Da, prieteni, m-am hotărât să vorbim astăzi despre un subiect despre care chiar n-am mai vorbit niciodată pe aici: lucrurile fără sens pe care le facem fiecare dintre noi.
Știți voi, acele mici bătălii pe care le ducem fără ca ele să ne aducă vreun beneficiu real și, cu toate astea, continuăm să le facem. Stați c-o să înțelegeți imediat ce vreau să zic.
Personal fac mai multe lucruri fără sens decât cele două pe care vi le voi lăsa mai jos, dar, ce să vezi, pentru că unele dintre ele sunt superstiții (prin urmare consider că-mi aduc noroc) înseamnă că măcar pentru mine au sens.
Spre exemplu, poate pentru voi n-are niciun sens să ții întotdeauna pe valori impare volumul sonorului de la televizor, sau de la sistemul audio al mașinii, ori în general de la orice device, dar pentru mine are.
Oricum, nu vreau să ne ducem pe panta asta, că nu despre superstiții vreau să vorbim astăzi ca să nu stăm ne contrazicem de pomană. E clar că sunt complet lipsite de sens pentru cei care nu cred în așa ceva, dar pentru cei care le practică au tot sensul din lume, așa că n-am ajunge nicăieri.
Nu, fraților, azi vreau să vorbim despre acele chestii care n-au sens pentru nimeni, inclusiv pentru cei care le practică, și cu toate astea nu se pot abține. Eu am două mari și late, ambele ni se trag din copilărie, știu exact cum și de unde.
Prima. Învăț pe de rost numere de înmatriculare ale mașinilor. Când eram copil, mergeam spre școală cu un vecin și în fiecare zi jucam același joc: cine vede mai multe mașini ale căror numere de înmatriculare să conțină 11 sau 33. Eu aveam 33, el avea 11.
Zi de zi, dimineață de dimineață, jucam jocul ăsta stupid la care eu câștigam aproape întotdeauna. Prin urmare, niște zeci de ani mai târziu, deși nu-mi propun să fac asta, rețin numere de mașini.
Lasă că la Vâlcea știam după numere mașinile din jumătate de oraș, dar și după ce m-am mutat în București s-a întâmplat fix la fel. Indiferent unde am locuit în orașul ăsta, știam exact mașinile de pe o rază de măcar 2-3 km. Nu neapărat cunoșteam proprietarii, dar după număr puteam să-ți spun blocul sau casa unde locuiește omul.
Interesant, este? 😛
Dacă asta cu numerele vi s-a părut complet lipsită de sens, stați să vedeți ce urmează.
A doua. Citesc cuvintele de la coadă la cap. Nu știu dacă pe toate, dar 90% cu siguranță. Nu mă refer la cărți sau la articole, ci la cuvintele care sunt singure, cel mult în grup de două trei. Nume de firme, titluri, reclame, nume de oameni, tot ce e cuvânt care apare undeva singur, voi citi și de la coadă la cap. Chestia e că fac asta si în alte țări, vă urez mult succes să citiți invers în maghiară, poloneză, cehă și tot ce e limbă nordică. 😀
Faza e că nu le citesc doar așa ca să fie și să văd cum sună. Nu, nu, nu fiți serioși, există un scop ascuns în spate: le citesc în speranța că voi descoperi vreun palindrom. Dacă nu știți ce înseamnă „palindrom”, dați un search pe google, dar până la vârsta asta poate ar fi trebuiți să aflați.
Fac asta de când mă știu, așa c-am descoperit o grămadă de palindromuri (cică e acceptat și palindroame). Unele dintre ele mai fuseseră descoperite și de alții, doar că eu n-aveam de unde să știu. Fac treaba asta cu cititul de la coadă la cap din vremuri imemoriale, când nu exista internet, deci n-aveai cum să afli nimic de genul.
„Ele fac cafele” este un clasic, de exemplu. Sau „icre, pui, ciuperci”, ori „era o tipă răpitoare”. Sunt multe (uite, găsiți aici niște exemple), dar eu pe majoritatea dintre ele le-am descoperit singur.
Ba chiar am două pe care le consider descoperiri personale și-mi atribui paternitatea lor. Ambele, desigur, sunt legate de fotbal (ce surpriză, nu?). Astea sunt: „acru tip e Piturca” și „ce bila e Alibec”.
Dacă mă întrebați de unde mi se trage această „pasiune”, o să vă răspund că știu de unde.
Contrar așteptărilor generale, nu de la „A lu’ Pigus”, eram deja expert în palindromuri când am auzit pentru prima oară această minunată expresie.
Prima și prima oară când am rămas cu gura căscată și mi-am zis „woooow, ce tare, vreau și eu să fac din astea” a fost când mi-a zis cineva să citesc de la coadă la cap: generalu’ are neg. Evident, n-am putut doar din minte, a trebuit s-o scriu pe ceva, după care am rămas uimit când am văzut că ditamai propoziția are același sens și citită invers.
Ăla a fost declanșatorul și nici că m-am mai oprit de atunci.
Foarte interesant, nu? 😛
Acestea fiind zise, n-aveți idee cu ce nerăbdare aștept să văd ce lucruri fără sens faceți și voi.
Am să vă rog să nu vă limitați tot la cuvinte sau la alte chestii corelate cu exemplele date de mine. Desigur, dacă le faceți, ziceți-le, dar puteți să ieșiți din paradigma asta, duceți-vă larg, analizați ce faceți cu adevărat fără sens. Nu știu, poate colecționați bețe de chibrit deja arse sau picioare de gândaci, poate mergeți pe stradă cu spatele, poate votați cu AUR, habar n-am ce. Cert este că sunt absolut convins că mulți dintre voi faceți chestii fără sens.
Hai să le vedem.
Tare asta cu Pițurcă! Și extrem de adevărată, by the way, că sunt și palindroame complet lipsite de sens.
Număr automat treptele pe care le urc sau le cobor. Inclusiv pe alea de acasă, unde știu exact cate sunt.
Comentariu beton!52
@Ruxandra, abia după ce am postat am văzut comentariul tău 😀
Asta cu treptele o pățesc și eu! Și mă enervez când sunt impare. Și când mă plimb, mă apucă număratul: 1, 2, 3, 4, 1, 2, 3, 4 și tot așa.
Exact așa.
Doar că într-o seară, la o pană de curent mi-a folosit, pană am ajuns la o sursă de lumină. 🫣
Eu număr toate mișcárile de fitness (ridicări, tras, sărit etc). Nu număr pașii de la alergat sau biciclit, nu-s așa rapid).
@Stefano, mergi în pas de dans!
Eu colecționez magneți, care stau doar în cutii în dulap. Adică îmi place doar să-i știu acolo, că de văzut îi văd rar.
