Vestea bună e că de pe la jumătatea săptămânii viitoare o să avem un pic de toamnă din aia cum n-am avut pâna acum, gen, caldă.
Vestea proastă e că astea sunt toate articolele de azi. 🤷♂️ Și nu că n-aș fi vrut să las mai multe, dar nu prea am avut de unde.
Hossu are dreptate pe tema portocaliu-cafenie și a metastazelor suveraniste din Europa. Cât despre modelul local de jivine urlătoare a suveranism de Urali, s-a dus una mare și blondă la Moscova să explice la RT ce dictatură e în România și UE, și ce democrație e la ruși. Păi să nu aștepți momentul în care chestiile astea devin acte de trădare, cu consecințele aferente?
Cred că așteptăm degeaba. 🤷
6. Nu exista neam mai salbatic ca neamul romanesc. Intorc capul cand aud vorbindu-se romana in afara. Efectiv vreau sa stau cat mai departe de romani si romanisme. Scarba e putin spus. Suntem in ultimul hal, maimute coborate din copac, care intamplator se afla in Europa. De aia strainii se feresc de noi ca de ciuma.
Mie imi place roast-ul. Mi se pare ca trebuie sa ai imaginatie si creativitate sa construiesti o jignire frumoasa. Dar eu recunosc ca sunt defect si ma tratez. Autoironia si sarcasmul pentru mine reprezinta semne de inteligenta si psihic puternic. Daca poti sa faci misto de tine si sa iti accepti defectele atunci poti sa duci un roast bine facut fara sa te superi.
Roast-ul poate deveni agresiv, aici e toată cheia, unii sunt mai sensibili alții mai puțin sensibili și de aici vine alunecarea spre bullying. Roast-ul cu drept la replică imediată ori duce la râs cu lacrimi, ori duce la certuri urâte. Cred că un exemplu bun ar fi Vasilescu vs Cabral.
1. O analiza foarte buna a „dar”-ului.
6. Cosmar, ar trebui sa li se interzica sa se mai suie in avion. Am citit de un caz, o belgianca care a indraznit sa se ridice de pe scaun in momentul in care s-a dat semnalul de fixare a centurilor. A vrut sa se duca la wc si insotitorii de bord au rugat-o sa se aseze. A comentat ceva in plus se pare, asa ca a primit interdictie de a mai zbura cu compania respectiva pentru o anumita perioada. Deci se poate.
9. Taxe mai mici… ia să le raporteze la puterea de cumpărare, tot mici sunt?
helău și bunădimineața lume! mulțumesc de ofertă, șerif, azi va ploua, cred, la Iași, așa că prind bine articolele pentru mai tîrziu, da’ deocamdată un acord și-un dezacord, de încălzire:
1. true! azi-noapte la 23,45 mă uitam la noua serie The Diplomat și ăia se frăsuiau cum să prezinte publicului o chestiune spinoasă; mi-a rămas în cap o frază: „true thing sound true”;
2. io nu mă ascund după cireș, vrei părerea mea zici? ei bine, dacă aș fi la roast aș zice că autorul mănîncă kkt, da’ cum nu suntem, voi spune că sunt în total dezacord cu opinia domniei sale! io sunt mare amator de stendap și tre’ să fie nașpa de tot să nu mă uit, da’ ce uită autorul opiniei este că în roast (sau echivalentul său în muzică, diss) se lucrează cu materialul clientului; cu cît „materialul” este de mai proastă calitate, cu atît mai bun tre’ să fie roaster-ul ca s-o dea bine; mi-am pus problema prezentată de autor acum 2-3 ani, cînd am văzut roast-ul Marthei Stewart (care apropo, a relansat-o pentru că Snoop Dogg a fost impresionat de cum a stat femeia la încasare) iar răspunsul de atunci, valabil și astăzi, este „Hainele cele noi ale împăratului”; roaster-ul este copilul din poveste!
hai că tre’ să plec, da’ vă mai zic atît: cel mai bun roaster de la noi, Dan Frînculescu! și mie nu-mi place de el, da’ pe roast e dumnezeu
2. Sunt de acord. Roasterii sunt exact acei bully care, după ce-ți dau un brânci în noroi de față cu toată lumea, se hlizesc în gura mare privindu-te cum încerci să te ridici și să-ți cureți noroiul de pe tine, te arată cu degetul și-ți spun “a fost o glumă, haha, nu ai simțul umorului?”.
