorbeam la plural cu toata lumea fiindu-mi toți colegii practic noi, necunoscuți. Cei tineri nu îndrăzneau deci să îmi spună pe numele mic cum se obișnuia în firmă și mă luau cu Doamna C……… Aveam o șefă cu vreo patru luni mai în vârsta ca mine dar mai lejeră în relațiile cu ceilalți căreia i se adresau tot cu Doamna dar adăugau numele mic nu numele de familie ca în cazul meu. Si, după ceva timp merg în delegație (Africa) cu un dintre colegele tinere și vine vorba de șefă iar ea îmi spune amuzată că între cei tineri i se spune șefei ”Madame” (ce e drept era cam înțepată din fire). Mă amuz și eu și o întreb pe fată, dar mie cum mi se spune intre voi cei tineri? Si atunci mi-a zis: ”Dna C:” M-am simțit flatată de gestul lor. Este drept ca sunt ”blajina”, după cum m-a categorisit viitoarea soacră după prima întâlnire, ceea ce m-a supărat tare pentru ca in Moldova ”blajin ” este echivalent cu prostuț, tâmpițel : ) In relația cu cei tineri îmi plăcea să le împărtășesc informațiile si cunoștințele mele din domeniul in care lucrasem de 35 de ani, ceea ce poate ca ii apropia de mine.
Și, uite așa, se face ca semnez pe aici cu Dna C. dar nu sunt nici fițoasă nici scorțoasă!
Tu continua si scrie, eu citesc . Daca rezonez, dau un like, daca nu…nu. Si când va veni momentul ( sper să nu), și nu o să-mi mai placa ce scrii….Simplu unfollw.
18 – 29 ani: 2,3%
30 – 39 ani: 10,1%
Aici stai putin rau, probabil pt ca la tineri le place mai mult continut video. Lumea va imbatrani, peste 5-10 ani ce o sa mai fie ?
Nu vrei sa incerci si mai mult video, e greu ? Nu pt mine neaparat ci pt viitorul blogului/vlogului si ce iti rezerva viitorul.
sa fie intr-un ceas bun!! iti doresc sa ajungi cel mai iubit si respectat blogger din tara (daca nu esti deja) cu cati mai multi cititori!!
ce mi-ar placea este un ranking pe tari pt cei care te urmarim din diaspora. oare din ce tara te urmaresc cei mai multi romani plecati? sunt ff curioasa nu stiu de ce …
Mi-am pus si eu intrebarea asta. Cred ca in frunte e Germania. Apoi Spania. Apoi…restul!
@Jual hai lasa’ma!! tot ce’i posibil – cu siguranta stii mai mult decat mine. io ma gandisem la UK Italia samd.
Dl Vasilescu, matale esti misto si cool, dar zi-le la astia sa inceteze cu voltaren, ghiara dracului si trezitu’ la 5 dimineata, ca noi aicea suntem oameni seriosi, tineri si cititori, nu bosorogi rablagiti, da?
Da’ stiti ce e foarte frustrant pe blogul asta? Ca nu poti, domne, sa citesti doar articolul. Tre sa parcurgi si comentariile, ca sigur fiecare zice ceva misto si pierzi momentul. Si beau cam multa cafea pana parcurg tot. Daaaaar, cum ziceam mai sus, mi-s tanara si-n floarea varstei, imi permit.
Hai la cat mai multe articole si comentarii, Mihai, da-i nainte ca faci tare bine ce faci!
Comentariu beton!16
Cred că orice om normal care creează ceva (orice) are emoții atunci când obiectul creației sale este expus publicului. Probabil doar cei care dezvoltă oarece trăsături psihopatice nu au nicio emoție.
Și mai cred că atunci când ai un talent este și păcat să nu-l valorifici. Deci, ține-o tot așa! Acest îndemn este valabil și pentru Claudiu și Iulia.