Eu colecționez lingurițe si farfurioare achiziționate din concedii. Stau intr-un sertar si le mai inventariez câteodată.🤭
Faină treaba cu generalu’, evident că am citit pe litere în gând, de la coadă la cap 😃
Eu număr treptele – la metrou, în magazine, instituții etc. In mod ciudat însă, numai la coborâre. Și asta chiar dacă știu câte sunt, că am mai fost în locul respectiv.
Am pus-o pe seama vreunui OCD nediagnosticat 🙄.
Comentariu beton!14
Fiimiu de doar 6 ani cauta peste tot palindroame. Da, chiar stie ce e ala un palindrom. Mai mult decat atat citeste toate cuvintele invers, astfel ca uneori noi prin casa suntem: Inej, Ailui, Udar, Dalv sau Xela.
Asta cu numerele de masina o fac si eu, doar ca ma trezesc uneori in trafic zicand: Hai bai Adi, pleci odata (doar un exemplu), de ma intreaba sotul meu cine e.
Comentariu beton!26
Strâng hainele fetelor de pe unde le aruncă.Absolut fără sens, o fac doar pentru mine, în cel mult două ore sunt altele, în aceleași locuri.🤷♂️
Comentariu beton!97
Era vorba sa ne limitam la chestii usoare. Asta cu hainele e grea, cunosc bine problema.
Comentariu beton!20
Fumez
Comentariu beton!37
Si eu!
Asta e dependență! Gravă. Și eu am avut-o
Lăsați-o, va rog!
@Simona : vorba lui Mark Twain: „sa te lași de fumat e cel mai ușor lucru din.lume! Eu m-am lăsat de 50 de ori pana acum! ” Fix asa si eu; m-am lăsat pentru a..șaptea? oară (sau ceva pe-acolo). Devine din ce în ce mai ușor 😁
Bat in lemn cand mintea mi-o ia pe aratura si ma gandesc la ceva ce nu imi doresc sa se intample. In functie de circumstante, mai am momente de astea. Si am obiceiul sa numar obiecte pana ajung la 23. Sau literele si cifrele dintr-un nr de masina. Sau treptele. Pasii. Sau orice imi apare in raza vizuala. Nu stiu de ce, asta e o ciudatenie si cred ca o fac ca sa imi calmez anxietatea. Dar nu pot afirma ca asta e motivul, fiindca nu realizez. Nu am inteles nici acum de ce si cum a pornit si de ce pana la 23 si nu 25, de exemplu. Dar cred ca din adolescenta o fac si doar ocazional.
Fără sens pentru ceilalți! Că pentru noi “face sens” 🤷♂️, altfel nu le-am mai face! Zic și eu
Într-o vreme număram câți pași fac din punctul A în punctul B. Împărțit în secvențe de câte zece. Nu mai fac asta decât când sunt foarte obosită, cred că își găsește creierul meu o formă de confort sau ceva.
Eu numar pasii cand merg. Evident ca pierd sirul, la un moment dat, atunci o iau de la capat!! Asa parca merg mai repede. Iluzie…
Daca ma intorc din drum, pun mana jos :)) e o superstitie cu care am ramas din copilarie. Si nu calc pe gurile de canal cu 4 gauri, alta superstitie de a mea :))) si mereu cand intind sosetele, le pun pe perechi. Jumatatea mea nu intelege asta asa ca mi-a lasat mie atributia asta in casa. Pentru linistea familiei :))
Asta cu capacele de canal cu 4 găuri e boală veche! Eu le caut, pt mine aduce noroc un capac cu 4 găuri, neapărat călcat pe el cu piciorul drept!
Stefano, la mine e invers. Capacele cu 4 gauri aduc ghinion :)))) Pe vremuri, daca se intampla sa calc totusi pe vreunul, saream intr-un picior de 3 ori :))) Acum nu imi mai permite varsta :))
Cel mai fără sens lucru pe care îl fac, este să fumez. În condițiile în care până la 30 de ani nu am pus o țigare în gură, consider că sunt un dobitoc care face acest lucru zilnic în mod inutil.
În mod inutil, tot ce înseamnă tartinabil, este consumat astfel încât suprafața să rămână în recipient perfect orizontală după ce consum. Asta până vin copiii care bagă lingurițele sau cuțitul precum sălbaticii.
Nu prea știu la ce îmi folosește, dar când mă loveam/lovesc de cuvinte noi, mă apuc să le caut etimologia.
Comentariu beton!29
Se pare că io n-am.
Însă un lucru fără sens făcut aseară a fost instalarea Windows 11 de 3 ori pe același laptop deoarece primele două „n-au ieșit cum trebuie” (poate c-au fost ele OK, dar ceva nu mi-a plăcut la ele, însă a treia oară a ieșit brici. 🤷
Comentariu beton!17
Instalarea de Windows chiar e fara sens. E grav, Ioane! 🙂
@JT, să mergi la doctorul de calculatoare! E grav!
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Mda, așa mi-o zis și blondina.
Trebuie sa (nu) ma uit la ceas la anumite minute. 13, 31, 4, 40, 22, 54 le consider ca imi strica ziua. Evident ca daca ma uit la 9, 10, 45 e de bine. Am avut-o de mic copil, dar mi s-a accentuat dupa ce am vazut Ciuleandra.
Comentariu beton!13
Bă, nu știu. Ar fi unii care ar putea afirma că singurul lucru fără sens pe care îl fac e sa respir.
Dar cum scria cineva mai sus, n-are sens pentru ei. Pentru mine are al naibii de mult.
Comentariu beton!17
Eu identific bunăciuni pe stradă şi le dau note: 10, 10+, 10++.
Gluuumesc! Mai dau şi 9!
Dar când merg cu maşina şi nu sunt şofer, fac slalom cu privirea printre copacii de pe margine. E total inutil şi mă mai ia şi ameţeala…
Comentariu beton!26
votez…
Comentariu beton!31
@costicămusulmanu: nu ești singurul. Baiu’-i că votăm sperând „la mai bine”.
Merg la serviciu
Comentariu beton!18
Intotdeauna cand mananc ceva cu paine imi ramane ultima bucata de paine cu ultima imbucatura de mancare; trebuie sa ies din casa cu piciorul drept inainte si cand ma descalt intotdeauna dreptul e primul; madame i’m adam se pune ca palindrom? Probabil ca mai am da asta a fost pe repede inainte.
Dau sfaturi adolescenților.
Comentariu beton!28
La teatru, la aplauze, număr actorii de pe scenă, din distribuţiile mai numeroase 😀
Sincer, nu prea descopar nimic. Superstitii mai aveam „in cruda tinerete” de care acum rad cu lacrimi: chestia cu pisica neagra, cu dusul gunoiului seara, cu maturatul dumineata in ziua de duminica, cu intorsul din drum etc. Oi fi avand dar nu-mi dau seama de ele. Am in schimb un obicei ciudat: aproape intotdeauna cand rasfoiesc orice material scris care are mai mult de o pagina incep de la sfarsit.
