Avem o mică problemă la nivel de creativitate. Colegul @Claudiu nu a reușit să se decidă dacă Napoleon va ajunge jumări sau nu. Așa că, până va lua această dezicie deosebit de dificilă, astăzi are un text de cu totul altă factură.
De fapt, dacă tot sunteți pe-aici, ce-ar fi să spuneți dacă vă doriți să-l vedeți pe Napoleon sacrificat sau nu. Eu am avut o altă idee, dar nu v-o spun ca să nu vă influențez.
Până una-alta, vă las cu articolul de azi.
…
Nu există sens. Sau există, dar e banal: naștem, mâncăm, futem, murim.
Între naștere și moarte încercăm să ne distragem cu iluzii: iubire, succes, importanță.
Dar la 3 AM, când ești singur și sincer, știi adevărul: Nu contezi. Eu nu contez. Nimeni nu contează.Universul e indiferent. Și asta e, cumva, eliberator.
Pentru că dacă nimic nu contează, atunci pot face ce vreau. Sau nimic. La fel de valid. Aleg nimic. E mai puțin obositor.
Merg fără destinație. Picioarele decid.
Ajung la parc. Herăstrău. Oameni pe bănci. Copii jucându-se. Cupluri tinere.
Toți pretind că e frumos. Că viața e frumoasă.
Mint. Sau nu știu încă. Tinerețea e binecuvântare: ignoranță îmbrăcată în optimism.
Eu știu. Am 43. Am văzut. Am trăit.
Viața nu e frumoasă. E suportabilă. Cu momente bune, rare, între mult gri.
Mă așez pe bancă. Privesc lacul. Apă murdară, dar soarele reflectă frumos.
Iluzii. Peste tot iluzii.
Dar poate asta e tot ce avem. Iluzii care ne țin în viață până când nu mai țin.
Beau bere cu Radu diseară.
Radu ajunge târziu. Mereu ajunge târziu.
Nu dramatic. 15-20 minute. Suficient ca să stai singur la masă, să bei prima bere repede, să te simți ca un prost.
Barul e în Centrul Vechi. Unul din alea „autentice” – mobilier vechi, pereți murdari, bere ieftină. Turism neintenționat.
Stau la o masă în colț. Comand Ursus. Chelnerița are 22 de ani, sâni mari, zâmbet profesional.
„Ceva de mâncare?” întreabă.
„Nu.”
Pleacă. Șolduri largi. Fustă scurtă. În altă viață, aș încerca ceva. Acum doar observ și trec mai departe.
Oboseala sexuală. Când realizezi că efortul de seducție depășește recompensa orgasmului de 30 de secunde.
Radu apare. 47 de ani. Chel. Gras. Fericit aparent.
Se așază greoi. Miroase a transpirație și aftershave ieftin.
„Scuze, băi. Geanina mi-a ținut morală.”
Geanina. Soția. 15 ani împreună. Două fete. Ipotecă. Viață completă, complet nefericită.
„Despre?” întreb.
„Am uitat aniversarea lunară.”
„Aniversarea lunară?”
„Da, băi. A 15-a a fiecărei luni. Ziua când ne-am cunoscut. Eu uitasem.”
Râd. Prost, dar râd.
„Ce plm e o aniversare lunară?”
„Nu știu, băi. Ea inventează sărbători ca să aibă motive să se supere.”
Comand alte două beri. Vin repede. Bem.
Radu vorbește despre Geanina cu amestec de resentimente și obișnuință.
„Săptămâna asta n-am futut deloc.”
„De ce?”
„E supărată. Pe ceva. Nu mai știu. Își inventează motive.”
„Divorțează.”
„Nu pot, băi. Fetele. Casa. Banii.”
Scuze. Toate. Valide, dar scuze.
Adevărul: e speriat. De singurătate. De dating la 47. De recunoașterea că a petrecut 15 ani cu persoana greșită.
„Plus,” continuă, „cine naiba mă vrea pe mine? Chel, gras, sărac după ce îi las ei casa.”
„Nimeni,” zic. Onest.
Râde amar. „Exact. Măcar cu Geanina știu ce am. O nevastă care mă urăște predictibil.”
Bem. Tăcere. Genul de tăcere pe care doar bărbații de 40+ o înțeleg. Când nu mai e nevoie de cuvinte. Când fiecare știe că celălalt e futut, doar în feluri diferite.
„Cum sunt fetele?” întreb, politicos.
„Mari. Prea mari. Una 13, alta 11. Adolescența și pre-adolescența. Iad.”
„Rău?”
„Una urlă că o urăsc pentru că nu îi cumpăr iPhone nou. Cealaltă plânge pentru că un băiat de la școală nu o bagă în seamă. Geanina se ceartă cu amândouă. Eu stau în living și beau bere până adorm pe canapea.”
„Romantic.”
„Futu-ți,” râde. „Dar serios, băi, nu știu cum fac alții. Toată lumea pe Facebook pare fericită. Fotografii cu copiii, ‘familia mea e totul’, ‘blessed’.”
„Mint.”
„Știu. Dar mint bine. Eu nu pot. Sunt prost la mințit.”
