Zilele trecute vorbeau niște prieteni de pe un grup de whatsapp despre cât se mai dă la nunți. Moment în care mi-am dat seama, cu nedisimulată mândrie, că nici măcar nu reușesc să-mi aduc aminte când am fost ultima oară la o nuntă. Nu pot să bag mâna în foc, dar cred că sunt măcar 15 ani. Poate chiar 20.
Singurul gen de nunta la care aș fi mers cu bucurie, ar fi fost o nuntă din aia simplă unde mirii cheamă doar câțiva oameni apropiați care să se bucure de bucuria lor. Știți ce zic, nu? Să te duci în blugi, adidași și tricou, fără ca nimeni să aibă vreo problemă cu asta, pentru că și mirii sunt îmbrăcați exact la fel.
Doar că n-a fost să fie să am vreodată parte de așa ceva, deși am auzit de nenumărat ori: „noi o să facem o nuntă simplă, doar cu cei mai apropiați prieteni”. Nu știu cum naiba se făcea că de la nunta minimalistă, unde urmau să vină doar cei mai apropiați prieteni, se ajungea mereu la nuntă cu câteva sute de oameni. E ok, să fie la ei acolo, dar eu la așa ceva nu calc.
Pentru că, prieteni, urăsc din adâncul sufletului meu nunta la români. Cred că pot spune că urăsc nunțile la fel de mult pe cât urăsc înmormântările. Sunt două obiceiuri care, la români, au căpătat conotații groaznice.
Nfine, să lăsăm înmormântările, că pe alea e absolut normal să le urăști, până la urmă vorbim despre dispariția cuiva, dar nunțile, oameni buni, ar trebui să fie aceste obiceiuri care să aducă doar bucurie mirilor si participaților.
Aduc o pluă cu urechi, asta aduc. N-am fost în viața mea la o nuntă unde să citesc bucurie pe fața cuiva. În schimb, cel puțin pe fețele mirilor, puteai să citești cu ușurință gradul de stres și starea de oboseală. Și nu doar asta, le vedeai limpede în ochi că singura lor dorință este să se termine dracului odată să meargă mai repede acasă.
Pe fețele nuntașilor nu se citea decât: oare pe la ce oră e ok sa plec ca să nu se supere ăștia? Ah, ba nu, se mai citea și: oare e suficient cât am pus în plic?
Ăsta fiind, de altfel, și motivul principal pentru care nunțile românești s-au transformat în ceva odios, imposibil de frecventat: banii.
De-aia nunțile simple deveneau până la urmă niște monstruozități cu sute de invitați, pentru că „dacă tot ne căsătorim, măcar să facem niște bani”.
Și uite-așa nunta a ajuns ca în loc de o sărbătoare a bucuriei mirilor să devină un soi de cooperativă de împrumut reciproc: dacă vii la mine, vin și eu la tine. Mi-ai pus 200 de euro în plic? Fix atât o să-ți pun și eu. Un mercantilism grețos care n-are nici cea mai mică legătură cu bucuria de a-i sărbători pe oamenii ăia care s-au luat.
Băi, și măcar de-ar fi asta singura chestie care mă scoate din minți la nunți, dar nu e. Cel puțin la fel de tare mă enervează zecile, uneori sutele, de oameni care nu se cunosc unii cu ceilalți.
De ce-ai chema la nunta ta, adică la ceea ce ar trebui să fie poate cea mai frumoasă zi din viața ta, niște oameni pe care nu-i cunoști? Și nici ei nu se cunosc între ei? De ce? De ce-ai face asta??? Pentru nenorociții ăia de bani, nu?
Ți-e și milă când te uiți la miri, jur. E atât de cringe să-i vezi cum încearcă să vorbească pe-acolo cu toată lumea, să zâmbească și să se facă plăcuți în fața unor oameni pe care nu-i cunosc și pe care, în mod normal, n-ar da nici doi bani. Nici vorbă, că nici ăia n-ar da mai mult pe miri, daaar… tu vii la mine, eu vin la tine. Ce contează că nu ne cunoaștem, astea-s detalii.
Mi s-a strâns carnea pe mine, acum când scriu, doar imaginându-mi c-aș putea să mai fiu vreodată martor la așa ceva. Doamne apără și păzește!
Bai, dar cel mai amuzant, și cu asta închei, este că toate nunțile arată exact la fel. De ce e amuzant? Pentru că dacă e să-i auzi înainte pe cei doi miri vorbind despre nunta lor, o să auzi numai chestii de genul: la noi o să fie altfel. Noi n-o să avem o nuntă din aia cum fac toți, vrem ceva special, o să vedeți.
Doar că „specialul” ăla, dacă ar fi să fie, costă. Or tu vrei să faci bani la nuntă, nu să cheltuiești ca prostul ca să fie ceva special. Că oricât de specială ar fi, lumea tot o sa te bârfească, și-atunci mai bine nu. Și uite-așa se ajunge să arate toate nunțile la fel.
Tot antreuri, pește, sarmale și încă ceva o să ai pe mese, fix ca la toate nunțile la care ai fost vreodată. Diferă doar calitatea lor, în funcție de cât se zgârcesc mirii, în rest, identic.
Mâncarea ca mâncarea, dar pe partea cu băutura se ajunge la cele mai de căcat chestii. Își aduc mirii băutura de-acasă și-i obligă pe nuntași să bea doar poșirca adusă de ei în damigene. De te ia capul când auzi chelnerii: de care să fie, alb sau roșu?
Am fost cândva la o nuntă la care dacă voia să bei altceva decât ce ți se oferea, trebuia să plătești. Mi-a fost jenă de jena mirilor când am văzut nuntași plătindu-și berea. Dar se pare că doar mie mi-a fost jenă, nu și mirilor. Păi cum mai faci bani la nuntă dacă-i lași pe proștii ăia să-și comande ce vor ei?
Groaznic, absolut groaznic, după așa ceva nu m-aș mai putea uita în ochii prietenilor pe care i-am invitat la nunta mea. Fmm, veață!
Ca să înțelegeți și mai clar cât de mult urăsc nunțile, o să vă zic că la un moment dat am trimis cuiva doar plicul cu „darul”. Eram invitat și cumva mă simțeam obligat să merg, pentru că era o persoană destul de apropiată. Dar cum n-aveam nici cel mai mic gând să calc pe-acolo, am preferat să trimit banii ca și cum aș fi mers. Și uite-așa nu s-a supărat nimeni.
De altfel, sunt absolut convins că nunțile ar fi mult mai mișto dacă toată lumea ar face la fel, adică invitații doar să trimită doar darul. Așa n-ar mai exista niciun stres pentru nimeni, nici oboseală, nici nimic.
Scopul mirilor a fost atins: ne-am făcut banii, de-acum mai urmează doar să le trimitem și noi lor când ne-or invita. Pentru că, nu-i așa, ai „venit” la mine, „vin” și eu la tine. ☹
Acestea fiind zise, chiar sunt curios, știe cineva cât se mai dă la nuntă?
Acum, mai nou, nu e nunta completă dacă nu e și un proțap (a doua zi).
Fwte-m-aș în ea …ăăă… dă veață (era să zic nuntă)!
La proțap m-aș duce. 😁
ciorba de a doua zi și proțapul sunt de vis, acolo e distracția relaxată și adevărată, aia e petrecere, nu nuntă. Pentru cine mai poate și mai duce. By the way, am nășit de două ori, a fost crunt, nu mai fac. Dar ne-am târât a foua zi la ciorbă acră și proțap, împotriva voinței noastre, că nu mai puteam. Dar a fost perfect, ne-am „revenit” acolo 🤣
Comentariu beton!14
Ar fi bine să se înceapă cu protapu’ și nu mai este stres pentru miri. Și nici cheltuială.
Păi aia e la ciorba de potroace,care teoretic și practic cam termina nunta , după tradiție.Acum se termină nunta odată cu proviziile făcute în acest scop…și a ținut 3 zile și 3 nopți,ziceau basmele copilăriei.