Nu ești singura care începe cu cititul de la sfârșit. Și nici nu citesc manga.
Si eu la fel, reviste, brosuri, almanahe le incep intotdeauna cu sfarsitul. O fi ceva legat de faptul ca la sfarsitul revistelor sunt in general jocurile si rebusurile si cum pentru rebus am o pasiune inca din copilarie am ramas cu obiceiul asta de a incepe cu rasfoitul de la sfarsit.
Si eu mai fac asa, mai ales cu documentele de la serviciu. Dacă ma plictisesc dupa cateva pagini, le mai citesc si de la coada la cap. Poate dau de ceva mai interesant. Spoiler alert: nu este!
Despart cuvintele în silabe în gând, uneori cântând, dacă îmi rămâne vreo melodie în minte. Fac asta din copilărie.
De multe ori, în trafic, îmi aleg 3 litere și le caut pe plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor.
La benzinărie merg mereu la pompa 5, de multe ori nici nu îmi dau seama ca am oprit acolo, merge masina singura la ea.
Televizorul trebuie sa fie pe 9 la volum, mai jos sau mai sus ma zgârie la timpan.
Trebuie sa pun cafeaua în cana astfel încât sa rămână doua degete pentru lapte, în caz contrar nu îmi place și reiau procesul.
Mai am, dar nu îmi vin în minte acum.
Comentariu beton!12
Mult succes cu despărțitul în silabe după noile reguli ale Academiei… 🙂
Merg la vot si ma uit la meciurile Romaniei. Aplaud la aterizare. Si incerc sa o inteleg pe nevasta-mea.
Am glumit, nici chiar asa.
Comentariu beton!17
Numere de inmatriculare memorez si eu inca din copilarie. Asa am aflat unde lucreaza 50% dintre vecini. Tot eu memorez fețele oamenilor intalniti de cel putin 2 ori pe acelasi traseu/in aceleasi statii. Si ii recunosc dupa zeci de ani. Asa am aflat unde lucreaza alti 25% dintre vecini. Restul de 25 % aflu din cauza peretilor subtiri.
La mine, sindromul palindromului se rezuma la „capac”, dar acum 50 de ani, maica-mea a castigat concursuri pe oras rostind (nu citind) propozitii intregi de la coada la cap. In romana si engleza. Acum ii e frica sa tina datele mobile pornite, ca sa nu ii fie furate datele cardului (nu are aplicatii bancare instalate si nici portofel digital configurat).
Comentariu beton!25
Telecomanda sta cu sonorul doar pe numere pare. Pe impare se aude nasol 😁. Colecționez mustățile căzute de la cele 2 pisici (cand le găsesc intamplator prin casa, nu va inchipuiti ca desfac sacul de aspirator) si le țin intr un mic suport de lumânări parfumate. Pare o mini-vază cu mustăți in loc de flori. Barbata miu si a făcut cruce prima data, acu s a obisnuit. Cafeaua trebuie sa fie in cana pana aproape sa reverse. Știți cum… sa facă pelicula aia convexa. Nu întrebați cum beau prima gura…
Comentariu beton!18
Si eu strangeam penele mai mari ale canarului, doar ca le-nfigeam in ghiveciul unui trandafir japonez. Le-am aruncat cu tot cu floare, dupa ce canarul mi-a devorat intr-o vara tot ce insemna boboci sau floare.
Mojo, nu stiu daca am auzit ceva mai dragut…
Mojo, la mine sonorul de pe telecomanda trebuie sa fie multiplu de 5 🤦♀️
Cele 2 pisici sunt metis de angora turceasca. Va inchipuiti cat timp se petrece periind pisici, precum si diverse suprafete prin casa. Dacă se mai pune întrebarea asta pe blog peste vreo 10-15 ani, cand o sa ma mai paraseasca mințile, rugați-vă sa nu raspund: colecționez blana de pisici pe care o torc si fac din ea fulare si caciulite
Comentariu beton!17
Numar si eu pasii, dar doar pt ca imi place sa stiu niste distante aproximative intre doua puncte. Chiar ma trezesc spunand „aaa, sunt 720 de metri pana acolo”. Si-atunci par ciudata, dar pentru mine are sens.
Citesc si analizez multe retete de bucatareala de pe net. De multe ori imi dau seama ca e un nonsens, pt ca nu le voi gati niciodata fiindca nu ne trebuie/nu avem voie/nu mi-ar placea.
Fac munci de-astea repetitive in gospodarie, MOP (munca de om prost), cum le zicem noi in casa, cu toate ca stiu ca rezultatul nu rezista decat juma de ora. As putea sa le fac la sfarsitul zilei sau maine 😆 , dar tot prestez.
Comentariu beton!14
Când vreau să mă concentrez, pun palmele deschise pe o suprafață plană verticală. Perete, ușă, dulap. Am devenit conștientă de acest gest când, în timpul unei discuții aprinse cu fiica adolescentă, m-am ridicat de pe scaun și am lipit palmele de dulap. Efectul a existat, domnișoara a crezut că mă simt rău și și-a moderat tonul.
Rearanjez periodic cărțile din bibliotecă, schimband criteriile. De câteva ori am căutat o carte cu enervarea de rigoare, fiindcă am uitat modul și mood-ul după care le-am aranjat.
Comentariu beton!23
Fac screenshot la telefon dacă mă uit cumva la el la 11:11.
Dacă trebuie să mă trezesc la 6:30, să zicem, întotdeauna pun alarma la 6:32. Când dau drumul la apă să fac duș, număr secundele până când se încălzește apa. La asta din urmă și centrala colaborează, că niciodată nu e același număr.
Sunetul de la tv trebuie sa fie par întotdeauna, număr scările si pașii, asta cu numerele de masina o făceam mai demult pe când nu erau asa multe, acum m-am lăsat.
Și sa nu uit, ies din casă întotdeauna cu piciorul drept.
Și or mai fi câteva dar nu mi le amintesc acum.
Deci nu sunt singura care face asa ceva. Ma gândeam uneori ca am o problemă .
Mersi, m-am liniștit.
Dau nume șoferilor în funcție de numărul de înmatriculare
Nu-mi plac numerele pare, consider că aduc ghinion
Salut, in copilarie jucam tenis cu prietenii mei pe … barbosi, adica ne plimbam si cine vedea primul un barbos, spunea 15-0 si tot asa cu punctajul din tenis era chiar fun, mai ales cand ajungeam la tie-break si nu mai aparea nici un barbos!
PS. mai tineti minte nebunia cu calcatul pe capacele de canal cu 4 gauri care purtau ghinion si alea cu 6 care erau norocoase?
Comentariu beton!19
Capacele de canal cu 4 găuri au purtat întotdeauna noroc. Cu amendament.
