Nu știu voi, dar eu din când în când mă cutremur tot și-i mulțumesc în gând lui Zamolxe.

Știți când? Când mi-l imaginez pe diliu cum ar fi vorbit el toate căcaturile astea pe la tot felul de conferințe și evenimente unde ar fi fost prezenți șefi de state și, în general, oameni cu IQ mai mare decât al unei euglene.

El fiind acolo, desigur, în calitate de președinte al României. Pentru că, nu-i așa, speech am stabilit că are. Doamne apără și păzește!

Până la final și cu sonor, da? Vă promit că merită din plin să vă consumați acest minut din viață.

Vizionare plăcutâ!