Ai năimit localul și acu’ faci studiu de piață? Blogărul Vasilescu acest Anthony Quinn din soșiăl media a decis la aniversarea celor 67 de veri de la naștere că este timpul ca o singură femeie să ofteze după el.
Comentariu beton!18
În baza mea vor da faliment toate. 💪
Tocmai rup invitația pe care o pregătisem pentru tine Mihai 😂😂😂
Si uite așa se duce naibii fund-raisingul pe care îl pusesem la cale 🥹🤦🏻♂️🤦🏻♂️
@Alesd, poti să-i trimiți, că primesti darul prin plic.
La nunta in general daca mergi fara gagica esti condamnat la plictiseala. In 7 oct 2023 am fost la nunta varului de gr 1, cu care am copilarit, jucat impreuna si am mancat pranzuri la bunica noastra. El e ITist si a lui e doctorita (devine clasica combinatia asta, invers nu prea am vazut).
Ea se umfla in pene ca vrea nunta traditionala ortodoxa. Am fost la biserica si o ora am murit de plicitseala cat urlau popii. La local am stat cu copiii de la blocuri cu care ma mai jucam si eu. Au fost si manele, stiam ca inainte ei ziceau ca vor baga si m-a socat. Mirii nu pareau manelisti. Pe mireasa o vedeam cu fredona versurile, jesus wtf. Au bagat tot feluk de muzici si genuri.
Anu asta mi-a zis mama ca varul a facut obiceiul ala tampit cu barbieritul mirelui, unde i-a chemat pe aia de la bloc dar pe mine, varul lui apropiat nuuu.
El nici nu ma intraba de sanatate , a devenit un om rece si distant in ultimii 10 ani.
Acuma știi cum e – oricine a avut nuntă cunoaște cel puțin o excepție, și aia e nunta proprie 😀 Dar eu chiar pot spune cu mâna pe inimă că ne-am distrat pe cinste la nunta noastră (acum hăăăt 15 ani – mă refer la mireseală și treaba cu robul și roaba, că la nea primarele dădusem cu semnătura de 3 ani deja).
Am dansat mult și cu maximă plăcere, am schimbat priviri complice cu dumnealui și m-am simțit cea mai norocoasă femeie din lume. Și cea mai mișto, dar hei, eram singura cu voal de-acolo 🤣🤣🤣.
Revăd și acum ocazional filmul nunții și de fiecare dată am un sentiment de nostalgie și de “ce frumoasă a fost nunta noastră”. Dar asta inclusiv pentru că nu ne-a impus nimeni nimic, muzica, mâncarea și vinul au fost bune și am avut oamenii dragi cu noi. Pe ring, zbânțuindu-se pe muzică pe care personal aș dansa cu plăcere și-n ziua de azi.
Comentariu beton!22
Subscriu! Ultima nunta ca invitata fost in 2007 Si au fost 300 de invitati. Si desi era nunta verișoarei, nu cunosteam nici macar jumatate din invitati. Pam pam. Deci nu am idee cat mai e darul.
Eu am avut 40 de invitați acum cativa ani,cam micuț si pentru Germania, astfel încât a durat să gasim un restaurănțel, dar și când l-am găsit!
Bucătar francez de la mama lui, care a facut şi gazpacho (că era august torid!) si meniu superb italian si spaniol cum ne-am dorit, si gustări de la miezul nopții – nota 12! Și am dansat de la 4 dupa amiază pana după miezul nopții si a fost extraordinar.
Comentariu beton!11
No, vezi, eu nu înțeleg asta. De ce să faci nunta la ani DUPĂ cununia civilă? ( doar în pandemie, acolo înțeleg). Poate nu văd eu anumite unghiuri, dar presupun că tot de bani e vorba. Lămuriți-mă, cred că-mi scapă ceva, nu fac mișto
Comentariu beton!11
Despre cât „se dă” acum la nunți nu pot să vă dau vești, că de ceva vreme am „servit” numai pomeni și parastase! Da’ pot să vă povestesc o fază comică rău de la nunta mea- de fapt, de la cununia civilă, că nuntă cu voal, lumânări și jartieră la 55 de ani mi s-a părut un pic exagerat 😁 Așadar, ne inființăm 3 perechi cam „purii” în fața Casei Căsătoriilor, adicătălea noi (mirii, de!🤪), și două cupluri de prieteni (martorii). Așteptăm să fim băgați în sală. Un tip cu aparat foto atârnat de gât se tot frăsuia pe-acolo, intra, ieșea, se uita pe stradă în sus și-n jos…până ne-am prins că era fotograful oficial, care aștepta, pasamite, niște tineri care să se căsătorească, nu-i dădea prin cap că noi suntem ăia!! 🙈 M-aș fi tăvălit pe jos de râs, dar eram îmbrăcată frumos, în costum de viitoare proaspăt casatorită😂😂
Comentariu beton!14
@IoanaS, întrebarea este una personală, care nu-și are locul (nu chiar pe același palier cu ”da’ voi când aveți de gând să faceți un copil?”, însă nici foarte departe).
În cazul nostru, motivul a fost de ordin medical – o serie de tratamente aflate deja în curs și intervenții chirurgicale (patru la număr) ale soțului meu, planificate pe parcursul a câțiva ani.
După cum vezi, nu a fost vorba de bani. Dar și dacă ar fi fost, întrebarea tot deplasată este.
@Greta, regret nespus că te-a deranjat întrebarea mea și chiar regret c-am pus-o! Dacă te-a afectat înseamnă că a fost clar vina mea, ori n-am formulat-o bine, ori m-am grăbit, ori n-am fost suficient de empatică sau diplomată etc. Oricum, doar am răspuns la un comentariu pe care tu l-ai postat, am presupus că aștepți și comentarii, deci deplasat nu mi se pare deloc. Chiar nu înțelegeam de ce ai face nuntă la trei ani după cununie și voiam să înțeleg, am lansat o ipoteză doar, ești prea dură, dar pot înțelege. Poți alege să nu răspunzi. Aici vorbim toți despre multe probleme personale, în general sub protecția anonimatului. Dar pentru că ai avut o reacție atât de puternică, înseamnă că ceva am greșit. O să evit pe viitor să-ți mai pun ție întrebări. Și te rog, încă o dată, să mă ierți că, fără voie, se pare că te-am rănit. Mea culpa!
@IoanaS, întrebări se pot pune oricând și sunt deschisă la dezbateri (în caz contrar, n-aș fi comentat la articol), dar dacă întrebările sunt intruzive este altceva.
Sunt convinsă că se poate face diferența.
Altminteri, no harm done. A fost alegerea mea să răspund, dacă m-ar fi afectat întrebarea nu aș fi răspuns.
Sunt de acord că nu suntem de acord! 🤗 Nu consider întrebarea mea intruzivă, în condițiile în care nu ne cunoaștem personal, tu o consideri. Pentru asta-mi pare rău c-am pus-o, îmi mai cer o dată scuze, am să evit. De aia și scrisesem „Lămuriți-mă, cred că-mi scapă ceva, nu fac mișto”. Dar mă bucur că no harm has done 🤗 Și răspunsul tău a lămurit, înțeleg acum motivul, de aia și întrebasem. Câteodată viața bate filmul. Deci aceste întrebări nu sunt neapărat intruzive, ci sunt puse chiar pentru a înțelege din unghiuri care nu-ți sun, neapărat, relevate
@IoanaS mariajul civil îți oferă drepturi și obligații, pt mine e adevaratul angajament față de partener. Dansul și eventual biserica țin de tradiție, de presiunea socială sau plăcerea de a da o petrecere. În momentul ăsta din viață simt ca angajamentul față de partenerul meu este bine-venit. Iar organizarea petrecerii, invitații etc pot să mai aștepte (cel puțin un an) Nu ți-ai organizat niciodată petrecerea de aniversare la o lună-două după?