Cele 4 găuri plus litera C din mijlocul capacului erau fix 5 elemente câte litere are cuvântul noroc.
Dar capacul cela purta noroc doar primului din grup care călca pe el în felul următor: cu vârful piciorului călcai pe rand pe fiecare gaură și la final pe litera C. În acest timp spuneai literele cuvântului.
Număr cuvintele de la subtitrări în timp ce mă uit la filme și seriale, și am o satisfacție când cuvintele afișate sunt multiplu de 5 sau 7, în funcție de cheful din ziua respectivă. Când nu e multiplu, restul împărțirii la 5 sau 7 trece la următoarele cuvinte afișate și numărătoarea continuă de acolo.
N-am zis nimănui până acum chestia asta.
Apropo de citit de la coadă la cap, fratele meu îți poate reproduce cuvinte/propoziții de la coadă la cap, fără să le citească, doar i le spui și instantaneu ți le zice întoarse. E o chestie pe care o face de când eram copii, la început citeam titlurile emisiunilor de la TV (lanrujelet, ițătilautca etc.), apoi el a trecut la nivelul următor.
Comentariu beton!12
Hai să-ți dau eu una mai grea. Firul invizibil de care mi-e legat corpul nu trebuie să se înfășoare în jurul meu. Dacă fac prin casă conștient o rotire a corpului de 360 de grade, înseamnă că firul ăla s-a înfășurat o dată în jurul corpului meu și trebuie să fac aceeași mișcare în sens invers că să „eliberez mosorul”. Logic, nu?
Comentariu beton!81
Doamnelor și domnilor, avem un câștigător. :))))))))
tu, de fapt, vrei sa vezi cati tampiti ne-am strans pe blogul asta.
Comentariu beton!71
@moatza: la asta mă gândeam și eu acum un minut, că am cam avea nevoie de ceva controale de specialitate la căpuț, mulți dintre noi de pe-aici
Comentariu beton!11
Dacă tot ne-am strâns, să ne dea premiu. Ne strângem degeaba? 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!19
Ioane, deci mai vrei o cană de cafea și pentru blondina? Zi direct…
Buuuun!
Te-am scos de pe lista mea cu dervișii rotitori!
https://youtu.be/C012Cv7kPeY?si=j9H5Pq6jUs0WhbOK
Indraaa
Am ametit!!!
@Dan, râd de vreo două ore de câte ori îmi amintesc comentariul tău. Mi-ai făcut seara! Excelent
P.S. Îmi amintesc des de comentariul tău pentru că, șoc și groază, de când l-am citit, am devenit conștientă de firul invizibil și mă învârt prin casă ca titirezul, e distracție maximă la noi acum. M-ai distrus! :))
Comentariu beton!11
@Dan, asta nu e fără sens. E cu sens. Invers!
@IoanaS – sorry! :)))
Îi fac pe unii auristi care comentează aiurea pe Facebook prosti in fata …
Da știu, asta e kriptonita mea.
E singurul meu viciu
Comentariu beton!15
Când sunt prin vreo sală de așteptare, număr tot (placi de faianță, de gresie, scaune etc.). Cu cât sunt mai mici (spre exemplu plăcile de gresie), cu atât mă înverșunez mai tare.
Iar când mănânc cereale (biluțe), obligatoriu în fiecare lingură trebuie să fie 10 🤪🤪.
Mă încalț întotdeauna întâi la piciorul drept, dar asta cred ca ține mai degrabă de ceva superstiție din copilărie.
Soțul e cu volumul par peste tot
Comentariu beton!16
@Helena, eu mâncam mazărea doar după ce înfigeam același număr de boabe pe fiecare dinte al furculiței. Si dacă cumva se spărgea vreun bob înainte să încarc toată furculița, îl dădeam jos și completam. Evident, boabele trebuiau să fie aliniate unele cu altele.
Și mi-a plăcut întotdeauna mazărea!
Eu număr/țin socoteli. De exemplu îmi împart în gând rufele pe care urmează să le bag la spălat in serii a câte 5 obiecte și stabilesc câte serii o să intre în mașina de spălat. La fel număr hainele pe care le am de călcat, estimez timpul pe care o să mi-l ia călcatul. Cu gătitul la fel. Hainele pe care le pun la uscat trebuie să aibă pișcători de aceeași culoare. Să nu mai spun la serviciu cu împărțirea activităților zilnice pe liste, timpi. Număr în gând pașii de exemplu de la capătul străzii până acasă. Nu mă tratez în niciun fel.
Comentariu beton!11
ce-s aia piscatori? carligele de rufe?
Absolut fără sens penzru toți dar cu sens pentru mine? Fac cât pot de multe pe intuneric. Alerg pe înserat bine, uneori în pădure unde cunosc potecile, urc tot seara 4 etaje chiar și cu cumpărături (2 sacoșe și un bax de apă minerală), fără să aprind lumina. La budă tot pe intuneric stau, evident și dușul. O dată am și luat bătaie de la părinți că avuseseră gust să pună o buruiană în ghiveci pe un scaun în fața ferestrei camerei mele, fără să știu. Evident am răsturnat și buruiana s-a dus (ce nu e comestibil din regnul vegetal e buruiană, da?). Nu mai zic că de cel puțin 2x m-am trezit conducând noaptea fâră faruri aprinse prin Nürnberg, era suficientă lumină de la iluminatul public.
Echilbrul meu depinde total de ochi.
Nu am simțul echilbrului, dar deloc. L-am pierdut odată cu auzul din cauza excesului de antibiotice, pe deasupra neaprobate/neautorizate dar cumva ajuns și în România socialistă (de exemplu Kanamicin). Nici acum nu știu dacă am avut meningită virală sau bacterială, dar au mers pe ultima variantă. Tatăl meu pe atunci urma la seral o școală tehnică de maiștri așa că avea timp de mine doar seara târziu să mă ajute să reînvăț cumva să merg, și n-a făcut-o prea blând, dar așa m-am adaptat mai repede – de aici și chestia cu întunericul, e drept că mi-a convenit pentru că așa nu mai dădeam spectaciol ziua-nămiaza mare să se hlizească toți tâmpiții. Și apoi bicicleta, mi-a luat două luni, iar fratelui meu două zile. Mai târziu am progresat și mai mult practicând lupte libere și karate, fără să fi avut intenția, dar am realizat că așa s-a întâmplat. Am și acum probleme la ski când în urma virajelor pe coasta muntelui se schimbă partea ‘solidă’ cu cea cu ‘hăul’. Dacă merg pe mijloc sau în vale cu munți și pe stânga și pe dreapta e OK. Până și mersul și mușchii picioarelor s-au adaptat să merg cât mai stabil, m-am trezit cu observații că merg și urc scările ca femeile 😎.
Comentariu beton!23
Adicacum
@Irinoush: adică „dând din cur” aka „unduind șoldurile”.