Eu n-am invidiat niciodată pe cineva pentru bogățiile materiale (vile, mașini de lux, conturi, bijuterii, ceasuri etc.) doar pentru că eu n-am. În schimb, îi invidiez pe oamenii talentați pentru că eu n-am niciun talent. Bogățiile pot dispărea dar talentul nu ți-l ia nimeni.
Comentariu beton!12
Am rămas și eu fără cuvinte când am văzut câte comentarii a avut acel articol. Eu mă uit de fiecare dată câți cititori și câte comentarii au articolele dumneavoastră. Comentariile mi se par de fiecare dată puține. Dar mai important însă e că lumea vă citește. Însă la articolul despre vârstă a fost wow! Și am răspuns și noi, femeile. Eu am o întrebare. Care e procentul de doamne care vă citește?
Mă bucur că fac parte din cei 39,7% și te urmăresc zilnic, chiar dacă uneori nu comentez. Mi-ar fi plăcut să am talentul tău să mă pot exprima în scris cu atâta ușurință, dar nu-mi iese, mă mulțumesc doar cu cititul. Ține-o tot așa că suntem mulți pe-aici și te urmărim în fiecare zi. Sănătate multă și inspirație maximă!
Chiar și eu am emoții când deschid blogul: oare despre ce scrie astăzi MV?
Așteptăm articolul despre cuie cu cap Vidia, sunt curios câte comentarii on topic vor apărea 😛
Chiar așa, când ai timp de citit și răspuns la comentarii cum faci, că ești foarte prompt uneori, dai Refresh la câteva minute?
Pentru cel care a comentat e chiar reconfortant să i se răspundă, se simte parte din comunitate (vorbesc din experiență personală, fie că am fost de acord pe subiect, fie că nu)
Grupa „50-59 ani” e cea mai activă! Am apucat să facem ceva școală, am citit câteva cărți, avem răbdarea de-a te citi indiferent de lungimea articolelor, avem și ” tupeul” de a comenta (tu ne-ai deschis pofta asta, ne-ai provocat!).
Cred că ceva faci tu bine aici de ai strâns atâția oameni, care au rămas de-a lungul anilor, ba chiar au mai adus și prietenii să te citească!
Îți mulțumim! Comunitatea asta e faină! ❤️
Scrieti, ca noi aici suntem. Unii sunt mai campioni la comentarii, altii mai
chiori sau nu se pricep la
subiecte (masini)!dar aici suntem si savuram!
Tu,Mara,Diana și Corina sunteți motivul pentru care deschid Facebook-ul în fiecare zi.
Ține-o tot așa!La mai multe articole, comentarii și vizualizări!
Te citesc de multi ani, dar primul comentariu a fost cel de la statistica.
Este singurul blog pe care il citesc si il citesc intentionat dupa amiaza pentru a putea citi si comentariile.
Azi am simtit nevoia sa comentez pentru ca vreau sa ti multumesc, desi am citit din umbra blogul mi se pare ca aici e o comunitate din care fac parte si uneori am impresia ca ajung sa stiu unele lucruri despre oameni, astfel incat un articol al tau a fost ce aveam nevoie cand imi doream sa ma las de fumat, culmea e ca cel in care aniversai 1 an de la lasat, in mintea mea a fost, daca si Vasilescu a putut, eu chiar nu pot? se pare ca am putut. Multumesc!
Eu sunt dintre „necomentatori”; am precizat asta și la articolul de care amintești aici.
Aparent, cel pe care îl citezi este Nicu Alifantis. Sunt o mare admiratoare a lui, ca muzician. Și, uneori, mă gândesc cu amuzament că n-aș fi bănuit în ruptul capului, în tinerețe, că viața o să facă în așa fel încât acum suntem vecini, iar eu mă conversez cu drăguța lui soție despre căței și pisici.
Dar nu acesta era motivul pentru care m-a împins tastatura să scriu aici o mică „compunere”.🙃 Ci chiar citatul în sine.