PS: nu mai “servesc” petreceri de revelion, sunt cele mai ratate momente din an: prea mult alcool, prea multe pupături, prea mult stat cu ochii în telefon.
PSS: la ultima nuntă am dat 250€ pt un cuplu, acu’ 2 ani. Probabil ca a fost puțin, însă bucuria de a fi prezentă a compensat partea financiară (sper eu)
M-ai stârnit!
Am fost la trei nunți in viata mea, dintre care una, a mea.
A mea, chiar a fost diferita. In sensul ca (anii´80) rochia a fost scurtă, totul s-a desfășurat acasă, cu vreo 20 de persoane. Într-o camera masa, in alta dansul.
Nu vreți sa știți ce fata a făcut fotograful când a coborât mireasa de la volanul Trabantului, mirele din dreapta, au făcut trei poze si au plecat in aceeași formație.
Si nici ce mutra a făcut florăreasa căreia i-am comandat buchet de flori galbene. Ca nah…ce-o sa zică lumea de mireasa cu flori galbene? Ete ca lumea s-a abținut.
Comentariu beton!24
Este o problema pe care nu o am. 🙂 Am ajuns la o varsta la care lumea s-a casatorit deja sau nu se mai casatoreste deloc. Dar sunt de acord 100% cu parerea ta despre nunti, si nu cred ca am fost la vreo nunta care sa fie altfel.
Hai sa va povestesc un moment jenant de la o nunta. Era tot din asta mare, whatever, dar erau jegoase budele, dupa atatia betivani nu te miri, si mie imi trebuia sa fac un numarul doi. Cum urla muzica tare m-a simtit dator sa strig la vecinii de peste masa ca eu ma duc la hotel sa ma cac. Textual. Moment in care se opreste subit muzica si in toata sala aia mare se aude numai vocea mea explicand ce urmeaza sa fac. Faptul ca eram considerat bun prieten si pozitionat in fata mesei mirilor nu a ajutat deloc. Nu stiu ce au crezut oamenii aia, dar oricum eram prea baut ca sa imi pese. Am luat un taxi si m-a dus la hotel sa fac ce am zis ca fac.
Comentariu beton!56
:)))))))))))))))))))))))))))))
Prefer să fac colecţie cu ştrumfi. E mai fun! 20 de ştumfi, 20 de beţe. Atât am dat luna trecută. Am fost apoi şi la ciorba de potroace…pfai, ce m-am mai distrat…am mâncat alune…
Comentariu beton!14
:)))))))))))))))))
Am urât și urăsc nunțile din toți bojocii. Cum ai spus și tu, nu văd nimic plăcut în acest eveniment standardizat. Habar nu am cât mai este darul. Îi înțeleg rostul, dar este cringe rău. Zilele trecute stăteam de vorbă cu un cunoscut, familie normală, genul de oameni care nu se remarcă prin nimic, și-mi spunea că se pregătesc pentru nunta băiatului lor de peste doi ani și bugetul era de câte 30000€ din partea fiecărei familii. Mi s-a părut grotesc. Toată proiecția despre viitoarea nuntă era despre orice altceva, dar nu despre bucurie și sărbătoare.
Când m-am însurat, am făcut-o la o cherhana pe malul mării, meniu numai cu vietăți din apă, absolut toți se cunoșteau între ei, din familiile noastre au fost cinci oameni în total, ne-am încadrat la sub 40 de invitați, fără muzicanți, fără fotografi. A fost ca o ieșire între prieteni și ne uităm cu plăcere acum la pozele pe care ni le-am făcut între noi.
Comentariu beton!22
Mai bine le dădeau ăia 60.0000 de euro direct copiilor și cu asta basta.
1. La mine a fost nunta perfecta. 20 de oameni cu tot cu noi si cu nasi, altfel riscam sa chemam juma de Iasi si nu am vrut. Am jignit o groaza de lume. Sa fie la ei acolo. Ne-am cununat si am petrecut la Sucevita, intr-o cabana cu o gazda care, pe linga meniul convenit, am mai facut ea niste chestii, ca ‘nu se poate doar atit’. Am adus tortul de la Iasi. Am uitat sa taiem tortul. Nasul a uitat florile pt invitati (cocardele). Am aruncat buchetul si s-au repezit doi barbati si o fata dupa el, noroc ca l-a prins fata, ca unul dintre barbati era cumnatu-meu (nu, nu, inca mai este, nu presupuneti altceva). Am fost furata la cerere iar in masina am ascultat ‘Macarale’. Am jucat carti la 4 dimineata. A doua zi cind sa plecam am descoperit tortul.
2. Am trimis plicuri spre nunti de citeva ori bune. Au fost ocazii cind nu am avut bani pe loc, dar apropierea era prea mare – am completat bilet la ordin, inminat, onorat in saptaminile ulterioare.
3. Am cununat, intre altele, doua perechi pe care ii lasasera nasii cu doua-trei sqptamini inainte de nunta.
4. La fiul meu mare la nunta a fost o cavalcada de 310 cetateni (nu am cum sa nu stiu). Cu toate acestea a iesit superb si fara incordari. Se poate si asa. Ei considera ca au avut cea mai frumoasa nunta ever. Eu ma bucur ca ei considera asa.
5. In schimb, cu obiceiurile… well… nu prea…
Comentariu beton!12
Să o citez pe bunica. Cum a fost la x nuntă? Aaah, nu grozav, n-au avut șnițel! 🤣 Am murit încet de râs! Deci pt bunica sarmale, ciorbă etc. erau deja demodate, dar șnițel … Aia e nuntă de fițe. Bunica 86 de ani. Ah, și mor cu aia că trebuie pusă muzica pt neamuri, că ele cotizează, pe gustul lor, nu pt plăcerea mirilor
Comentariu beton!16
Nunta acum 2 saptamani in Bucuresti – local fara mari pretentii – 2.000 lei.
Cea mai mare problema la nuntile de la noi – sunt toate sambata noaptea si la toate muzica bubuie de nu te poti intelege cu cel de langa tine.
Nu inteleg de ce nu se generalizeaza nunta de la 15 la 23! E mult mai ok si comod pentru toata lumea, miri, nuntasi, chiar si pentru personalul de la restaurant.
Daca ai peste 35 de ani si familie sambata faci curat, bagi la spalat, faci mancare, speli masinile, chestii gospodaresti – te tarasti apoi sambata seara la un local in care iti bubuie muzica in cap 7-8 ore. Apoi vii acasa si bolesti pana duminica pe la 14-15 – iar luni dimineata trebuie sa fi fresh la serviciu – cam greu.
Comentariu beton!33
400 de fucking euro??? Aisămibagpl!
că nu ne dai baniipe comentarii înțeleg, da’ tu ești zgîrcit și cu tine!?
Comentariu beton!15
Asta e suma minima acum in Bucuresti pentru rude indepartate si mers din obligatie.
Asa, pentru comparatie: in Franta se dadea 50 euros acu’ 20 ani. Acuma poate ca s-a ajuns la 100. Bine, nu face nimeni nunta ca sa câstige bani sau sa-si recupereze cheltuielile.
La nunta fiului meu au fost cam 50 de persoane. In afară de părinți și cele 4 surori ale mamei miresei, toți erau tineri sau foarte tineri, colegi și prieteni ai însurățeilor. Fiică -mea s-a casatorit în pandemie. 10 nuntași, mâncare delivery, muzică pe laptop, buchetul înmânat surorii mai mici, singura persoană necăsătorită dintre cei prezenți. Dar sunt mai multe nunți decât pendemii.
Comentariu beton!14
Fiul meu ar fi total de acord cu tine, mie îmi plac nunțile, nu toți suntem la fel, suntem diferiți și asta e foarte bine, jumătatea e la fel ca mine, îi plac și ei nunțile, nu am idee de unde a luat ăla tânăru aversiune față de nunțI.