„Asta te face mai onest.”
„Sau mai prost.”
Bem. Mai intră niște băieți. Tineri. 25-28. Voioși. Energici.
Vorbesc tare despre startup-uri, investiții, crypto. Unul poartă tricou cu „Hustle” scris pe el.
Îi privesc cu amestec de invidie și dispreț. Invidie pentru energie. Dispreț pentru naivitate.
„Ăștia chiar cred,” zice Radu.
„În ce?”
„În orice. Că o să facă bani. Că o să fie fericiți. Că efortul e recompensat.”
„Își dau seama?”
„La 40. Ca noi.”
Bem.
„Cum e la tine?” întreabă.
„La fel. Rapoarte. Meetinguri. Existență.”
„Șeful?”
„Prost. Dar îmi dă pace. Mediocrul intodeauna recunoaște alt mediocru.”
Radu lucrează în IT. Programator. Cândva era pasionat. Acum e funcțional.
„Eu scriu cod pentru o aplicație de dating,” zice. „Ironic, nu?”
„De ce?”
„Pentru că eu n-am futut de luni. Dar ii pe ajut alții să se întâlnească.”
„Aplicația funcționează?”
„Nu. E căcat. Dar investitorii sunt proști și au bani.”
„Perfect.”
„Exact.”
Bem.
Chelnerița vine. Întreabă din nou despre mâncare.
Radu comandă aripioare. Eu iau cartofi prăjiți. Mâncare de beție, nu de foame.
Vine rapid. Mâncăm în tăcere.
Aripioarele sunt uscate. Cartofii sunt moi si reci. Nu ne plângem. Am mâncat mai rău.
„Tu mai vezi pe cineva?” întreabă Radu, cu gura plină.
„Pe Dana. Sau Andreea. Dracu’ stie. Nu sunt sigur.”
„De nume?”
„Da.”
Râde. „Clasic. Fuți fără să știi cum o cheamă.”
„Știu. Doar uit.”
„E aceeași?”
„Nu știu. Poate sunt trei diferite și eu confund.”
„Ești un porc.”
„Știu.”
Bem.
„E bună măcar?” întreabă.
„Medie. 6 din 10. Dar disponibilă. Asta contează mai mult.”
„La vârsta noastră, da.”
Tăcere.
Apoi Radu: „Geanina era 8 din 10 când ne-am cunoscut.”
„Acum?”
„5. Dar cunoscut. Știu ce așteaptă și ce mă așteaptă. Știu cum să o mulțumesc suficient ca să nu divorțeze.”
„Romantic.”
„Futu-te.”
Bem.
Intră o femeie. 35-40. Singură. Se așază la bar.
Are privirea aia. Obosită dar deschisă. Disponibilă dar nu disperată.
Radu o observă. „Ai încerca?”
„Nu.”
„De ce?”
„Oboseală.”
„De la ce?”
„De la tot. Conversația. Pretențiile. Descoperirea că după sex o să fim tot singuri, doar că acum va fi incomod.”
„Pesimist.”
„Realist.”
Bem.
Femeia comandă vin alb. Privește telefonul. Nimeni nu vine.
Își cheltuie vinerea seară singură la bar. Ca și noi. Toți singuri împreună.
„De cât timp ne cunoaștem?” întreabă Radu.
Calculez. „20 de ani. Facultate.”
„20 de ani. Plm.”
„Da.”
„Eram diferiți atunci.”
„Eram proști atunci.”
„Acum suntem proști bătrâni.”
„Proști cu experiență.”
Râdem. Rar, dar râdem.
„Îți amintești când credeam că o să schimbăm lumea?” zice Radu.
„Nu.”
„Eu da. Eram în anul 3. Beți. Vorbeam despre cum o să facem ceva important. Ceva care contează.”
„Și?”
„Eu programez aplicații de dating de căcat. Tu faci rapoarte pe care nimeni nu le citește.”
„Evoluție.”
„Sau involuție.”
Bem.
Comandăm a patra bere. Sau a cincea. Cine contorizează?
Suntem la limita între plăcut beat și neplăcut beat. Frontieră subțire.
„Ești fericit?” întreabă Radu, brusc serios.
Gândesc. Onest.
„Nu.”
„Ești nefericit?”
„Nu.”
„Atunci ce ești?”
„Neutru. Existent. În between.”
„Asta e răspuns?”
„E singurul răspuns.”
Tăcere.
„Câți ani crezi că mai avem?” întreabă Radu.
„Tu? Cu greutatea aia și stresul? 15-20.”
„Eu zic 10. Infarct la 57. În birou. La tastatura.”
„Poetic.”
„Nu. Previzibil.”
„Tu crezi că o să simți când vine?” întreb.
„Sper. Vreau măcar să știu. Să am un minut să gândesc: asta a fost?”
„Și dacă răspunsul e da?”
„Atunci măcar știu. E ceva.”
Bem.
„Eu vreau să mor repede,” zic. „Fără warning. Fără timp să regret.”
„De ce?”
„Pentru că dacă am timp să gândesc, o să realizez că am ratat totul. Și asta e mai rău decât moartea.”