Sunt muzician, la rândul meu. Toată copilăria și tinerețea m-am chinuit să-mi stăpânesc emoțiile de scenă, care, în cazul meu, erau mai degrabă distructive decât mobilizatoare. Când am terminat facultatea, mi-am spus foarte hotărâtă: „Mă fac profesoară, doar-doar n-o să mai urc pe scenă!”
Viața a răspuns imediat: „hold my beer!”
Printr-o conjunctură de moment, când am luat examenul de titularizare în învățământ, postul obținut a fost cel de profesor acompaniator. Și iată că au trecut mai bine de 30 de ani în care munca mea a însemnat, în proporție de 90%, prezență pe scenă.
Emoțiile sunt acolo, de fiecare dată.
Aş fi vrut să pot încheia ac3astă carieră cu mai multă serenitate în luminile scenei. Dar, e destul de clar că emoțiile şi cu mine am semnat un armistițiu: nu ne vom despărți niciodată.
Mi se pare interesant însă, umorul Universului, în ceea ce mă priveşte.
Comentariu beton!12
Plecat la muncă de la prima oră și abia acum am luat pauză, așa că acușica am apucat sa citesc.
Mi-a plăcut foarte mult să urmăresc cum creștea în continuu numărul comentariilor și când s-a trecut de borna 1000, chiar m-am bucurat sincer.
În ceea ce privește „Știu, sunt arogant, dar ce să fac dacă exact așa stau lucrurile în realitate?”, pentru mine, modestia este apanajul mediocrității, așa că nu ești arogant, ci pur și simplu îți cunoști valoarea.
Succes și inspirație, mulți ani de acum încolo 🤗!
Nu mai știu pe unde am citit și nici dacă era vorba despre un actor sau un muzician (oricum vorbim despre cineva extrem de cunoscut), dar mi-a plăcut mult ce zicea: „în ziua în care n-o să mai am emoții înainte să intru pe scenă, mă voi lăsa”.
Podcast Andi Moisescu cu Maruta: Maruta zicea asta despre Andra
Bine, e posibil sa o fi spus alti o mie de cantareti/actori etc
Cum eu nu va citesc de foarte multa vreme sunt curioasa daca v-ati intalnit in afara acestui blog. Posesorul blogului cu cititorii sau cititorii intre ei.
Îmi plac articolele tale pentru ca de multe ori îmi activează niște trăiri, sentimente care au amorțit puțin. Și chiar dacă în anumite topici nu agreez cu majoritatea , și mi se pare ok sa fie așa, suntem feriți de comentarii gen “marș cucoana”! Da, am încasat-o de la un fun CG.
Mi se pare mie sau ultimele articole ne-au făcut să ne simțim ca un soi de familie?
Uite că știam eu de ce te citesc! Mă interesează ce scrii, aici sau pe Fb., indiferent că este vorba de subiecte la care mă entuziasmez ori despre articole despre mașini (de care nu mă simt atrasă în mod deosebit), le citesc pe fiecare în parte și chiar aștept să văd ce subiecte mai abordezi. De ce credeai că noi nu vom răspunde întrebării despre vârstă, nu îmi imaginez, doar suntem cititorii tai! 🫣 Cred că am răspunde în număr mare și dacă ai face sondaj despre kg. noastre, așa de mult ne place la tine pe blog! ☺️ Ce zici, te încumeți?
Eu intru cind am nevoie sa ma relaxez, sa schimb atmosfera, sa fac o pauza inteligenta de la rutina sau de la chestii prea serioase.
Restabilesc un echilibru al zilei si simt mereu ca am cistigat ceva: un zimbet, un raspuns, o curiozitate noua. Imi place sa citesc si comentariile, imi imaginez expresiile vizuale ale celor care comenteaza. Si ma simt parte dintr-un grup, exact in masura in care am nevoie ca sa nu devina o povara, o obligatie.