Aveți perfectă dreptate! Cunosc sentimentul…dar să știți că mai sunt și excepții. Copiii noștri chiar au făcut o nuntă altfel: în natură, cu bar deschis cu de toate, doar cu dj și restrânsă. Numai eu, soacră mică fiind și cu neam mare, i-am mai „încurcat” cu un număr mai mare de invitați față de cât și-ar fi dorit, dar oricum am fost limitată ca nr de locuri și au acceptat doar persoane pe care le cunoșteau…copiii noștri chiar au știut ce și-au dorit!!!
Stiu ca acum e popular sentimentul de ura fata de nunti, chiar e un fel de bravada sa fii hater pe nunti si sa anunti asta.
Mie nu mi se pare ca-i chiar asa.
In ultimii ani am fost la multe nunti, si in familie, si la prieteni, si la colegi.
Intr-adevar, par un sablon toate, dar eu am constatat ca fiecare a incercat sa-si personalizeze pe cat posibilul evenimentul.
Si daca invitatii nu s-au simtit toti bine – pana la urma e si-o alegere personala, daca stii ca nu esti sociabil pana-ntr-acolo incat sa te pupi si cu niste vagi cunostinte, nu te duci si gata! – mirii s-au distrat maxim in majoritatea cazurilor. Pt ca pe langa zecile de invitati din partea parintilor, au avut si destui prieteni cu care sa se zbantuie si sa faca ce le trece prin cap.
Admit ca sunt si domnisoare care nu s-au visat mirese, pt ca au o fobie sa fie in centrul atentiei, pt ca nu sunt bine cu ele-insele, pt ca pur si simplu vad altfel acest moment din viata lor. Dar majoritatea viseaza cu ochii deschisi la eveniment si la ziua aia speciala, isi fac planuri, isi imagineaza scene de tot felul, sunt altfel in preajma nuntii.
Daca banii nu sunt o problema – iar la nuntile la care am participat nu au fost – lumea e relaxata.
Chiar sambata se marita o colega de la tehnic – as putea lejer sa-i fiu mama. Atatea cate ne-a povestit fetisoara asta despre nunta, atatea rochii am vazut si noi pana s-a hotarat la una, modele de verighete, pantofi de mireasa, aranjamente pe mese – era intr-o febra placuta, preocupata sa fie bine. Dar nu apasator, ci cu speranta si nerabdare sa se-ntample si sa fie exact cum viseaza ea.
Bineinteles ca o vom insoti, e o draguta si-o fata f responsabila.
Iar sambata saptamana viitoare voi merge la Bucuresti, la alta nunta, in familie de data asta.
Da, poate fi putin apasator dpdv financiar, dar eu mi-am propus un buget pt aceste evenimente si-l voi respecta, nu-s apasata de gandul ca nu-i cat trebuie in plic si nici nu ma uit la ceas sa plec mai repede – o, nu!
Fiecare sa faca cum simte, dar mie-mi plac nuntile! Sunt un prilej de-a ma intalni cu persoane pe care nu le-am vazut de ceva timp si de-a ne bucura impreuna. Cred ca poti alege cum vrei sa te simti si sa vezi ce-i frumos in jurul tau.
La o singura nunta nu m-am simtit bine, de-as fi stiut, as fi trimis doar darul.
Comentariu beton!15
Eu nu sunt hater de nunți de ocazie. Nu de alta, dar nu merg la nunți de 20 de ani. 🤷♂️
Băi, am răs cu zgomot la aia cu „e o fată drăguță și foarte responsabilă„. :)))))))))))))))))))))))))
da, responsabila, la birou zic.
eu colaborez cu tehnicii si dintre toti, ea e cea mai responsabila. face si ce nu-i in sarcina ei.
btw, la ea decartez 2k si la cea din familion 2.5k.
Aideplm 😳
Nunta la romani e oribila. Prin alte parti, gen Belgia sau Olanda, este mult mai civilizat, fara dat in stamba, sarmale in cap, fara opulenta, sclipiciuri si kitsch grotesc, fara muzica data la maximum de trebuie sa zbieri ca sa te intelegi cu omul aflat la cativa cm de tine. Muzica pe fundal, oamenii casual, bufet suedez, atmosfera relaxanta, stai cateva ore si gata.
Dar na, ce sa ceri unui neam de salbatici si cocalari. Romanii fac ce stiu mai bine. Hai cu hora si lautarii in fata blocului!
Comentariu beton!14
stii ca faci parte din neamul asta totusi…oriunde ai trai prin lume
Stai sa vezi cum e când ești naș. Cred că rolul ăsta e cel mai aiurea. Nu faci bani, că-i iau mirii, decartezi o grămadă că deh, unul e nașul și trebuie sa stai și pana se sparge nunta și să-i păzești pe toți bețivii care rup sticlele de whisky să-și scoată banii puși în plic….
da’ i obligatoriu sa fii nas?
ca nu-i ok s-accepti rolul si-apoi sa te plangi.
să zic? ba da, e obligatoriu! că prima pereche cununată a pierdut avansul pentru restaurant (am aflat ulterior) pentru că mireasa ne-a vrut musai de nași iar noi nu și nu; așa că un an mai tîrziu a „trebuit” să prestăm; fără păreri de rău decît pentru divorțul ulterior…
@costica, fara pareri de rau, asta-i diferenta.
Ne-am luat vara, am chemat prietenii, fara dress code, s-a venit si in pantaloni scurti si papuci. Am zis ca vrem prezenta lor, nu cadou, nu bani. Am facut o masa in Vama Veche, pt familie si prieteni. Care a vrut a ramas si peste noapte, unde am mers din beach bar in beach bar, ne-am luat unii altora shoturi, ne-am imbatat si am dansat in nisip. Aveam si o cutie, cum sunt alea de ketchup de 5 kg, unde bagasem 2 litri de vodca si vreo 3 de suc de merisoare. Si un pachet de paie de plastic. Am fost vreo 10-15 cu totul.
“Cea mai tare nunta!” aud si dupa 12 ani.
Comentariu beton!23
Dacă mă invitai la nunta asta, veneam chiar dacă nu cunoșteam pe nimeni.
Despre cât „se dă” acum la nunți nu pot să vă dau vești, că de ceva vreme am „servit” numai pomeni și parastase! Da’ pot să vă povestesc o fază comică rău de la nunta mea- de fapt, de la cununia civilă, că nuntă cu voal, lumânări și jartieră la 55 de ani mi s-a părut un pic exagerat 😁 Așadar, ne inființăm 3 perechi cam „purii” în fața Casei Căsătoriilor, adicătălea noi (mirii, de!🤪), și două cupluri de prieteni (martorii). Așteptăm să fim băgați în sală. Un tip cu aparat foto atârnat de gât se tot frăsuia pe-acolo, intra, ieșea, se uita pe stradă în sus și-n jos…până ne-am prins că era fotograful oficial, care aștepta, pasamite, niște tineri care să se căsătorească, nu-i dădea prin cap că noi suntem ăia!! 🙈 M-aș fi tăvălit pe jos de râs, dar eram îmbrăcată frumos, în costum de viitoare proaspăt casatorită😂😂
Am fost la câteva nunți foarte mișto, unde până și eu știam aproape pe toată lumea, darămite mirii. Cu muzică faina, cu dansat până la 7 dimineață, cu râsete și amintiri senzaționale. Și asta fiind și cu 20 de oameni, și cu 100. Urmează nunțile copiilor lor, și presimt că ne vim distra la fel de bine 🙂 Cel puțin noi, ăștia care am urlat pe AC/DC la nunta părinților 😇
Vecini de tarla de vreo 18 ani. Ei penticostali sau alta religia de asta. Eu… de nici unele.
Toata interactiunea cu ei in timpul asta a fost salut salut, muta si tu burlanul ala ca-mi curge apa in curte, pune si tu ceva pe acoperisul ala de la magazie ca-mi curge zapada, kkturi de astea. (plus ca e si cu sugeranistii).