„Optimist.”
„Realist.”
Radu se uită la ceas. 23:47.
„Trebuie să plec. Geanina o să facă scandal.”
„Lasă-o.”
„Nu pot.”
„Poți. Pur și simplu alegi să nu poți.”
Mă privește. Tristețe în ochi.
„Ușor pentru tine să zici. Tu ești singur. Liber.”
„Nu sunt liber. Sunt nelegat. Diferență.”
„Care?”
„Liber înseamnă opțiuni. Nelegat înseamnă că plutesc.Prefer să plutesc decât să mă înec.”
„Eu mă înec plutind.”
Tăcere.
Se ridică. Scoate bani. Pune pe masă.
„Ne vedem săptămâna viitoare?” întreabă.
„Da.”
„Același loc?”
„Același loc.”
Pleacă. Greoi. Obosit. Spre casă. Spre Geanina. Spre viața lui nefericită dar cunoscută.
Rămân singur.
Chelnerița vine. „Mai vrei ceva?”
„O bere.”
Vine. O beau încet. Barul se golește. 00:30. Doar eu și doi tipi beți la bar.
Femeia de la bar a plecat. Nimeni n-a venit.
Privesc paharul gol.
Gândesc la Radu. La Geanina. La fetele lui. La viața lui completă, complet nefericită.
Gândesc la mine. La apartamentul gol. La Dana/Andreea/whateverthefuck.
Cine e mai futut?
Nu știu.
Amândoi, probabil. El prins. Eu plutind. Aceeași căcat, ambalaj diferit.
Plătesc. Las bacșiș. Mic, dar las.
Ies. Strada e goală. Frig. Decembrie.
Merg spre metrou. Ultimul tren. 00:47.
Vagoanele goale. Doar eu și un homeless care doarme pe scaune.
Stau. Privesc fereastra neagră. Reflexia mea privește înapoi.
43 de ani. Singur. Beat. Merg spre apartament gol. Asta e vinerea.
Mâine e sâmbătă. O să dorm până la prânz. O să mă uit la TV. O să exist.
Duminică la fel. Luni iar la birou.
Repeat.
Asta e viața.
La 43. Neutru. Existent. În between. Nici fericit, nici nefericit. Doar… aici.
Încă.

Ai talent, minunat scris…
Comentariu beton!31
Mulțumesc. Asta pentru că am mai mult de 43. 🙂
Comentariu beton!25
Mda, e perioada in care conștientizezi. A trecut tinerețea. Te sperie asta și încerci să-ți dai seama ce mai poți să faci. Dar dacă alegi să nu faci nimic, binele n-are cum să pice din senin.
Eu n-am putut să mă resemnez. Și acum (55) e cea mai frumoasă perioadă.
La final voi fi tot singură, dar zâmbind.
Napoleon primar!
Comentariu beton!59
Deci fara jumări?
Articolul ăsta e ca perversa de pe Tg. Ocna. Aștepți un Napoleon și primești 🤔
Comentariu beton!16
Pai trebuia să zici de data trecuta că îl vrei pe Napoleon primar.
Bine scris. Dar trist rau. Sau trist bine?
Realist? Poate.
Comentariu beton!24
Doar realist. SI puțin cinic.
Comentariu beton!22
Nu zic ca nu poate fi asa. Dar nu-i chiar asa.
Cat despre Napoleon….bunica-mea zicea ca nu dai nume decat animalelor pe care nu le sacrifici. Deci no jumari!
Moaaama, ce ne-ai dat!
Cred ca eu sunt si mai depresiva.
Comentariu beton!29
43?
Much over
Totul se rezumă la futut în lumea bărbaților de 40 de ani? Ce depresie în dimineața de Moș Nicolae!
Să o ia la pas prin lume, poate gaseste ceva de făcut, de iubit și da sens vieții de căcat.
Comentariu beton!19
K, zi-mi că nu te-ai oprit aici.
@K: totul se rezumă la bani în lumea femeilor de 40 ani?
Comentariu beton!16
Clar, Napoleon NU ajunge jumări!
Subiect greu pentru sâmbătă dimineața, dar atât de bine scris!
Comentariu beton!12
🙂 Mulțumesc
Tâmpită e beția cu bere! 😄 Ar trebui să vă lăsați de alcool sau măcar să treceți pe șampanie.
Altfel, autorul ar putea să încerce să scrie teatru. Foarte bun dialogul celor doi.
Comentariu beton!36
oooo, un connaisseur, săr’na doamnă, achiesez!
Comentariu beton!26
O să vorbesc cu autorul! 🙂
Comentariu beton!15
Mare narator!!! 🌟🌟🌟
Napoleon ar trebui să fie primar 🤣
Bă, acu’ v-ați trezit? Cu o zi înainte de alegeri?