@AleBlaga, chiar m-am întrebat cum s-a întâmplat, nu știu de ce intuiam că nu a fost din naștere. La ce vârstă s-a întâmplat? E totală pierderea auzului? Scuză-mă dacă sunt prea intruzivă și ignoră-mă, doar mi se pare o experiență de viață de împărtășit
@IoanaS mi s-a întâmplat când aveam 5 ani, în 1975. Începând de la 80 dB practic e pierdere totală. De la acest prag începe durerea. Am probat degeaba, la insistenței părinților, toate prostiile de aparate auditive pe care le-au găsit. Poate m-a salvat administrarea antibioticelor, poate nu, dar rezultatul a fost că a afectat nu doar nervii dintre cohlee și centrul auzului ci și centrul auzului însuși. O chestie nasoală a fost că părinții mei au lāmurit în dreapta și-n stânga ce s-a întâmplat cu mine, numai pe mine nu. Am început să înțeleg abia în 1982 când am fost examinat la Strasbourg și apoi definitiv în 1993 în Germania. Nici nervul trigeminus nu funcționa, ăla ce prelua vibrațiile cutiei craniene, în special din spatele urechilor.
Nu mai am cum să știu cum naiba au decis părinții mei să mă trimită la Focșani în clasa I, în loc de Cluj. O școală, mai degrabă lagăr, pentru copii care nu aud. Cum, necum, m-au învățat să scriu și să citesc (ce oroare! fugeam de ambele 🤣). După un an m-a scos de acolo tatăl meu, nu i-a plăcut în ce mă transformam și m-a băgat la o școala normală acasă, la Brașov.
Abia în clasa a III s-a produs declicul, când bibliotecara a dus toatā clasă în pod, unde era regatul ei magic. Bineînțeles că-mi băgam piciorul în ele de cārți, ignoram suveran lista de lecturi, un supliciu sadic. Când m-a întrebat ce carte doresc, am indicat cu deștu’ o carte deasupra unei stive direct pe podea. Era o carte cu legenda celor 3 Crișuri. M-a pocnit pe loc și de atunci am devenit cel mai înfocat client, am început să citesc invlusiv manualele școlare. Acum, la vârsta mea am realizat că dezinteresul surzilor față de cuvântul scris e real și destul de justificat.
Cu ceva complicitate din partea învățătorilor am rezistat până în clasa IV tuturor încercărilor Inspectoratului școlar de a mă trimite naibii la orice școală pentru surzi. Atunci în clasa aia am sacrificat vacanța de iarnă la Spitalul ORL din București, cu obișnuitele frecții la.picior de lemn (teste audiologice) dar în special cu o frumoasă, deșteaptă și insistentă psiholoagă, din păcate îi știu doar numele mic, Cecilia. Raportul ei a dat la temelie Inspectoratului care de atunci m-a lăsat naibii în pace. Deci am fost doar la școli normale, nu am interacționat cu alți surzi, de aia habar nu am de limbajul semnelor. Experiența școlii ăleia din Focșani unde am stat ca în Gulag, izolat, a fost suficient de traumatizantă ca să nu mă intereseze deloc societatea altor surzi. Dacā ajungeam la Cluj, unde aveam rude iar în apropiere și mai multe, poate era altfel.
Abia în Germania, la cursul de integrare am cunoscut alți surzi (inclusiv români), primele noțiuni de limbajul semnelor etc. Mi-a fost însa dificil să înțeleg și să accept cultura surzilor. Acum e în regulă.
@AleBlaga, imi pare rau pentru ce ti s-a intâmplat. Si tatal meu a surzit (doar de o ureche) din cauza de meningita in copilarie. Tot pe la 5 ani. Era in timpul razboiului, nu avea cum sa fi luat antibiotic.
Suntem leat, tot din 70 și eu. Ce vremuri am trăit! Mie mi-au distrus dinții cu dozele enorme de tetraciclină, medicina a evoluat enorm. Te felicit pentru putere și reziliență! Când te citesc și văd ce faci, câte activități ai, câte sporturi practici etc. sunt plină de admirație. De aceea voiam să-ți cunosc mai bine povestea. Mulțumesc frumos!
Inversez sau mut silabe cand cant
Am ras de mi-a iesit cafeaua pe nas. Eu nu stiu nici numarul masinii mele. Cand imi cere cineva numarul masinii deschid aplicatia de parcare de pe telefon. 🤦🏼♀️
Comentariu beton!26
Cred ca am un pui de autism, numar tot: miscarile de la aerobic (instructoarea se bazeaza pe mine cand pierde sirul si ii mai fac si observatie cand numara gresit. Fereasca ‘Mnezo sa fie serii de opt si ea sa ne puna sa facem noua. Pur si simplu imi setez creierul si corpul sa „duca” doar opt, a noua e chin maxim. Nu am probleme daca seriile sunt de 16 sau oricate miscari, conditia este sa fiu anuntata inainte de a le incepe). Mai numar: betele de chibrituri din cutie, farfuriile din dulap care trebuie asezate doar cu floricica (au floricica) pe stanga; canile cu codita spre stanga; numar rufele din teancuri; pasii; silabele din cuvinte, you name it, cam cu tot ce este numarabil eu prestez numaratoarea. Weird!
Comentariu beton!12
Mi-era nitel rusinica sa zic, dar cand citii tot ce-ati scris, am prins curaj.
Si eu numar chestii uneori (pasii, de cate ori amestec in aluatul de prajituri, etc) doar ca o fac in cicluri de 8 sau 16. Cred ca mi se trage din scoala primara unde ne-a terorizat invatatorul cu mersul de defilare. „siiii, cu pornire cu stangul, inainte, mars: stangu, stangu, stang-drept-stangu”. Sau profii de sport cu exercitiile care se numarau doar pana la 8? Nu stiu.
Cand fac ciorba oala tre sa fie plina. Bre, da’ plina! De ce? Nu stiu, o fi vreo foame ancestrala , sa vad belsug in oala, habar nu am.
Tot fara sens (daca ignoram un posibil ocd) e ca tre sa calc uneori cu fiecare picior de acelasi nr de ori pe o suprafata. De ex daca parcurg o zona cu asfalt roz, fiecare picior tre sa calce de acelasi numar de oripe respectivul asfalt roz. Nu o fac tot timpul, incerc sa ma abtin dar ma ingrijoreaza ca ma deranjeaza daca ma abtin.
Tot fara sens e sa fac ordine in camera fie-mii, ca-n 3 nanosecunde e la loc, dar la asta lucram, cautam sensul.
Si-or mai fi, dar nu-mi aduc aminte acum.
Comentariu beton!13
Imi tin hainele de acum 15 de kilograme si sunt convinsă ca le voi purta. Bine, fac asta de câțiva ani, deci clar, fără sens!
Dar sper!