4. Văd încă și acum oameni inteligenți, care tot mai cred în ce îndrugă Trump. “Se termină, hau-hau, le dă ucrainenilor Tomahak-urile, hau-hau”. Cum poți, dacă mai ai o fărâmă de rațiune, să mai iei în serios fie și 1% din ce îndrugă ăla?
6. Companiile aeriene au o mare parte din vină. Cum spune AdinaE, ar trebui să li se interzică accesul. Am zburat odată de la Nürnberg la București cu Wizz. Pe primele două rânduri de scaune din spatele nostru, vreo opt indivizi efervescenți. Erau doar trei scaune pe rând, dar asta nu era ceva de natură să-i împiedice. Timp de aproape două ore, au urlat în continuu, au râs zgomotos și au băut, din ce-am băgat de seamă, vreo 12 sticluțe de vin. Îmi plesnea capul și nu reușeam să înțeleg niciun rând din cartea pe care o citeam. Omul meu a încercat să-i contracareze punându-și căștile, însă a abandonat demersul; dăduse volumul la maxim, dar zbieretele vecinilor din spate acopereau muzica.
Stewardesele nu le-au spus absolut nimic, deși toți pasagerii din jur erau vizibil exasperați. Doar continuau să le aducă vinul comandat. La coborârea din avion, nu m-am putut abține.
– Au deranjat tot drumul, ne doare capul și suntem amețiți, la propriu, de atâtea urlete. Chiar să nu le atrageți deloc atenția și să-i serviți cu băutură, deși era clar în ce stare sunt? Rolul dumneavoastră nu este și acela de-a avea grijă de confortul tuturor pasagerilor?
Au lăsat nasul în jos. ”Ne cerem scuze”, a bâiguit una dintre ele. Mda, măreț. De mare folos mi-erau scuzele ei, ce să mai discutăm.
1. Daca Marius n-a auzit nu inseamna ca nu exista. Am auzit destule pareri si de partea astalalta a gardului.
2. Da; roast-ul nu e umor. Cel putin, nu la noi. La noi sunt asa slabi incat se vede cum se chinuie. In schimb, stand-up-ul a crescut frumusel si sunt cativa la care as merge la fiecare spectacol. Problema e ca multi n-ar plati bilet si nu pot trai din asta si se „prostitueaza” pe la televiziuni pe bani. Multa lume nu intelege ca asta e meseria lor si ca trebuie platiti. „Cum adica, sa urci pe scena, spui bancuri si sa fii platit pentru asta?!” – Persoana care a zis-o e (destul de) comic intre prieteni dar, dupa ce l-am inscris la un „open mic” si n-a rezistat pe scena mai mult de un minut si-a schimbat parerea.
3. Un articol prea lung si prea frumos despre „nimic”. Oricum, cei care se uita in gura astora nu citesc si nu inteleg asta si doar li se da apa la moara cu genul asta de articole.
4. Niste pareri pertinente dar, nu mai pot cu asta. Ba America, ba Trump, ba Rusia, ba Putin, ba Ucraina, ba Zelensky, ba Europa, ba U.E. … toti au o vina mao mica sau mai mare.
5. „Doamna” Irina sa-i pupe sub coada pe toti. Ce a scris nu e altceva decat un articol cu rautacisme ieftine scris pentru „like-uri” si divizarea publicului. Mi-s iubitor de caini dar, nu vreau sa-i vad in mall, magazine, cafenele si restaurante.
6. Am zburat. Nu de multe ori dar, am zburat si doar cu low-cost dar, niciodata n-au fost atatea „probleme”. Da; nu mi-au placut dar, n-am urlat despre asta si cum data viitoare nu mai merg cu ei ci trec la nivelul urmator. Vad ca baiatul asta e satul si urla, urlasi tot cu low-costul merge. Oare n-o fi cumva un pic de bravura din partea lui?
7. Am mai spus-o si ma repet – avem legi dar, nu le aplicam. Bine, de fapt, nu-i cine sa le aplice sau sunt foarte putini. Sunt de acord ca e nevoie de rampe de acces pentru persoanele care au nevoie dar, nu peste tot le poti construi asa ca faci cum poti sa para ca respecti legea. Nu e o scuza dar, la farmacia din poza, nici nu stiu cum s-ar putea aplica legea corect. Problema e ca legea spune ca e o obligatoriu sa ai rampa si o faci. Ca e functionala sau nu e partea a doua si nu intereseaza pe nimeni.