Comentariu beton!22
@Claudiu, acum mai mulți ani aș fi putut să-ți zic din toată inima „smbgpla în oglinda ta!”; doar că nu (mai) pot! pentru că n-am 43 de ani; nici 47! am aproape 52, îs gras, da’ chel nu; mă rog, un început de kippah, cît să mă recunoască nevasta de la etaj…
și nu mai pot smbg pentru că am citit și citesc continuu, să aflu, să cunosc, să mă înțelepțesc, să învăț; de exemplu, am aflat că berea îngrașă, scade libidoul și nu ajută la filosofeală; așa că am trecut pe vin; roșu; sec, me gusta să petrec!
la porc nu mă bag, că de 6 zile „sunt mai bun”, iar ideile mele nu cadrează cu perioada…
Comentariu beton!36
Nici eu nu mai am 43. Nici 47. Dar îmi trebuia un personaj cu vârsta asta. Și cum nici Boss-ul nu mai avea. 🙂
Comentariu beton!20
Un musulman care bea vin. Eu cu cine votez? Cu Șampoleon?
Comentariu beton!17
Să vezi cum e cu zaibăr, precum un ciocan pneumatic…😁
plm, vă lăudați o mulțime cu zaibăru ceala, unu’ n-ați trimite o damigeană!? spre degustare, zic; lasă, mă chinui cu cupajul de la domeniul coroanei…
Comentariu beton!12
Un ciocan pneumatic, musulman, care degustă cu damigeana, și are afinități la cupaje.
Las’ că și voi o aveți pe Mona…ăăă…Lisa.:))
Sensul vieții…🤔
Giratoriu!
Comentariu beton!19
Încet încet ne pătrunde spiritul sărbătorilor 🙂
Napoleon piftie, e bună la articulații după 43 și 47 🙂
La mulți ani pt azi celor care se știu ei!
Comentariu beton!18
În sfârșit cineva care știe! 🙂
În ziua în care împlinesc 50 de ani, îi recomand lui Claudiu să înceapă să scrie scenarii de teatru. Iar altfel…suntem mediocri și alegem să ne bălăcim în nefericiri. Dar viața e chiar frumoasă când înțelegem asta și începem să facem lucrurile puțin diferit. Pentru că nimic nu e permanent alb sau negru, nuanțele alea de gri sunt viața însăși. Hai la mulți ani mie!
Comentariu beton!31
Mulțumesc! La multi ani ție! 🙂
La multi ani!
E mișto si dupa 50, să știi!
La mulți ani, @Andreea! și ălorlați care se știu ei…
Articol bun, trist, dar realist. Napoleon trebuie sa ajunga primar, oricum cred ca ar fi un primar mai bun decat mai toti astia care candideaza acum pentru primaria generala la Bucuresti.
Serios vorbind, Ciucu si Baluta sunt doar interfetele unor clanuri mafiote, Alexandrescu e o lepra care o suge rusilor, Ciceala dubios de comunista, doar Drula mi se pare ok si pe el il voi vota.
Scuze pentru offtopic-ul asta politic, dar chiar mi-e teama ca Bucurestiul va ajunge pe mana unui primar interlop.
Un weekend frumos tuturor.
@NapoleonPrimar
Mai bine singur decât într-o relație de căcat c-o tâmpită.
Săracu’ Radu…
Comentariu beton!16
Cinic, maestre, cinic! 🙂
boss, Radu a luat-o la 8 și a dus-o la 5… siktir, Radu!
Comentariu beton!35
musulmane, e un joc in doi… nu poti sa duci pe altcineva de la 8 la 5 daca ala nu accepta asta
este, este, metrî! „Love and marriage go together like a horse and carriage”; cînd ai minim un catîr în loc de cal ai fwtoot cărutza…
Comentariu beton!24
M-a apucat așa o amintire de când aveam 48 de ani, copiii plecaseră la facultate, m-am trezit cu mai mult timp liber și aveam prea mult timp să ma gandesc la mine. Culmea ca berea nu mi-a plăcut nici macar in studenție, dar există vin, există gin. Enervant de bine scris.
Ce-ar fi să apară un „despot luminat” care să -l grațieze pe Napolen pe modelul grațierii curcanilor de Thanksgiving?
Comentariu beton!27
Ne gândim. Viitorul lui Napoleon e important.
Not bad, not great.
Viețile noastre incomplete și aceeași goană după ceva.
Se poate mai bine? Oh, daaa. Am de gând să fac ceva în sensul ăsta? Meah….
Se poate mai rău? Oh, daaa. Am de gând să fac ceva în sensul ăsta? Ehhhh, mă descurc eu…
Comentariu beton!17
Cam asa ceva. Procrastinarea ne da de furcă tuturor. 🙂
@Lucian: ce-nseamnă o „viață incompletă”?
Fără „goana după ceva” viața n-are absolut nici un sens. Fără goana aia, putem merge toți-n cimitir pe bancă s-așteptăm să vină moartea.
Goana aia a adus lumea la nivelul la care e, altfel am fi pierit dracu’ demult ca specie.
Viețile vor fi întotdeauna incomplete. Pentru că vrem mai mult. Mai multi ani, mai multa fericire, etc. Și chiar ăsta e sensul. E motorul.
Doar că unii se mai opresc pe drum dezorientați.