Isi insoara baiatul (cu care doar m-am salutat pina a taiat-o din tara) si ma cheama la nunta… cica facem un colt pentru vecini, cu bautura, etc… Pentru ce ma chemi? Pentru ce sa ma duc?
boss, n-aș ști să zic tarifu, că în afară de a nepotului de văr de acum 2 ani gap-ul a fost de 20 de ani, întrerupt la jumate de cea a fetei nașilor…
după cum am mai declarat, io îs mare fan muzică lăutărească iar sursa mea de deșteptare în domeniu se numește Simion Bogdan-Mihai, cobzar, lăutar și doctor în litere, pe care am să-l citez aproximativ: „românii au stabilit că succesul unui eveniment se măsoară în litrii de transpirație produsă, lăutarii s-au conformat, după care tot românii s-au supărat că le-au stricat muzicile… pentru că moșii noștri mai stăteau la masă, mai aplecau urechea la o doină…”; asta se întîmpla acum peste 100 de ani; după care, cu o populație în creștere exponențială raportată la aceeași cantitate de inteligență…
fie orice nuntă sau botez,
io îmi iau nevasta și-o distrez!
Nunta mea a fost una simpla. Vreo 40 de invitati, doar familie, vreo 2 prieteni si vecinii apropiati. Adica fix aia ne strangem si la petreceri. Stiu ca s-a suparat bunica-mea ca nu am invitat pe nu stiu ce rubedenie. I-am raspuns: „Mamaie eu plec din tara, daca se insoara si baiatul lor, eu nu vin la nunta lui”. Plus ca ma secase la suflet ruda cu pricina cand a ras si comentat de mine ca eram nemaritata pe la 27 de ani. In conditiile in care fiica-sa s-a maritat de la 19 ani cu un betiv si mai era si insarcinata in vreo 4 luni la nunta si popa din sat o tot dadea cu „aceasta virgina din satul nostru”. Pana la urma nu ar fi trebui sa intereseze pe nimeni ca ramasese sau nu insarcinata inainte de nunta, dar mireasa noastra nu a indraznit sa ii spuna nici mamei ei. Asa ca era cat pe ce sa isi nenoroceasca copilul pentru ca se lega strans pe burta ca sa isi scoata mijlocul in evidenta si sa nu se prinda lumea ca e insarcinata. Si uite asa a vuit satul ca a nascut verisoara-mea la 5 luni🙄.
Da, nu tin sa ma duc nici eu la nunti mari. De cand am plecat din tara am mers la mai multe inmormantari decat la petreceri. Petrecerile au fost oricum pentru sarbatorirea nuntilor de 25, 30, 40, 50 si 60 de ani si o petrecere pe jumatate pentru o nunta in Belgia.
Si uite asa a vuit satul ca a nascut verisoara-mea la 5 luni🙄.
@AdinaE, am murit :))))))))))))))
Habar n-am cat se mai dă la nuntă, că nu frecventez. Prietenii rămași ori sunt deja căsătoriți, ori de-a dreptul divorțați.
Da’ ultima oară când am participat la una, a fost chiar fain. Undeva la munte, într-o vilă a unei rude, doar vreo 35 de persoane, familie de gradul 1 și prieteni apropiați.
Început vineri și terminat luni. 3 zile ca-n povesti.
SI fără mers la biserică, că nu voiau mirii. Așa că proprietarul vilei, ruda cu mireasa, a pus mâna pe telefon și a sunat la episcopia locală să vina preotul acasă. „Șeful’, nu se poate, că știi…canoanele bisericești, etc”
„Ba, ori trimiți popa încoace, ori va las fara bani!”
Nu, nu era primarul. Dar avea afacerile lui și mai dona la episcopie.
2 popi au venit. Cu toată coregrafia din biserica. Lădița cu scule-adica lumânări, coronițele alea de argint, etc.
Făcut ceremonia în foișorul din gradina.
Și pe urma dă-i chef. Cu grătare, cu băuturi la discreție, cu dans. A doua zi la fel.
Până luni nu a plecat nimeni. Cazarea o aveau acolo sau la vila de alături, închiriată toată pentru noi.
Eu eram mirele.
Comentariu beton!22
Superb! Spațiu și, apoi, „Eu eram mirele.” Super punchline 🤛 🙌
Eu mi-am gasit un chelner (F&B manager), care din capul locului mi-a spus ca el e satul de organizat nuntile altora. Am suferit o vreme, ca la 20 de ani ma visam si eu in rochie alba, dar i-am multumit in scurt timp, ca in timp ce unii mergeau lunar la nunti, noi mergeam in vacante. Si uite-ne dupa 20 de ani, bine merci in vacanta, iar altii sunt cam nefericiti dupa al treilea mariaj
Ultima nuntă de anu asta , a fost exact 7 persoane din care am rămas 5 la o masă … Si a fost super ok … in rest nu am mai fost de mult la asa sindrofie din 2019 …. Sora mea acum 3 ani tot la fel am facut in 8 persoane la biserica ca trebuia cineva sa țină și lumânările 🤓
Same here. Nu am fost căsătorită și nici nu o voi face ☺️ urăsc din adâncul sufletului meu mic și negru chermezele de genul ăsta unde contează doar să nu se iasă în pierdere. Am fost martora unei scene demnă de „zmeura de aur” unde la dar s-a ținut o evidență strictă a ordinii de adunare a plicurilor încât au știut cu exactitate cât a dat fiecare 🤦 și apoi au apărut discuții de nereprodus, atunci am jurat că nu mai particip la asemenea eveniment niciodată, dacă mă mai invită cineva trimit banii în plic sau direct în cont, eventual un buchet de flori la cununia civilă dacă e rezonabil să particip și atât. Da, am doi copii care îmi seamănă și ei preferă evenimente unde se simt bine. Și la înmormântare este fix același tipar, prefer clar ca evenimentul să se întâmple la crematoriu, scurt și eficient. Botezul copiilor este tot pe acolo în topul meu, la biserică și un cadou/plic pentru bebeluș și pentru mamă și ne vedem când și unul și celălalt (copil+mamă) nu sunt stresați, pentru mamă este de ajutor să o ajuți când are nevoie de o oră liberă de pauză, așa cred eu.
Noi suntem din categoria prosti 🙂 am facut nunta la munte, am luat 2 vile, le-am plătit noi, am fost doar cu prieteni, nu a fost cu niciun fel de ținută, s-a făcut escalada, tiroidiana, drumeție, diverse….nu am fost cu dar, am plătit tot. Cine a vrut a donat pentru Marie Curie. Si in ziua nuntii unii dintre noi ne-am uitat la finala Ironman de la Kona, altii au avut campionat de biliard si darts
tiroidiana-i cea mai tare! 😆 😆
stiu, stiu, am inteles despre ce-i vorba, dar nah!
n-auzi, dom’ne că s-a donat la Marie Curie? s-or fi simțit și oamenii ăia să trimită o ambulanță, ceva…
Se da cam intre 100 si 200 de euro de persoana in functie de magnitudinea cheltuielilor. Cheltuielile pot varia in functie de locatie, cantareti, rahaturi inutile adiacente cum ar fi candy bar, bar de gheata, artificii, programe artistice suplimentare.
Partea proasta e ca pe langa dar mai vin si alte cheltuieli: o rochie noua, freza, machiaj si ai mai sarit de 1000 de lei. 😀 Tu mergi in acelasi costum trist in care o sa te si ingropi, daca iti mai iei si tu pantofi noi si costum e faliment.
–
Partea si mai proasta e ca mai toti banii merg la hienele de organizatori. Daca te-ai duce la un restaurant in timpul zilei si ai comanda cacaturile alea de meniuri plus ce bei cred ca ajungi la 60% din cat costa meniul. Fiind nunta, se da extra.
