Înainte de orice, trebuie să spun asta: îl urăsc pe Gigi Becali. L-am urât, îl urăsc și îl voi urî necondiționat. Consider că el este principalul vinovat pentru tot ce se întâmplă la FCSB, inclusiv pentru marea schismă care a dus la de-acum celebra separare între FCSB și CSA.

Dacă se făceau lucrurile corect, atunci când a preluat-o de la armată, nu se mai ajungea la nicio separare, echipa ar fi fost una singură, așa cum ar fi trebuit să fie. Dar nu, nu s-au putut face corect, a trebuit să se recurgă la mânării și manevre în stilul pur românesc: „lasă ca merge și-așa, noi suntem mai deștepți”.

Uite că n-a mers sau n-a mers la infinit. Așa că s-a ajuns la situația în care unul dintre cele mai puternice brand-uri din fotbalul est european să fie rupt în două și motiv permanent de vrajbă între suporterii care cândva susținuseră aceeași echipă.

Pentru toate astea eu îl consider vinovat principal pe megalomanul ignorant, acum habotnic, care răspunde la numele de Gigi Becali.

Iar cel mai trist, în ceea ce mă privește, este că deși îl urăsc pe proprietar, nu am cum să mă opresc din a susține echipa. M-am oprit din a merge la stadion pentru că nu vreau să-i bag bani în buzunar patronului fariseu, egocentric și analfabet, dar cum m-aș putea opri din susținut o echipă pentru care m-am bucurat sau am suferit atâta amar de vreme?

Echipă care este acum într-o situație pentru care vinovatul este unul singur: patronul pentru care contează doar banii, nu și oamenii.

Am citit cândva un editorial în unul dintre ziarele de sport românești, pe vremea când print-ul era încă la putere. Un editorial foarte mișto scris în care autorul demonstra că și Messi, dacă ar veni în fotbalul românesc, în foarte scurt timp ar fi un jucător terminat.

Bineînțeles, era o reducere la absurd, menită să scoată în evidență toate defectele și cutumele fotbalului de la noi, autorul reușind să facă asta cu ajutorul unui Messi aterizat într-o echipă românească.

Astăzi, acum, aș putea să parafrazez acel editorial și să scriu eu altul prin care să demonstrez că și Lamine Yamal, dacă ar veni la FCSB, în câteva luni ar fi un jucător terminat. Și nu doar Lamine Yamal, puteți înlocui cu orice nume de jucător imens vreți voi.

Ar fi suficiente trei-patru meciuri mai slabe, câteva pase greșite, două-trei driblinguri nereușite, ca să vina „antrenorul” din fotoliu și să proclame la toate televiziunile că s-a înșelat când l-a cumpărat.

Citez cu exactitate: „m-am luat eu după alții, când îl văzusem că n-are forță. Ce să faci cu Yamal ăsta care cade și dacă sufli spre el? Băăă, fotbalul se joacă pe bărbăție, nu că faci tu trei driblinguri. Hai, lăsați-mă, că m-am lămurit și cu Yamalul vostru, nu poți să dai război cu jucători ca ăsta”.

Ar urma o săptămână întreagă de tururi pe la toate televiziunile de sport (și nu numai) cu discursul ăsta. După care, iar are Yamal un meci slab, iar urmează să fie desființat.

Cam cât credeți că poate rezista psihicul cuiva care este supus unul asemenea linșaj mediatic? Și nu de către oricine, ci chiar de către patronul echipei unde joci. De fier să fii și te lasă capul.

Am folosit exemplul cu Lamine Yamal fix pentru a reuși să dau putere mai multă reducerii la absurd. Dar dacă renunțăm la Yamal și-l înlocuim cu numele oricărui jucător din lotul actual al FCSB-ului, vom înțelege de ce echipa este în situația în care e.

N-ai cum să reziști psihic când fix omul care te plătește te face albie de porci în toată media, în fiecare zi.

O să vă rog să faceți următorul exercițiu de imaginație. Gândiți-vă că într-o zi patronul firmei unde lucrați dă un interviu în care spune că sunteți extrem de slab pregătiți, că de-abia așteaptă să scape de voi, că n-are cum să se bazeze pe asemenea oameni.

Practic, vă desființează, pronunțându-vă numele și specificând exact despre cine e vorba. Moment în care toată media se umple de imagini cu voi și cu ce-a spus despre voi omul care vă plătește.

După care, săptămâna viitoare face același lucru. Și cealaltă la fel. Și următoarea identic. Și tot așa, omul de la care luați banii, pentru ceea ce munciți, vă face praf zi după zi, iar spusele lui sunt preluate non-stop de toată media.