Comentariu beton!18
@JT, știi bancul cu „dacă femeia nu ne cicălea acum tot în peșteră trăiam”, da?
@Claudiu, tocmai ce am venit de la Penny și am văzut „poza” textului tău….oameni cu priviri fixe și oarecum în ceață, aceleași haine gri-negre-albastru închis, pe 3 cozi, plutind încet spre casiere.
Aș mai sta la cioace dar am o ușa culisantă care nu cooperează. Ăsta e motorul meu de azi.
Comentariu beton!14
@Lucian: și ce-aș putea să fac la coadă-n Penny? Să râd ca prostu’ la lună?
Pantalonii mi-s bej, geaca-i un verde deschis spre galben aka „techno green”, iar Solomoniin picioare-s albastru cu negru. Mă-ncadrez?
Am și o pereche portocalii, da-s de vară.
Nu avem dreptul sa intervenim in viata oamenilor cu sfaturi si mai ales cu sfaturi extreme ca cel cu divortul, mai ales cand in cuplu exista copii. Un astfel de sfat este un mare NU!
Totusi, ce te face sa crezi ca sotia lui Radu este responsabila de nefericirea si greutatea lui? Crezi ca el este mai breaz doar pentru ca este prietenul tau? In general, oamenii sunt repetenti la capitolul relatii, aleg parteneri gresiti, pe criterii gresite si pe urma dau vina unul pe celalalt. Rar am intalnit cupluri mature, armonioase, care sa-si asume greselile si sa fie interesate de binele si de fericirea celuilalt si de fericirea comuna.
Crizele astea ce vin cand iti dai seama ca nu ai trait la timp tot ce este specific unei anumite varste, unei anume perioade, sunt normale dar nu trebuie sa disperi, exista si te asteapta o gramada de lucruri frumoase de descoperit si de trait.
Imi place ce a spus Anouk.
Viata ca o prada
„Or, cine își cunoaște clipa de față, până nu devine trecut? Sensul ei total ne apare mai târziu, așa cum mergând pe un drum necunoscut, deși avem iluzia că îl cunoaștem cu fiecare pas pe care îl facem, abia uitându-ne în urmă ne dăm seama cât de drept sau de sinuos a fost.”
@Tia, recomand un vin; aici nu ne luăm prea în serios…
Comentariu beton!20
Amin, sfântă FilofTia! Doamne ajută, un sexuț bun face minuni!
Comentariu beton!13
„Consumul de vin duce la probleme cum ar fi mahmureală, coordonare deficitară, pierderi de conștiență iar consumul excesiv pe termen lung crește semnificativ riscul apariției unor afecțiuni grave, inclusiv diverse tipuri de cancer, boli hepatice (ciroză, steatoză hepatică), probleme cardiace, leziuni cerebrale, dependență (alcoolism) și probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia.” 😅
„Prea mult sex” cauzează probleme precum durere fizică (durere, infecții urinare), suferință emoțională (vinovăție, rușine, deconectare), probleme relaționale (minciuni, neglijență) sau interferează cu viața de zi cu zi (muncă, finanțe, alte responsabilități), indicând adesea un comportament compulsiv sau hipersexualitate, care poate necesita ajutor profesional dacă se simte scăpat de sub control, în caz contrar sexul frecvent este normal dacă este sănătos și consensual.” 😇😇😇
Eu când dau la buci, zic rugăciuni „Doamne Jesus GizăsChrist ține-mă mai mult!”. E sănătos, Doamne ajută și ție sfântă FilofTia să faci mai puțin dar bun, că e sănătos!
Comentariu beton!12
@Tia: dacă nevasta lu’ Radu i-ar cânta la flautu’ cu bile de 3-4 ori/săptămână n-ar fi nici ea tâmpită, nici el gras, ci ar fi amândoi fericiți, iar fetele alea n-ar ajunge curve de la 15-16 ani. 😎
@John Sexu’ nu e solutia la tot si toate dar sa zicem ca tine si daca zicem ca tine sa stii ca si domnu’ trebuie sa presteze la „instrumentul” doamnei!
Artistii din orchestra se pot simti plictisiti, frustrati si nesatisfacuti daca partile instrumentale sunt in dezechilibru.
Nu ar strica nici niste lectii de pian pentru domnu’ pentru stunci cand se strica flautul.😅
@Tia: sexu’ ESTE cheia unei relații armonioase, c-altfel ne-am face dracu’ toți călugări și călugărițe. Evident că și el trebuie să știe să cânte la scoică.
Da’ cum femeile vorbesc mai mult, când au chef de vorbă, mai bine să cânte la flaut. Le trece și durerea de cap și-s mai fericite dup-aia.
P.S. Ce să fac într-o relație dacă nu sex? Că la gătit, spălat și curățenie mă descurcam și singur. 😎
@John Vorbim mult ca trebuie sa vorbim si in locul vostru ca voi sunteti asa, mai laconici, mai monosilabici.
.. si cand nu cantam la flaut poate ca nu o facem pentru ca flautul e stricat sau poate ca avem alte preferinte muzicale. 😅
P.S. Imi pare ca esti o partida faina! Auzi ca gateste si face curat! 🤗
Pai sa nu ma duc eu mintenas la sot si sa am o discutie/cearta cu el despre lucrurile astea?