Comentariu beton!24
Speranta moare ultima, sora mea! (daca nu cumva o omor eu, cine e ea sa moara ultima, a?)
Cand vad un numar de masina, fac imediat un cuvant/expresie cu literele respective, in ordinea in care apar (ex. B 74 BMA devine instant „bumerang” sau ceva asemanator). Si nu aleg niciodata sa ma asez cu spatele la usa/intrare. Psihologii ar zice ca e o chestie tip trauma sau „fight or flee”, de la ezotericii cu feng shui am inteles ca e o treaba cu energiile, noroc ca nu ma intereseaza nicio interpretare, eu nu am pretins niciodata ca as fi normala 🙂
Comentariu beton!12
Am și eu un obicei de ăsta si chiar zilele trecute am întrebat brusc: De ce?
Când aprind aragazul, pun bățul de chibrit (primul folosit) pe marginea ramei.
Dacă aprind mai multe ochiuri uneori folosesc un băț de chibrit nou, alteori iau bățul ăla ars și aprind cu el ochiul următor.
Când termin de făcut mâncare arunc bățul de chibrit la gunoi.
Habar n am de unde mi a venit asta cu bățul de chibrit, probabil de la mama, care aprindea ochiurile aragazului de la unul la altul nu știu chiar nu știu.
M am trezit cu obiceiul ăsta.
Zilele trecute chiar mă întrebam De ce dracu pun eu bățul ăsta pe margine, când am un chibrit lângă aragaz, mai am un aprinzător în apropierea aragazului și mai am și una sau două cutii de chibrituri într un coșuleț la 3 4 pași în spate pe pervazul ferestrei?
Nu prea am din astea. Una îmi vine în cap, totuși: dacă mă apuc de un joc pe PC, îl termin. Și nu așa, gen învins dragonul, însurat cu prințesa ( sau invers). Nu. Pe cel mai ridicat nivel de dificultate, iar dacă există posibilitatea să colecționezi chestii în joc, păi garantat petrec două luni în plus să adun ultima coadă de șobolan murat ce apare sub o piatră odată la doi ani, unde a înțărcat mutu’ iapa și guru’ copchiii.
În viața de zi cu zi nu colecționez nimic, ba chiar am unele accese minimaliste…
Comentariu beton!13
Eu numar tot ce se poate numara, trepte, pasi, dale (si nu calc pe rosturile dintre dale), dungi, cărți, etaje etc. Mă enervează la culme chestia asta, dar și mai tare mă enervez dacă sunt intreruptă. La serviciu urcam 3 etaje (nu iau nicăieri liftul dacă sunt mai puțin de 6-7 etaje), întâlneam inevitabil colegi cu chef de conversație matinală (eu fiind o mută până pe la ora 10), care imi perturbau activitatea. Din fericire treptele erau numerotate, probabil spre ajutorul unora ca mine.
Altceva, citesc tot ce-mi cade sub ochi, reclame, etichete in orice limbă cu litere “normale”, nu floricele. Mai am multe dintr-astea, de ex. totul perfect împăturit, aliniat și, mai ales, orice obiect “la locul lui”, chestie care are și avantajul practic de a putea fi găsit și cu ochii închiși.
Așa am fost de mic copil, la vremea aia se zicea că semăn cu tata (mama a fost o dezordonată notorie), acu’ se cheamă OCD.
Fac liste! Tin socoteala ce filme si carti am vazut/citit in fiecare an.
La carti e simplu: titlul si autorul si nu scriu decât cartile pe care nu le-am mai citit.
La filme e mai complicat: titlul, data, suportul de distributie (daca e la cinema notat si numele, iar la televizor, canalul), actorii. Daca e facut dupa un roman, scris si titlul + autorul, pentru ca daca mi-a placut filmul vreau sa citesc si cartea. La sfârsitul anului stabilesc statistici: topul 5, procent filme noi vs revazute, câte filme pe DVD, Netflix, TV, cinema.
Am inceput listele in 1987, pe vremea când nu exista internet sa verific in ce film a mai jucat actorul cutare.
Astazi sunt la 47 carti si 116 filme (in mod normal intra si seriale in categoria asta, dar anul asta n-am servit. Si nu e vorba doar de fictiune, vreo 30 sunt documentare, o sa stiu cifra exacta la sfârsitul anului 🙂 ).
Comentariu beton!15
Ce tare! Bunică miu ținea un jurnal de genul asta. Nota niște evenimente de genul: La data de… am cules via. Dar si ce film a vazut si la ce data si unde, ce carte a citit. Chiar nota pe pagina de garda a cărții… „citita de mine la data de”. Nu am fost foarte apropiata de el, a si murit acu vreo 20 de ani, însă am niște frânturi de amintiri care puse cap la cap dau niște chestii interesante
@Mojo, pe pagina de garda notez data si orasul unde am cumparat cartea. Bine, când e mai exotic, precum primul Harry Potter pe care l-am cumparat la Barcelona pe 29 decembrie 2000.
Un unchi prin alianta al consortului are un carnetel unde noteaza temperatura zilei respective in localitatea in care locuieste si, daca a plouat, cantitatea de apa pe m². Face chestia asta de vreo juma’ de secol!
Palindroamele mi se pareau si mie interesante, in gimnaziu ma semnam Anurim Anaigroeg, pana am avut copii. Primul soc mi l-am luat cu fi-miu care cand a inceput sa scrie, scria unele cuvinte in oglinda. Fix cum ai pune oglinda in dreptul cuvantului.
Al doilea soc l-am avut cu fiimea care, cand a inceput sa scrie, scria invers propozitii intregi! Noroc de un palindrom ca mi-am dat seama ce scrie de fapt copilul. A tinut-o vreo saptamana timp in care toate diagnosticele ingrijoratoare faceau party la mine-n cap.
In plus, amandoi au fost peltici pe invers, la varsta la care sunt copiii peltici.
Asa ca acum un palindrom e de natura sa-mi ridice parul pe spinare.
Anurim Anaigroeg nu e palindrom. Daca se citea la fel si de la stanga si de la dreapta, atunci era palindrom. ex: „Ele ne seduc cu desenele”
Eu am o problemă cu numerele. Număr câte găluște de gris, pun în supă. E doar un exemplu, număr tot ce fac inclusiv, câte cuburi de cartofi îmi ies, dintr-un cartof🤦♀️, de noaptea minții. În tinerețe (când nu existau telf mobile, internet) memoram toate numerele de telf ale cunoștințelor. Aveam o agendă 🤣lângă telf dar, soțul mă întreba pe mine ce număr are persoana pe care vroia să o sune.
Cuburile de cartofi nu e cazul să-le număr. Le calculez după cum tai cartoful.
Cand nu sunt eu la volan citesc toate indicatoarele care apar pe partea mea.