Exact cum zici: mai bine s-ar strange toti banii si s-ar da direct la tineri, ar avea de un avans la un apartament. In schimb e o noapte pierduta si oboseala.
Am fost la o nuntă altfel: simplă, cu mult bun simț, cu puțini oameni ( care se cunoșteau între ei, pe partea lor 😂). A fost minunat! Probabil că pentru miri a fost stresant să o organizeze așa, dar le-a ieșit de minune. Atâta veselie și bucurie n-am văzut de mult la un eveniment.
Nunta în România este o adevărată prostie și teroare . Nu au nici un program doar muzică care câtă non stop și foarte tare de te doare capul ,și mâncarea dubioasă care se face acuma adică aperitivele fast-food 😁.
Ehei, dragii moșului, eu nu am trimis plic, am făcut virament bancar cu darul 🤣🤣. Foarte mulțumită a fost mireasa, în vreo 3 ocazii si-a exprimat recunoștința.
Ce nuntă e aia la care nu se strigă darul?
Nici mie nu-mi plac ca sa fiu clar de la inceput. Dar … dupa vreo 7 ani fara anul asta am participat la una foarte misto, cu multi invitati straini. Dar din pacate darul tot dar. 2000 lei e putin, poate daca participi dar nu-i cunosti pe miri (ceea ce e dubios). Noi am dar 500 Eur, dar cred ca eram la limita de jos a pot-ului. Si am participat la o nunta de argint acum 2 sapt. (25 ani de casnicie cred ca asa se numeste). Am aflat cu stupoare ca si aici e cu bani asa ca desi luasem cadou am mai dat si niste bani sa nu fim noi mai altfel.
Făcut nuntă acum 26 de ani, vorba lui Prigoană la un interviu „cea mai inutilă cheltuială din viață”. De atunci cred că am fost la maximum cinci evenimente de genul.
Ultima nuntă la care am participat (2016), am fost, cu toții, 7 persoane. Nunta o durat cam două ore. S-o mâncat, s-o băut, ne-am simțit bine.
Câtă dreptate ai, Mihai! Încă o dată 🙂
Eu nu am avut chef de circ, așa ca am sărit peste. Cununia civilă ne a fost de ajuns și am fost foarte fericiți împreună. În ciuda tuturor celor care și au dat ochii peste cap: “Vai, dar cum să nu te cununi la biserică?!”
Și nici nu ne am deghizat 🙂
Acum, drept e ca eu nu m am visat, copila fiind, cu perdeaua n cap și sugrumată în “rochiță de prințesă”. Iar prințul meu nu a avut niciodată nevoie de cal alb, noblețea o avea în suflet. Complementaritatea noastră a fost fundația unei căsnicii pline de bucurie.
Nu pot să înțeleg de ce ai face credit ca să ți cumperi pantofi de la un renumit creator, de ce ai plăti niște sume aberante ca să te maimuțărești în poze? Cum să ai chef să inviți zeci și zeci de oameni la nu știu ce palat și să toooot plătești pe la bănci, ani de zile, un moft de o noapte?
Nunta ar trebui să fie prilej de bucurie.
Nu spectacol. Nu circ. Nu balcanism lustruit.
Ma ntreb câți dintre cei care se prezintă, cu dulce naivitate, în fața altarului, realizează ce se întâmplă în timpul cununiei religioase…
Aveți perfectă dreptate! Cunosc sentimentul…dar să știți că mai sunt și excepții. Copiii noștri chiar au făcut o nuntă altfel: în natură, cu bar deschis cu de toate, doar cu dj și restrânsă. Numai eu, soacră mică fiind și cu neam mare, i-am mai „încurcat” cu un număr mai mare de invitați față de cât și-ar fi dorit, dar oricum am fost limitată ca nr de locuri și au acceptat doar persoane pe care le cunoșteau…copiii noștri chiar au știut ce și-au dorit!!!
Despre cât „se dă” acum la nunți nu pot să vă dau vești, că de ceva vreme am „servit” numai pomeni și parastase! Da’ pot să vă povestesc o fază comică rău de la nunta mea- de fapt, de la cununia civilă, că nuntă cu voal, lumânări și jartieră la 55 de ani mi s-a părut un pic exagerat 😁 Așadar, ne inființăm 3 perechi cam „purii” în fața Casei Căsătoriilor, adicătălea noi (mirii, de!🤪), și două cupluri de prieteni (martorii). Așteptăm să fim băgați în sală. Un tip cu aparat foto atârnat de gât se tot frăsuia pe-acolo, intra, ieșea, se uita pe stradă în sus și-n jos…până ne-am prins că era fotograful oficial, care aștepta, pasamite, niște tineri care să se căsătorească, nu-i dădea prin cap că noi suntem ăia!! 🙈 M-aș fi tăvălit pe jos de râs, dar eram îmbrăcată frumos, în costum de viitoare proaspăt casatorită😂😂
Eh, aici sunt multe de discutat. Mie, de exemplu îmi plac nunțile. Abia aștept sa merg la o nuntă. Oboseală pe față mirilor? E normal, au fost ceva pregătiri, dar nu vad o problema în asta. Da, nici eu nu sunt de acord cu invitații pe care mirii nu ii cunosc, invitați de-ai părinților, să nu mai zic ca prin sud (am fost în județul Ialomița la nunți) nașii au invitații lor care nu au nici o treaba cu mirii!!! Ei asta chiar mi se pare…nu zic nicicum, sa nu jignesc pe cineva. Dar, mie îmi plac nunțile!!!
Nu știu prețul actual dar pot spune sigur că darul e proporțional cu meniul și locul acțiunii.Nici nu mă interesează să o mai fac încă o dată, fiindcă prima a fost in anul 2000,îmi place să stau și necăsătorită a doua oară, să nu mai fac ce am făcut atunci.Practic ,cu neamurile îndepărtate de la nuntă m-am revăzut numai la evenimentele triste; când mi-am botezat copiii am organizat doar pentru siguranța noastră,au fost mese civilizate fără tămbălău și oamenii pe care nu-i cunoșteam.
Mda! Şi eu le detest visceral! M-am căsătorit în ’83, la primărie! Mama a ţinut morţiş să facă „masa” de după cununia civilă, la noi în apartament! A fost pentru ea, nu pentru mine! Cu nişte săptămâni bune înainte de ziua evenimentului, eu şi tata ne sculam în creierii nopţii să stăm la coadă la carne! A fost oribil! Îmi aduc aminte doar pantofii cu toc, care mi-au omorât picioarele, io care umblam în bocanci, că deh, „geoloaga” făcea teren! Îmi venea să îi scot din picioare, acolo în primărie! Mă întreba lumea, când urmează nunta! Niciodată, le răspundeam! Eu aş fi făcut, în schimb, o petrecere la divorţ!
Am fost la o nunta in Padurea Garboavele si mireasa purta bocanci, mai fancy, dar bocanci.
Petrecerea a fost in aer liber, tema a fost rock si tortul a venit pe-o piesa Rammstein.
Deci se poate oricum.
Bă, io nu știu cum e! La nunta mea am avut vreo 40 de invitați. Deh, tineri gașcă mare, plus părinți și nași. La fie-mea la nuntă am fost 21, including nașii și popa.
Dar la nunțile astea mari am mai fost, de ce să mint, că nah, mai sunt înconjurat de persoane apropiate. Am participat chiar la o nuntă de 1.200 de persoane. Da, da, nu e nici un zero în plus! Stai la masă, mănânci, bei și nu te auzi cu nevasta din cauza boxelor. Dacă ești idiot, ieși și la o sârbă pe care lăutarii o întind 20 de minute până toți „jucătorii” sunt atât de obosiți în cât pur și simplu își aruncă picioarele, fără să mai aibă nici o treabă cu ritmul muzicii cum făceau la început de-și toceau pingelele. Dar și din horă dacă ieși înainte de final, ești fraieru’ satului!