„Adevărul: e speriat. De singurătate. De dating la 47. De recunoașterea că a petrecut 15 ani cu persoana greșită.”
La mine 47 devine 54 și 15 devine 25. Și singurătatea mă sperie în fiecare zi, de aproape 2 ani…
M-a lovit și pe mine recesiunea în relații…
De pus la rană textul ăsta. Nu o vindecă, dar o arată mai bine…
Comentariu beton!29
Nu știu dacă mă sperie sau mă liniștește comentariul tău. Încă dezbat. Cu mine însumi!
Bai, este lung. Daca aveai ceva cerinte legate de lungimea textului (adica, daca doreai sa publici intr-un ziar sau revista), nu trecea. Deci, are substanta, dar se mai poate filtra
Ete, acu mi-as fi dorit manutele rosii…
Irinuca, mânuțe cu diacritice sau fără?
Kilroy, nu e chiar așa de lung. E redactat oleacă aiurea.
Am mai lăsat aici acest citat, în alt context, dar se potrivește cât de cât și astăzi:
„O galaxie nesemnificativă, una din zecile de mii de galaxii din Univers, are un mic soare galben pe o margine exterioara a sa. În jurul acestui soare orbitează o minge de fier topit. Pe suprafața acestei mingi există o foarte fină crustă de zgură de siliciu. Această crustă e îmbrăcată parțial de un strat microscopic de fin de compuși pe bază de carbon. Iar unii dintre acești compuși au iluzii de grandoare”.
Acum, eu nu pot să rezonez cu Radu și interlocutorul lui. Tiparul acesta nu prea există nici la mine, nici în jurul meu, cu toate că am și un cerc de bărbați între 53 și 60 de ani, în proximitate. (mai am unul cu bărbați între 35 și 45 ani).
Nu spun că nu am greutăți de tot felul, sau că nu simt cum se apropie câte un moment de deznădejde, oboseală, sictir, sau nu se mai scoală cu toate că îmi doresc. Există o constantă a „pumnilor” primiți pe parcursul vieții cotidiene. Și este de kkt.
Dar în prostia mea, am luat la propriu expresia „Viața este o luptă”. Și să-mi bag picioarele, dau și eu cât pot. Uneori sunt în formă și dau tare, alteori mă retrag cât să respir și să îmi revin, după care dau din nou.
Da, pe măsură ce trece timpul, este mai greu, dar tot dau. Mă țin cu dinții de mine și răspund.
La un moment dat m-am întrebat „cu ce folos?” De ce mă zbat, cu toate că uneori știu că nu am șanse de câștig.
Și mi-am dat două răspunsuri:
– nu vreau să ajung să am regrete (că nu am încercat)
– vreau să fac ce îmi place, chiar dacă ștacheta este sus
Mi se pare atât de ușor să renunți, să dai vina pe factori exogeni, să te plângi și să nu acționezi, încât dacă aș face așa ceva, m-aș detesta maxim.
Și nu beau bere! Meteoric un vin sau o tărie, în funcție de ceea ce mănânc, atunci când mănânc.
Și evit oamenii precum Radu.
Dacă bărbați din jurul meu se transformă în Radu, rup orice legătură cu ei.
Da, poate că, vorba profesorului meu de mate’:”totul în viață-i un kkt, în afară de pishat”, dar chiar dacă este dezgustător, îl modelez cum vreau eu. Pute, este urât și este mult, dar ai de ales între a te lăsa acoperit, sau de a te lupta să stai deasupra.
PS Napoleon trebuie dat la montă ca să facă cât mai mulți mușcători de funduri.
Comentariu beton!22
Amin! 🙂
Păi, toată lumea știe că sensul vieții e 42 (n.r. „Ghidul autostopistului galactic” pentru cine nu e la curent :)), dar puțini pot să-l explice cu atâta talent!
Mulțumesc pentru text, mi-ai făcut ziua perfectă, că mie îmi place genul ăsta. Mai vreau!
Cât despre Napoleon, da, știu că cei inteligenți sunt primii sacrificați, dar mie nu îmi plac jumările, așa că găsește o alternativă. Unii, mai sus, deja au pus de-un brainstorming… :):):)
Pai asta aștept și eu. Să vad ce iese din brainstorming.
Cinic dar realist. Recunosc paternul diferenta la mine este ca am 2 copii si nici daca as vrea nu as putea fi complet singura si nu mai beau bere sau altceva de vreo 8 luni. In rest pe interior la fel.
N-aș ști ce sfat să îți dau. La sfaturi sunt superficial.
Cand eram in facultate, una din seminariste ne-a zis: Bucurati-va ca asta e cea mai faina perioada a vietii voastre. Si cea mai academica.