Cam cum credeți că v-ați simți? Cam cum credeți că ați reacționa? Mai ales în condițiile în care nu aveți cum să plecați de la acel loc de muncă prin demisie? Sunteți nevoiți să stați acolo și să asistați cum cineva vă face praf și pulbere în fiecare săptămână, în fiecare zi.

Și dacă ați asista doar voi ar mai fi cum ar mai fi. Dar sunteți nevoiți să suportați privirile tuturor oamenilor care vă cunosc, familiile voastre sunt nevoite și ele să suporte umilința continuă.

Cât să reziști la așa ceva?

Da, știu, o să veniți să-mi spuneți că voi nu sunteți plătiți regește, ca fotbaliștii, deci să va mai las cu astfel de comparații.

Doar că fotbalul e jucat de oameni, nu de bani. Oameni ca mine, ca voi, care au prieteni, familii, rude, vecini, oameni care se simt umiliți în fața tuturor de un megaloman imbecil care are impresia că, dacă-i plătește la timp, are dreptul să spună orice despre ei.

Cum să mai joci fotbal când știi că vei fi umilit pentru orice pasă greșită? Credeți că mai contează cât câștigi când știi că, dacă ceva merge rău, o să iasă ăla și-o să te desființeze la toate televiziunile?

Iar dovada că am dreptate este ce se întâmplă acum cu echipa. Jucătorii sunt pur și simplu distruși psihic în urma terorii continue la care sunt supuși. Da, așa regește pătiți cum sunt, că pe teren nu te gândești la bani, ci la modurile în care vei fi tăvălit după ce se termină meciul.

O să mă întrebați: dar de ce tocmai acum crezi asta, când echipa merge prost? De ce n-ai crezut același lucru și în ultimii doi ani, când a mers țiplă?

Ba da, am crezut fix același lucru, îmi era clar că totul este doar o bombă cu ceas care mai devreme sau mai târziu va exploda. Îmi era clar că nimic bun nu se poate întâmpla și că e doar o chestiune de timp până când echipa va avea o cădere, moment în care va urma jihadul becalian.

Daca chiar și atunci, când echipa juca bine, ciobanul parvenit desființa orice jucător care prindea o zi mai slabă, cam ce se putea întâmpla dacă urma o perioadă ca asta? Eram convins ca așa va fi, mă rugam doar să vină cât mai târziu acel moment. Uite c-a venit.

În plus, ce se întâmplă acum, din punct de vedere al prezenței lui Becali în media, e mai rău ca niciodată. Efectiv îl sună și-l intervievează toate televiziunile de sport (și nu numai) de câteva ori pe zi.

De mai bine de jumătate de an asistăm la un delir becalian continuu, lucru care nu se întâmpla pe vremea când echipa mergea bine, pentru ca nu exista potențial de scandal.

Dar acum, când sunt probleme, îl sună mult mai mult și mai des pentru că scandalul generează rating. Atât de simplu.

Iar celor care vor sări să-mi explice că „are și Becali păcatele lui, dar dă bani la echipă”, o să le spun atât: sunteți niște bieți naivi.

Echipa se autofinanțează, de când e Becali patron, echipa a câștigat zeci (poate sute) de milioane de euro din competiții europene, drepturi tv și bilete vândute. Dacă ar fi lăsată în pace și ar avea un management profesionist, nu doar că s-ar acoperi toate cheltuielile, dar s-ar face performanță cu toți banii ăia care intră în club.

Dar management profesionist este doar un concept abstract pentru patronul care are ca deviză: ochiul stăpânului îngrașă vita. La propriu, exact așa spune el cu cu gura lui.

Și încă ceva, dacă echipa n-ar mai câștiga banii necesari acoperirii cheltuielilor, iar habotnicul septuagenar ar fi nevoit să vină măcar cu un singur euro de la el de acasă, în acel moment ar vinde-o (sau ar da-o) ca pe o jucărie stricată. Aproape că-mi doresc să se întâmple asta.

Probabil c-ar fi singura noastră șansă, a suporterilor: s-o vândă.

Altfel, vom asista în continuare cum un megaloman fals habotnic se va juca din fotoliu cu sufletele suporterilor și cu viețile oamenilor pe care-i plătește.

Doar că oamenii pe care-i plătește pot să plece la alte echipe când li se termină contractele, pe când noi, cei care susținem FCSB, suntem condamnați la suferință permanentă pentru că avem contracte pe viață.