Avand in vedere ca am 58 de ani si am intrat in targetul cu cel mai mare procent, te-ai intrebat vreodata cine sunt ” Decreteii”? Legea 770/1966 emis de REPUBLICA SOCIALISTA A ROMÂNIEI? Cred ca ar ” sparge” acest subiect, daca am povesti cum a fost viata noastră de cand ne-am născut, cum am fost crescuti de părinti, cum a fost scoala, cum a fost scoala vietii apoi. Tu ai fost un :” decretel?”
Să știi că si pe cei peste 60 poți sa-i bagi tot între 30-59 pentru ca sintem suficient de tineri dacă te citim constant.
Cum e: virsta e doar un număr.
Și pe mine m-a surprins un pic numărul comentariilor.
Știam că sînt mult mai mulți cititori decît cei care comentează, dar nu credeam că așa mulți.
Asta mă cam intimidează să mai las comentarii.
Prea mulți ochi te citesc, prea multe minți te judecă…
Eu intru aici doar seara, după o zi de muncă, pînă atunci nu am timp.
Și intru pt că aici mi se pare că găsesc o oază de normalitate într-o lume din ce în ce mai nebună.
Chiar dacă nu rezonez cu toate articolele și comentariile, regăsesc totuși oameni din lumea știută de mine, care lume cam pare pe cale de dispariție.
Sîntem în general oamenii trecuți de 40 de ani, media e chiar mai sus, tinerii sînt altfel, au crescut diferit.
Aici e clubul nostru, al celor mai „trecuți”.
Nu am cont pe nici o rețea socială și nici nevoie.
Mai de modă veche, așa, uneori mă simt un străin în lumea de azi.
77 ani! Primiți?! Citesc zilnic. Cred că de când ați fost în Ungaria. Prezentare de vin. Nu comentez. Vorbesc cu dumneavoastră în toate întâlnirile. Defect de educație. Citesc toate comentariile. Umor, informații, limbaj contemporan(?!)…Mulțumesc. Am scris pentru ca nu-mi place scorul grupei de vârstă!
Am răspuns la întrebarea despre vârstă fără nici o ezitare. Merge și una despre kilograme, dacă e😂
Apoi până seara nu am încetat să fiu uimit de numărul comentariilor. Fabulos!
Citesc zilnic, chiar dacă uneori la ore târzii.
Sunt un norocos că am ajuns aici acum câțiva ani!
Mulțumesc Mihai!
Mulțumesc familiei extinse de comentaci și cititori tăcuți!
La drept vorbind, dacă nu simți oleacă de emoție în orice îți face plăcere să faci, inclusiv la job, atunci nu mai face. Legat de asta, m-a întrebat o dată juniorul dacă nu aș fi făcut inginerie, ce aș fi făcut? Nu am ezitat să-i răspund: nimic altceva. Încă fac ce-mi place, merg la job cu „plăcere”, iar ghilimelele nu au sens peiorativ. Un alt exemplu, unul dintre foarte puținele, dacă nu chiar singurul hobby pe care încerc să-l mai țin în viață ar fi mersul la sală. Ajung mai rar decât aș vrea, însă după atâția ani de intrat într-o sală, de multe ori parcă încă intru într-un fel de transă când ajung acolo și sunt în vestiar, pregătindu-mă psihologic pentru ce urmează. Dacă nici asta nu-i un soi de emoție…
Eu nu comentez la fiecare articol, dar citesc.
Emoția apare când îți place ce faci, deoarece vrei să dai tot ce poți și nu știi cât de apreciată va fi munca depusă.
Citind comentariile mai degraba, m-am intrebat daca nu se face adunarea micului urmaritor de blog al lui Vasilescu? Pe sistemul reuniunilor de n ani.
Probabil s-a mai intrebat lumea fie in scris (eu n-am apucat sa vad), fie intre neuronii privati – avem raspuns?
Respect. Si atat