A avut dreptate cu partea academica. Cat de rest ce sa zic? Asa de pesimista nu sunt. Doar pe domnul sot il aud din cand in cand plangandu-se ca a fost prea cuminte in tineretile lui. Eu sunt pe principiul a fost, ai facut, a trecut. Nu mai are rost sa te gandesti cum ar fi fost daca… Si daca ai ales ceva fie chiar si o alegere proasta, ori faci ceva ca sa scapi din situatia cu pricina, ori ramai si atunci alegi sa nu te mai plangi ca strici si viata celor de langa tine.
43 e inca foarte tanar. 47 si el tanar. Ce bine ar fi sa mai am 43 sau macar 47 de anisori 😁
L-am uitat pe Napoleon. Sa nu il faci sunculita, ca il mananca dusmanii.
Comentariu beton!14
N-apuca. Îl mănânc eu înainte.
Io cred că domnu’ soț-i nefutut. Doar un bărbat nefutut se poate plânge că o fost prea cuminte-n tinerețe.
Imi vine sa zic doar: shhtt!🤫 asta trebuie sa fie secretul nostru, al celor de peste 45-50. Acum in luna asta speciala trebuie sa ne tragem cu putere un şut in fund si sa dǎm avânt si celor din jur, mai ales tinerilor.
Pentru ei, fiu mai bun si ascund repede ca pisica in nisipul de cristal ceea ce tocmai am citit si m-a secat. Sshhhtt!
Shhhht! Secretul nostru!
Bă, nu mă luați prea in serios. E ficțiune. Până mă hotărăsc ce șorici mănânc.
Omule, ai talent cu caru’. Felicitări!
Mulțumesc. Nu e chiar așa..:)
@Claudiu <3 ! Atat!
Doar atât? 🙂
Nu am mai văzut soarele de vreo 3 săptămâni și acum citesc asta. Mă duc să mai cumpăr niște bere.
Mai bine whisky. 🙂
Am luat și whisky
Credeam că eu ,binisor trecut de 50 , e normal să mai am de astea ,doar că fără alcool , kilograme în plus sau flirt care e mai mult flit .
Constat că nu .
Constați bine. Dar nu uita că e ficțiune.
Napoleon poate prelua conducerea, o reinterpretare a fermei animalelor ar fi chiar utilă. Poate cumva ne mai trezim din „adormire” sau din beție. Altfel, mișto scris. 47 și beau vin sau bule, mereu bule in defavoarea berii. Parcă e mai romanțată viața dacă consum bule.
PS: aștept continuarea dialogului cu sau fără cinism.
Mulțumesc Marius. Nici mie nu-mi place berea. Sunt de whisky. Când e motiv.
Salut! Pana la un punct si cu unele care nu-s chiar asa, sunt Radu. Radu-Mihai, zic!
Claudiu, unde-o fi jumatatea drumului dintre noi? Chiar as bea 1-2-5 beri cu tine. Presimt c-am putea filozofa toata noaptea si nu ne-am plictisi. Mamă, ce gheiut a sunat asta dar, e vorba de altceva – 2 trecuti prin viata care deapana amintiri si-si spun povesti.
Felicitari pentru povestea/articolul/amintirea/sau ce-o fi de azi!
Radu, e ficțiune. Parțial bazată pe ceea ce am simțit odată. Nu e cazul acum. Dar berile sunt valabile. 🙂
O fi cum zici dar, ideea principala inca o fi valabila. Eșpanea mi-e departe cum departa-ti Oradia Mare tie. Asadar si prinnurmare, bem fiecare cate o cerveza la casuta lui. Deocamdata!
Spectaculos scris. Adevarat, daca doresti sa accepti „adevarurile” astea.
47. Cu barbat mai mare cu 11 ani. Copil de aproape 12 ani. Bolnav (teoretic), dar refuza(m) sa acceptam acel stil de viata. Daca un pre-teen e al dracului, sa vezi cand e glicemia peste 300 cum te intelegi cu pre-teenul in cauza.
Refuz sa vad raul, pentru ca este mic, comparativ cu binele. Avem copil! 99% din timp este incredibila. Cand da pe afara romanca din ea, ne descurcam, ca nici noi nu suntem nemti 🙂
Muncim in draci (eu ma chinui sa lansez un Saas). La 47 de ani! El lucreaza ca ofiter de securitate la un spital din zona (50 de minute de condus, dar, daca e in acelasi stat, e aproape). Nu e un job ideal, dar ieri a adus acasa pod-uri de insulina si senzori in valoare de 6 mii de dolari (pentru 3 luni). A platit 30 de dolari, ca e asigurare de spital.
E prins in capcana asta, nu castigam suficient incat sa ne permitem 3000 in medie pe luna (ca mergi si la doctori periodic) pe asigurari de sanatate. Dar ne facem timp sa calatorim, sa aiba momente de respiro.
E altfel dupa 20+ de ani impreuna. S-au dus focul si pasiunea, au ramas dragostea si respectul. Camaraderia. Valorile comune. Iubirea pentru copil.
Moarte? Nu stim cand vine. Sper sa mai tinem macar 10 ani, sa punem copilul pe un drum. Sa fie pe picioarele ei. Sa isi poate permite sa traiasca cu mizeria asta de boala.