Le citesc cu voce tare – ceea ce e uneori benefic pentru conducatorul auto – in sensul ca, de exemplu, intr-o iarna am citit „drum inchis circulatiei in intervalul …” si a aflat astfel si el de ce eram singura masina pe acel drum.
Comentariu beton!13
Numar avioanele și satelitii. Stau in curte seara și neaparat trebuie sa treaca 10 avioane. Dupa aia am observat ca uneori se vad și satelitii, deci acuma astept și dupa 10 sateliti. Daca e unul luminos și mare, verific daca e ISS. Daca da, bonus, am cica noroc 😀
Comentariu beton!12
Musai sa ma dau jos din pat la .15, .30, .45 sau .00, indiferent la ce ora suna alarma telefonului (de obicei mai lenevesc in pat dupa ce suna alarma). Sau macar la .(multiplu de 5). Iar daca am lenevit fara sa ma uit la ceas si s-a facut .16, mai stau macar pana la .20. Nu suport sa las carti neterminate, indiferent cat de naspa ar fi, cu foarte putine exceptii, cand chiar n-am rezistat sa citesc pana la final (ex. Ulise, pe care am abandonat-o de doua ori, prima data dupa 50 de pagini, a doua oara dupa 10 pagini).
Cand iau sosetele de pe sarma, mai intai bag o mana in ele ca se le dezlipesc, apoi le rulez cu grija. Fac asta ca sa nu bag piciorul intr-o soseta luata de pe sarma si care are talpa „lipita” de partea din fata.
Nu calc, nu tin dulapul la linie cum se zice, dar nu suport sa imi bag talpa intr-o soseta nedezlipita. Asta fac doar pt mine nu si pentru ceilalti ai familiei, pana la urma fiecare cu treaba lui, nu?
Numar treptele cand urc/cobor. Nu e complet inutil, cand pica curentul si e intuneric prinde bine sa stii care e ultima treapta. :))
Fac un semn cu degetul pe usa dupa ce incui.
Spun buna-ziua in orice loc in care intru… uneori perfect inutil, de cele mai multe ori nu raspunde nici dracu :)))
Comentariu beton!15
ah da, mi-am mai amintit unu! Cand ma uit la un film (oricare ar fi el), ma uit pana la sfarsit, adica pana cand se termina genericul. Si fi-miu face la fel, spre disperarea sotului
bai multe chestii care enumerati voi aici sunt OCD’uri deci nu se pune nu? oricum m’ati facut sa ma simt mai bine cu mine insami pt ca si io am cateva – de ex. ma spal constant pe maini … sau cand scriu randurile tre’ sa se termine pe sarite samd.
faza cu sunetul lasat pe nr impare – deci nu pot sa cred MV: idem si aici!!
of ma oftica max. ca nu’mi vin ex. despre lucruri fara sens pt c’ar trebui sa ma gandesc profund pe tema asta lol
Faza cu numerele masinilor si eu o fac :)). Inregistrez automat numerele, inclusiv in mers.
Număr sarmalele când le fac, perișoarele, cornulețele….. Nu am timp să le număr și când le mănânc.
Ce adunătură de oameni mișto cu boli nediagnosticate :))))
Numerele masinilor le invățam și eu de mică, îți dai seama ca s-au acutizat când am început sa lucrez in asigurări, pe la 18 ani. Știam fiecare mașină căreia îi incheiasrm Rca 🙂
Canalele cu găuri pare calcate cu dreptul, musai!
Număratul treptelor, întotdeauna!
Dar buba mea cea mai mare si mai mare este că atunci când sunt stresată bat darabana cu degetele pe masă/birou/pat/orice suprafață: 1,2,3,4,5. 1,2,3,4,5. 1,2,3,4,5. Dacă mă întrerupe ceva sau cineva e bai. O iau de la capăt până mă relaxez. :))))
Alo, Obregia!? 🤭
Comentariu beton!12
E deja plin!
Ha, ha, ha! Asta cu darabana o am si eu! Odata, fara se realizez, faceam asta pe cusca de plastic a soferului autobuzului pana s-a enervat omul si s-a uitat la mine urat!🤣
Inițial am crezut că nu am așa ceva, dar am.
Când merg cu mașina sau trenul (ca pasager, desigur) îmi aleg un punct de pe geam și încerc să prind lucruri prin el.
Merg pe bordurile înguste.
Îmi planific pașii când merg pe dale cu modele, ca să fie simetric.
Pregătesc banii de autobuz sau cartela de metrou mult din timp.
Eu citesc tot ce văd scris și unde mă duc mă uit pe rafturile cu cărți cu capul întors . Nu mă pot abține.
Când stau în cadă, număr (mereu) plăcile de faianță de pe pereți .. orizontal, vertical. Am rămas „așa” de când eram mic ! 😳🤷🏻♂️
Eu țin dietă/regim uneori, destul de des.
Acu vreo 20 de ani numaram soferii cu mustata. Erau destui.
Bună tuturor. Cam de un an am căpătat obiceiul să mă uit pe camera web din Gara de Nord Bucureşti, cea care arată tabelele de sosiri si plecări. Doar vinerea si duminica aş avea şi motiv, cand e fie-mea in tren. In rest…nici eu nu ştiu de ce mă uit, chiar de cȃteva ori pe zi, să fim inteleşi.
Bine, acum are sens de ce fac asta, ca să am ce răspunde la articolul maestrului.
Fac un fel de drǎmuialǎ a consumabilelor din casǎ chiar dacǎ am luat altele noi, imi place sǎ am acolo din toate resturile. Mǎ trezesc ca am 10 detergenți pe terminate, 7 balsamuri de rufe, 15 şampoane, 5 bidoane de ulei etc.
Nu ințeleg nici eu de ce fac asta, câteodata mǎ enervez si le adun pe toate intr-un singur recipient.
Ce tare!
La fel sunt si eu cu numerele dar cu cele pare.
La masina temperatura este doar 20,22,24 grade.
La fel sonorul la TV-doar numere pare.
Bună seara. Mă numesc @Shoric și am o problemă.
Demontez toate kkturile electrocasnice care se strică și scot din ele fire, motorașe, plăci electronice, senzori… etc. Le adun în speranța că vreodată or fi bune la ceva. Mi s-a stricat anu ăsta mașina de spălat și în loc să o dau la rabla, cum era normal, am decis să o dezmembrez io, fir cu fir, componentă cu componentă. Ce fac cu ele, habarnam.
Am cutiuțe%cutii de depozitare cu tot felu de kkturi pe care nu l-am folosit și nici nu o să le folosec vreodată.
P.S. Cine are nevoie de ceva șuruburi cu pas special sau componente de pe la ceva chestii vechi poate apela la mine dar degeaba pentru că nu știu pe unde sunt sau le-am aruncat de mult pentru că nu pot să țin veșnic pe stoc chestii inutile.