Pe aici prin zona noastră există și obiceiul de „a ciocni cu mirii”. Adică undeva între felurile 8 și 9 mirii iau un pahar cu șampanie și iau mesenii la rând cu noroc și pupat. Asta nu înțeleg eu: de ce plm să te pupi cu sute de oameni pe care nu i-ai văzut în viața ta? Și probabil nici n-o să-i mai vezi. Că știți cum se face, se cheamă toate „obligațiile” și neamurile părinților, pe care mirii nu e obligatoriu să-i fi văzut la față vreodată în viața lor. Și ia-i pe ăștia la lins! Libidinos, credeți-mă!
Pe lângă oboseală și stres, nu e eficient nici dpdv financiar. E fix ca o roată țigănească la care o dată dai o găleată de bani pe țoale la nunta ta iar apoi dai altă găleată de bani tot pe haine la nunțile altora, că n-o să te duci în acelasi costum/aceeași rochie la 10 nunți, nu? Meniul? Platești suficient cât să ieși cu nevasta în oraș la un restaurant de fine dining. De 3 ori.
Băutura? Lăsați poșirca de acasă, există și varianta mult mai nefericită a vinului de cramă la carafă, care n-a văzut struguri în viața lui. Foarte ieftin și nici nu trebuie să cumperi mult, că oricum nu se bea.
Revenind la haine, ce mă distruge pe mine e rochia de mireasă, acest simbol al purității care costă între una si trei mii de eur, variantele low cost ( rochia, că puritatea e mai ieftină). Da’ trebuie facută investiția, ca să arăți satului cât de pură ești tu! Bine, în majoritatea cazurilor tu te-ai mutat cu ginerică de doi ani, da’ n-ați găsit local. Între timp te-a tufut ăla și-n urechi, da tu ești pură, nu-i așa? Ca să nu mai vorbim de cazurile în care se face nunta odată cu botezul!
Bă, concluzia e că urăsc acest obicei și nu-i înțeleg pe oameni. În speță pe ăia care-s angajați pe salariul minim, dar când primesc plicul cu invitația, parcă-i mușcă strechea: de unde fac ei rost de salariul lor pe aproape o lună ca să-l pună în plic?
Închei aici, rugându-vă să-mi urați succes, având in vedere că în WE merg la o nuntă în București. Nutresc speranța că va fi ceva mai de bun simț, că-s prieten din adolescență cu socrul mic. Dacă nu, ghinion!
Mihai, având în vedere că e în parohia ta, ce parere ai, cât să pun în plic? 🤣🤣🤣🤣🤣
Nu știu cât se mai dă la nuntă. Am fost doar la 3 nunți în viața mea (ultima oară în urmă cu 20 de ani) și culmea, la 2 dintre ele am fost și cavaler de onoare. Urăsc nunțile și la modul general orice petrecere care are loc noaptea. Partea care se întâmplă ziua e la fel de obositoare : gătitul miresei, primărie, poze după primărie, biserica …. Faptul că trebuie să port costum nou (cumpărat special pentru nuntă pentru că nu am o greutate constantă și nu am un job la care să port costum) și pantofi (incomozi) nu mă ajută să fiu mai fericit. Partea bună e că cercul meu social e foarte restrâns iar verii și verișoarele mele nu dau semne că ar vrea să se căsătorească prea curând.
Am facut nunta anul trecut, 65 de invitati cu tot cu foto, video si DJ-ul. A fost ca o petrecere nostalgia. A fost doar familia apropiata, deh, parintii lui au frati multi, si maxim 10 prieteni. Nu stiu cat e darul la nunta, caci singurele nunti la care mergem sunt apropiate si nu dam „standard”.
Revin, ca am vazut mai sus ca ziceai ceva de 60k euro. La 65 de invitati masa/ bautura a fost in jur de 6k euro, foto-video 2,5k, DJ 1.5k. Adunat cu alte nimicuri, nu cred ca am depasit 15k euro.
La o nuntă am reușit performanța să stârnesc o crâncenă bătaie cu frișca din tortul miresei.
Problema a fost că nu s-a mai reușit niciun armistițiu, deci canci tort de servit către nuntași.
Ultima nuntă la care am fost a avut loc lângă Cluj (Gherla). Cea mai bună prietenă a mea, am fost și domnișoară de onoare. 1500 de lei.
A fost ok, nuntă de zi, sub 100 de persoane.
Anul trecut, București, Cercul Militar, 2500 de lei. Deh, ne-am delectat cu Fuego și maică-sa 😁
Măcar a împodobit bradul? Mă-sa, zic. 😀
Am fost acum două săptămâni la o nuntă nemțească, în vest de tot. Cununie civilă, la biserică – la asta din urmă a fost primirea cu şampanie, aperitive, prăjituri şi tortul de nuntă.
Mai apoi petrecerea la vreo 30 km, într-un sat uitat de lume. Jocuri, păcăleli, poveşti cu poze despre viața mirilor din scutece încoace. Mâncare cu autoservire, adică te duci şi-ți alegi ce vrei. Daruri nu s-au cerut, s-a apreciat partea sentimentală (amintiri, poze, scrieri etc),. Câțiva au încropit faine aranjamente florale gen origami din bancnote de 5 şi 10 euro. Sigur, şi băuturi tot aşa la alegere, mergi să-ți toarne sau să iei sticla.
Cu excepția unui naş, nimeni nu părea a şti să danseze, au rămas câteva perechi să exerseze cu naşu’.
Am fost la o nuntă la care au participat mulți francezi, pentru că familia din partea miresei se trăgea din Franța (bunicii, parcă). Ei tot acolo viețuiesc și dau cu sapa, acum au și copii, mai mult francezi decât români. Nfine, socrul mic e un tip de om țeapăn și serios, genul de director cu spatele drept și mustață și a vrut neapărat să fie o nuntă altfel. A adus un cvartet de instrumentiști cu coarde, care au dat la muzică de cameră până au început să caște toți invitații. Nimeni nu dansa, nici nu prea aveai cum. Asta până au început manelele și muzica de petrecere românească. Și -au rupt pingelele francezii. Și ei erau îmbrăcați în blugi și cămăși lejere, nu căzuse pe ei niciun șifonier, ca la partea românească
Pe la noi prin Arad, aproape în fiecare sfârşit de săptămâna la nunţi se lasă şi cu focuri de artificii. Cum dintotdeauna căţeua mea a tremurat de mi-e teamă să nu facă infarct, dacă Bărbosul suprem îmi ascultă ruga, căsniciile alea nu vor dura mult! În altă ordine de idei, când am făcut cununia, eu şi ex-ul am spus că mergem în blugi, dar exact înainte de a merge la ofiţerul stării civile el s-a îmbrăcat la costum şi eu repede am luat o fustă scurtă de catifea şi o bluză albă. Masa a fost acasă la noi, fără dar.
Total de acord cu tine, și data asta, pînă la virgulă. Le număr pe degete la care am fost și doar una, în 2022, a fost cu adevărat altfel, fix o petrecere cu apropiați, foc de tabără, bar la liber. Le-am sărit 95-97% cînd nu era vreun motiv altul decît obligația. Așa ceva, cu obligație, nu mă agață, n-am obligații de-astea.
Mi se pare de maxim ridicol să văd cum asudă, la sîrbe, cucoanele gătite, coafate, cu tocuri, perle, paiete, decolteuri și bretele. 🙂
M-a uns pe suflet articolul ăsta!
Urăsc cu pasiune nunțile, de asta nici nu merg decât cu foarte puțin excepții.
Eram în liceu când am fost la prima, care s-a lăsat cu un scandal destul de nasol și am zis că pur și simplu nu-s pentru mine.
Să merg să stau acolo să fac frumos, să mă îmbrac într-un mod în care nu o fac de fel, ca să ce…?! Știind clar că eu nu o să fac vreodată nuntă așa.