8. Da; saracia nu-i o alegere. Am stat la coada la șaorma cand s-a deschis una in cartier dar, nu de foame ci de curios. Asa ca mine am fost cateva zeci de tineri. Acum, la ceva ( mai mult) timp de la deschidere stau la coada pe bani pentru ca, da, costa dar, calitatea si-au pastrat-o. Asadar, din curiozitate, am devenit client fidel.
9. Sunt de acord sa platesc taxe mari dar, sa si vad ca se face ceva. Da; se face doar ca prea putin si nu vad rostul sa le mai platesc. Norocul meu ca in Oradea si Bihor se fac lucruri pe fonduri europene si cota parte din cele locale. S-ar putea mai bine? Da! Totusi, e bine ca se vede ceva in urma lor.
Comentez doar la 2, unde ne-ai cerut părerea.
Când sunt la pământ de oboseală și deznădejde, am propriul meu medicament de câțiva ani: mă uit random la câte un episod din The Marvelous Mrs. Maisel.
Este atât de frumos vizual, o coloană sonoră de vis, niște actori născuți pentru acele roluri, o butaforie incredibilă, umor cât cuprinde etc.
Îmi place stand-up-ul și am văzut roast-uri. Sincer, nu am văzut un roast plăcut. Nu m-am simțit la nici unul confortabil. Nu mi-am dorit să revăd nici unul.
Cu o singură excepție: cel din Mrs. Maisel. Poate pentru că este într-un film, poate că așa se făcea atunci, poate ca din perioada aceea a pornit, poate că l-au idealizat scenariștii, dar din punctul meu de vedere, așa ar trebui să fie un roast. Cine l-a văzut, știe despre ce vorbesc.
1. –
2. Dpmdv, roast-ul e o tâmpenie, iar cel ce acceptă așa ceva ca fiind o glumă are probleme la mansardă. 🤷♂️
3. 🤷♂️
4. Din păcate, omul are perfectă dreptate.
5. Mie-mi plac câinii, dar nu văd de ce-i musai să-i cărăm cu noi la mall, restaurant sau bar. Numa’ bolonzim de cap bietele animale.
6. Am zburat pe ruta Viena – Istanbul până mi-a ieșit pe nas, mai întâi cu Turkish Airlines, apoi cu Pegasus (că s-or zgârcit patronii FMM), dar am avut mare noroc că n-am avut parte de așa ceva.
7. –
8. Mie când mi-e foame tre’ să mânc, nu mă interesează că-i cantină sau restaurant de fițe. N-am rușini ca cele menționate de autoare.
9. Autoarea are dreptate. Austria-i țara număru’ 3 ÎN LUME la taxe și impozite și cu toate astea cetățenii ei primesc înapoi mult prea puțin față de ceea ce ar trebui, chiar dacă au autostrăzi, școli și spitale (aici nu toate, că este unu’ chiar-n centru Vienei de stă să se dărâme, iar guvernul „n-are bani” să-l dărâme și să facă altu’ nou, de vreo 15 ani încoace și nu-i singurul). Majoritatea taxelor austriece merg pe colorați și salariile și cheltuielile politicienilor, că ăia fură cu stil, cu ca prostovanii.
Dar da, România are mult prea multe taxe și impozite pe cap de cetățean pentru ceea ce oferă cetățeanului.
@MV: ziceai c-ai articole puține, da’ ne-ai trântit 9. Câte-ai fi vrut să ne dai? 30? 🤣🤣🤣
No, noi să fim sănătoși și cafa noastră Tchibo, cea de toate zilele.
Să fiți iubiți așa cum vreți și s-aveți o duminică faină tătă lumea. ☕
Eh, până alaltăieri erau 4. 🤷
1. Mi se pare o postare, cum au apărut multe în ultima vreme, care încearcă să-i convingă pe cei care nu sunt „dar” că nu trebuie să se complexeze în fața prostiei zgomotoase. Oare avem nevoie de asta? S-ar putea.
3. What else is new? Oriunde sunt multe televiziuni, apar și ăștia care recită despre obsesiile lor, indiferent dacă au sau nu o legatura cu evenimentul.
7. Este încă un exemplu de „am bifat o cerință” fără a te întreba cu ce scop s-au cerut acele rampe și dacă rezolvă problema pentru care au fost cerute.
8. Am fost la o nuntă organizată intr-o cantină a săracilor. Nu, mirii nu erau săraci, nici darul de nuntă nu era pe sărăcie. Dar fețele de masă puse peste niște mese șchioape, mirosul mâncării zilnice din acel local care se simtea cel mai tare in colțul unde se amenajase un candy bar, mă facea să simt că pe undeva râdem de oamenii care vin acolo zi de zi.