Fii liniștit! Coabitantul suferă de aceeași boală. Sunteți mulți colecționariști, de-ăștia! Probabil că într-o altă viață ați fost extrem de săraci. 🙂
În copilăria mea, când numerele de înmatriculare erau cu 4 cifre nu cu 3 litere, adunam cifrele două câte două să văd dacă rezultă aceeași sumă (erau trei variante așa că le calculam rapid). Nu mă puteam abţine, mai ales dacă stăteam pe loc și așteptam ceva (de ex. autobuzul în staţie). La vremea aia nici nu erau atâtea mașini ca acum, așa că nu-mi scăpa niciuna. Nu știu de unde mi-a venit să fac asta. Prima noastră mașină (a părinților) nu îndeplinea acest criteriu, avea 1-DB-9745. Următoarea avea 6235, așa că am fost foarte bucuroasă că aveam şi noi un număr cu două sume egale. Maaare bucurie! 🤣
După ce am intrat la facultate şi am venit în Bucureşti, unde erau multe maşini, nu am mai putut ține pasul. După care s-a trecut la varianta cu 3 litere şi mi-a spulberat definitiv prostul obicei.
Eu scot untul din numerele de înmatriculare. La volan sau în dreapta, analizez în fracțiuni de secundă dacă: cele trei litere abreviază un nume de persoană, dacă – adăugând o vocală printre ele, care-mi rezultă din citire fonetică – conduce la un vreun sens, dacă ar putea fi un acronim căutat și muuulte alte posibile înțelesuri. Dacă plăcuța conține RAI, mă holbez în interiorul mașinii, să văd dacă e mașină de popă sau de firmă de pompe funebre. Procedez la fel cu autovehiculele care dețin la număr DNA, SEN, DIE, SIE… Analizez și eu, cum pot, din fuga calului, ce atârnători se bălăngăne de retrovizoare, ca să-mi construiesc cel mai plauzibil scenariu.
Asta ar fi apucătura mea ciudată. Și inutilă.
Faptul că mă asigur, la plecarea din casă, de ferestre închise, capac WC lăsat, e din domeniul patologiei personale, fiindcă sufăr de TOC și mi-o pliez pe temerile firești, legate de existența pisicului nostru.
Asta cu literele și ce cuvinte pot forma o am și eu.
Preotul de la una din bisericile din oras de la noi are numarul de masina NOI. Eu am zis clar ca NOI e vorba de el si de Dumnezeu ca la viteza cu care merge e clar ca e Dumnezeu cu el, ca prea a avut noroc pana acum.
Abia acum am ajuns să citesc articolul. De obicei îl citesc la prima oră. Nu prea mai interesează pe nimeni, că bănuiesc că v-ați cam culcat cu găinile, dar am și eu una cu numerele mașinilor. Compun cuvinte din cele 3 litere ale numerelor, adăugând doar vocale unde e cazul. Și mă amuz când văd în trafic mașini cu aceeași combinație de litere. Azi am trăit una tare. O mașină din Maramureș și una din Satu Mare cu aceleași litere. CRE. Am și reținut. Tare ar fi fost să aibă și cifrele identice.
Io nu prea am de povestit… dar azi-dimineață am plecat la oraș şi pe deum am început sa caut numere de înmatriculare cu 11 şi 33. Ajunsesem la 5-4 pentru 11 şi am decis că termin ca la tenis, primul la 6 sau tie-break. Urmatoarele două au fost 33, deci scor 6-5, deci tie-break. Si atunci şoc! Urmatoarea mașina vine cu placuță 1111! Victorie in extremis pentru 11 deci. V-am zis cumva ca la mine în sat avem 4 cifre şi 3 litere? Avem.
Promit ca nu mai fac!
Eram gata să zic că încerc să nu-mi pierd vremea cu chestii fără sens, până ai amintit de volumul sonorului de la mașină. În 99.9(9)% dintre cazuri, îl las pe un număr impar. N-am o explicație logică, nu știu în general de ce nu mă atrag numerele pare. Și apoi chestia cu numerele de înmatriculare, idem aici, suntem frați de cruce: când dau cu ochii de orice mașină indiferent din ce unghi, în secunda 2 sunt cu ochii la numărul de înmatriculare. Aici eu nu am vreo istorie de la care mi se trage, am făcut asta dintotdeauna de când au apărut numerele de tip „nou”, care sunt azi.
Cert îi că îs lucruri fără sens, dacă privim obiectiv, însă niciodată nu mi-am pus problema așa. De azi i cannot unsee it, cum zice englezu, mulțumesc Mihai. 🙂
Mai rau e cand e ca la soacra-mea: aduna tot ce inseamna ambalaje, inclusiv din sacul meu de reciclare. Ce ma fac? La ea e din tinerete, cand, profesor de arte plastice fiind, voia sa faca cate un obiect din reciclabile si ia reciclabilele de unde nu-s. Acum le strange, dar nu mai face nimic din ele.
Sunt aici sa iti stric distractia: generalu’ are neg =! genera’ul are neg :))
Volumul la TV sau în mașină nu poate rămâne pe 13 sau 17.
Dacă văd un șir de cifre (de exemplu ora la un ceas cu cifre) încerc să le grupez în minte în două grupuri astfel încâ suma cifrelor din ambele grupuri să fie egală, dacă nu reușesc cu suma încerc și altre operații.
Imi numar pasii cand merg pe strada, in grupuri de cate 8, ca la gimnastica; si grupez cuvinte aleatorii in grupuri de cate 2 sau 3 (gen ca-sa sau aut-obu-z…). Daca raman litere neimprecheate, adaug alte cuvinte pana se onchide cercul 😉 Asta tot cand mer pe strada, de obicei
Nostim! Un articol mai altfel.
Eu credem ca ati inceput sa cititi invers cuvintele pentru ca sunteti stangaci. Da, exista aceasta tendinta la copii stangaci si eu fac parte dintre persoanele cu acesta caracteristica. Nu chiar citesc de la coada la cap mai ales acum, dar am invatat singura sa scriu evident cu stanga, de la dreapta la stanga si cu literele in oglinda. Ce greu a fost la scoala cand a trebuit sa devin copil “normal”! Acum mii de copii si maturi scriu cu mana stanga si totusi neergonomic de la stanga la dreapta tinand foaia sau mana intr-o pozitie bizara. Ce mi-a mai ramas din a fi stangace este ca orice carte sau revista o frunzaresc incep de la coperta finala spre prima coperta. Chiar si ziarele le citeam asa.
Cu mana dreapta nu fac decat sa scriu (scoala nu admitea pe atunci scrierea cu mana stanga), sa crosetez pentru ca invatandu-ma mama dreptace a trebuit sa invat asa, si sa ma inchin (!) 😀
Recunosc ca sunt analfabet functional pentru ca nu am raspuns la intrebarea din articol , dar m-au prins amintirile….