Viata la 20 de ani e una, la 50 de ani e alta. Nu-mi doresc sa ma intorc in timp, poate pentru ca am inceput sa fiu fericita cu adevarat dupa 40. Sau am invatat sa ma uit in urma si sa vad cat de mult am urcat pe muntele vietii. E un exercitiu al naibii de util, mai ales cand simti ca parca mergi nicaieri.
Sa te bucuri de nevasta aia imbatranita. De copiii care-ti raspund inapoi. De seful ala care nu-i al dracului de inteligent, de codul ala care e mereu prost. Gasesti bucurii in berea saptamanala, in povestile cu prietena ta din Italia, cu torsul pisicii si mirosul de sampon al parului fiicei tale. De glumele cu sotul si privirea indragostita a cainelui. Viata e prea scurta sa fii trist.
Comentariu beton!29
Si tu de ce naiba nu scrii? Parca aveai un blog, nu?
Da; avea si scria bine! Pana in Timisoara am fost si-am intalnit-o face2face. Super tipa, Dojo, asta mica! Ce n-o sa uit niciodata e ca am fost in food court-ul din Iulius Mall si si-a comandat… „ceva ce-am vazut doar in filmele americane”. 😁 Sa zic, Dojolino?!? 🤭
@Claudiu: incerc sa imi revin, ai link pe numele meu, dar e greu, ca sunt altele mereu pe cap. Dar o sa incerc sa mai pun una-alta pe hartie, ca imi lipsesc vremurile alea.
@Radu-Mihai: Spune, spune, ca nu mai tin minte. Stiu ca ne-am intalnit si ca a fost misto de tot, dar dracu’ stie ce am comandat. Poate la Subway? Ca eram innebunita cu ei in perioada aia. Acum nu as intra intr-unul nici sa ma platesti 😀
Ca sa concluzionez poliloghia aia de text de mai sus: prima luna a fost cea mai grea, nu eram inca acasa, fie-mea nu avea diabetolog inca – oficial in SUA nu era diagnosticata si ne programase unul in decembrie, dupa 5 luni adica, numa’ bine pentru parastas. Ii luam glicemia din 3 in 3 ore (si noaptea, la ora FIXA, noroc ca ea dormea), 5 injectii pe zi. Si, cand mi se parea si mie greu cu un copil bolnav, cineva drag mi-a zis „da, Ramona, dar copilul traieste!”. Asa ca greul nostru ar fi raiul altuia 🙂
No’, zic acusica… citez: „Aduceti-mi, va rog, un pahar cu lapte! Cald, daca puteti!”. A ramas saracu’ ospatar privind in gol cateva clipe. Bine, si eu m-am mirat si-am ras amandoi dar, mi-ai explicat ca-ti place si n-ai ce face. Oricum, a fost prima/singura/ultima data cand am auzit/vazut ca-si comanda cineva asa ceva. Confirm c-a fost super misto si inainte, si timpul ala, ba chiar si dupa! Pe masa noastra tronau un pahar cu lapte si o halba de bere… superb „peisaj”! Oricum, as repeta experienta!
Da.
Da.
Vecinii mei, spaniolii, au inventat terapia cu laser împotriva depresiei, şi chiar funcționează. Se numește Laser Veza!
Depende. Mahou? O Alhambra verde? Estrella Galicia? Que no todo vale para currar la depresión.
Estrella levante !!!
Aia e terapia lor (dacă mi-ar cere părerea aş zice Alhambra). La mine funcționează Pago de Carraovejas, 2023 (se pare că 2021 s-a terminat şi nu ştiu ce s-a întâmplat cu 2022). Ribera del Duero, 14.5, majoritar tempranillo.
Foarte misto scris.
Daca il pirlesti pe Napoleon pastreaza niste soric pls 😁
Promit.
Felicitări, Claudiu! Ești foarte talentat. Eu sunt femeie, nu beau bere, dar mi-am pus niște întrebări existențiale citindu-ți articolul.
P. S. Lasă-l pe Napoleon să moară de bătrânețe. Dar nu acum.
Bai, tocmai pregateam condimentele.
Regia : Tarantino !
Sincer să-ți zic, Claudiu, pe cât de mult talent ai la scris, pe atât de mult mi-ai răvășit gândurile, poate puțin mai mult. E evident de ce, cuvintele îs de prisos…
povestea e putin trasa de par, ca doar e o poveste…
la 43 de ani daca esti singur si nu i zici nimic uneia de 22 cu sani mari si solduri late esti depresiv, alcoolic, impotent sau gay.
cel de 47 e mai credibil.
cati prieteni aveti cu care vorbiti asemenea lucruri?
l
Bă, unii sunteți atât de proști că mă speriați. Proști, nene, proști de vă curge scuipat din gură și vă întrebați de ce sunteți uzi pe piept.
Povestea e ficțiune, evident că nu e realitatea în stare brută.
42: Answer to the Ultimate Question of Life, the Universe, and Everything
43: …
wow ce articole bune, ce carusel de subiecte & comentarii 👏 Bravo!
Intru să citesc un articol si mă trezesc ca răsfoiesc jumate din arhiva blogului.
Un fel de guilty pleasure ✌️