Mă gândesc cu partenera să facem una mică, fără să fie religioasă, pe plajă în Vama Veche – maxim 30 persoane, dar tot amânăm, n-a fost niciodată momentul potrivit, chiar dacă ne-am dorit la un moment dat înainte să se nască copilul.
De atunci, pe la toți colegii de clasă ori foști prieteni, chiar dacă nu aveam bani, le trimiteam 2 pahare de șampanie, o sticlă și 2 halate de baie brodate cu prenumele lor, am primit păreri foarte drăguțe de-a lungul timpului. În funcție de cum eram financiar mai puneam și ceva dar în pachetul ăla.
Cel mai trist este că de la nunta lor m-am certat cu niște prieteni foarte buni până la eveniment, care chiar m-au ajutat să devin profesionistul care-s astăzi.
La nunta trebuia să vina și partenera de atunci și s-au întâmplat o serie de lucruri și long story short – eu am plecat de la un prieten care era în spital (nimic grav) spre nunta vieții, bineînțeles că am uitat complet să iau banii de dar și încă nu exista Revolut să zici că transfer atunci sau următoarea zi. Iar partenera n-a mai putut veni.
Pe drum mi-am făcut mult mai multe griji că nu am darul decât orice altceva, declarativ ei au zis doar să venim că bla-bla-bla e important să fim acolo.
Am zis că dacă tot am comis-o și trebuia să încasez ceva mai mulți bani (pentru mine atunci, aveam 20 și ceva) pe un eveniment în vreo 2 săptămâni de la nuntă, o să le fac o surpriză și chiar dacă am scris pe un bilet și pus în plic că urmează să le fac o surpriză știind deja unde se duc în luna de miere.
N-am mai apucat să fac asta pentru că la o săptămână după eveniment, mi-au zis să ne vedem și cumva eu eram ăla nesimțit că nu le-am dat darul și lucruri de genul, că banii ăia ar fi putut merge spre luna lor de miere și niște mizerii de genul că era ziua miresei, că era important pentru ea – noaptea minții.
Am văzut o față a lor în momentul ăla de care nu eram absolut deloc conștient, trist este că erau niște oameni pentru care aș fi făcut la momentul respectiv multe și frustrant pentru mine că aveam intenția să mă recompensez într-un mod mai semnificativ față de darul de 2-300 euro sau cât era la momentul respectiv (au trecut vreo 13-14 ani de atunci).
Am ieșit pe ușa lor și din momentul ăla am zis că never again, iar prietenia s-a dus pe plă.
De atunci am mai fost la fix 3 nunți. Dintre care ultimile 2 au fost a lui soră-mea, unde eu nu am vrut să dau niciun dar (le-am dat extrem de multe chestii și ajutat în perioada aia că tocmai venea nepotul pe lume) și până la urmă a lăsat frate-miu pentru mine, de ochii lumii și a familiei mirelui – ceea ce mi s-a părut oribil – eu am aflat după eveniment, mai ales că soră-mea mi-a zis să nu-mi treacă prin cap să las vreun dar.
Și una de curând care a fost fix cum povestești – de la noi facem ceva frumos în Germania (unde sunt stabiliți și cetățeni fiind) la nuntă la hotel în București cu 200+ persoane și miri obosiți și tracasați cu prieteni veniți de peste tot și noi gândindu-ne dacă e ok cât am lăsat.
Unde mai pui că pentru ultima a trebuit și să-mi cumpăr costum că nu mai venea ok cel vechi, pentru că iarăși – nu port costume, maximul e un smart casual și până acum n-am simțit nevoia de mai mult.
Cred că a dispărut orice umanitate din nunțile la noi, cele de care aud eu cel puțin. Iar eu m-am jurat că nu o să fac vreodată în viața asta nuntă în cort.
Păi și ce te faci dacă, în ciuda trimiterii darului, tot se lasă cu supărare? Am pățit!
Măcar sunt mândră să declar că ultima nuntă la care am fost a avut loc în anul și luna în care au căzut turnurile gemene.
De aia nici nu mai calc la nunți. (Bine, nu chiar de aia, dar am scuză bună.)
Excepție a făcut nunta soră-mii, dar acolo a fost ceva intim, de 12 persoane, fix ca o ieșire în oraș cu familie și amici.
Eu cu sotul meu am fost in categoria celor care au zis ” la noi o sa fie altfel” si ne-am trezit cu o nunta foarte clasica pana la urma, superba si de bun gust zic eu…dar cum zicea cineva mai jos, nunta ta mereu este exceptia. A fost acum un an, deci recent.
Povestea a fost asa: noi am vrut sa inchiriem o cabana in munte cu maxim 30 de oameni si sa vorbim cu preotul din sat sa ne cunune. Si i-am zis prieteni celei mai bune ” eu nu vreau dar! Cine vrea sa vina cu un cadou simbolic e bine venit cine nu iar e bine venit! Noua nu ne trebuie nimic”. Raspunsul a fost: ” nu se poate asa ceva! Tu mi-ai dat mie o gramada de bani si eu nu pot sa iti dau o tigaie. Eu iti aduc darul clasic sa am inima impacata si tu faci ce vrei”. Mno buuun…. le zicem familiei (adica parinti si socri) aceeasi poveste…acelasi raspuns „nu se poate asa ceva! Ca noi am cheltuit o gramada de bani cu nuntile altora..ca ca ca…” pana la urma am lamurit aspectul si ramasese ideea de ” fiecare cum o sa vrea, noi nu scoatem ochii nimanui cu darul vietii”. Boooonn, si acum a urmat lovitura de gratie: lista de invitati. Toti trebuiau invitati „musai”, ca daca l-ai chemat pe varul mamei 1 nu puteai sa nu il chemi pe varul 2. Sotul meu e dintr-un sat micut si a trebuit sa invitam persoane care am jurat ca n-au ce cauta la noi la nunta doar pentru ca invitasem cealalta jumatate de familie si nu puteam declara razboi asa, fațiș…macar de bun simt sa ii invitam si decid ei ce vor. Si uite asa din 20-30 de prieteni la cabana m-am trezit cu o lista de 130 de invitati. Este lesne de inteles ca ideea de cabana nu mai era fezabila asa ca am luat un restaurant intreg si tot ceea ce implica o nunta normala. La meniu, noi am mers pe clasic, asta dupa ce am decis ca marea majoritate a oamenilor nu vor intelege caracatita in farfurie (exemplu real, era una din optiuni) si bine am facut caci doar aperitivul a fost ceva mai fancy si neobisnuit… nu aveti idee cati oameni ni s-au plans ca era „prea sarac”, ” neobisnuit”, ” ciudat” si altele….
Si uite asta e povestea prin care eu si sotul am intrat in randul lumii, cu nunta clasica, meniu clasic si dar clasic. Am avut oameni care au zis ca nu vin ca nu au bani si eu le-am zis sa vina oricum ca eu nu de asta i-am invitat. Ulterior am aflat ca oamenii s-au imprututat doar ca sa vina, deoarece nu s-au asteptat la raspunsul nostru iar ei se simteau prost sa vina fara nimic ( erau din familia apropiata).
Si nu pot sa mint. Ajutorul financiar rezultat dupa nunta a contat enorm si ma bucur ca am mers pe clasic. Si daca credeti ca o cabana cu 20-30 de persoane este ieftin, nu este. Ideea initiala ne ajungea in jur de 5-6000 de euro. Asta fara dj, aranjamente sau alte nebunii. Doar cabana in sine cu meniurile. Si asta in Bacau, nu Cluj sau Brasov.1
Concluzia? Familia si cultura sunt primul pas care te impedica sa ai o nunta altfel. Apoi sunt aspectele finaciare. Oriunde sunam, daca ziceam ca serviciul este pentru o nunta, pretul se dubla.
Megeti doar la nuntile unde mirii va plac si carora le-ati da o parte din munca voastra de drag. Sa va bucurati cu adevarat ca ati contribuit la viitoarea lor familie si poate povara financiara nu se va simti asa grea. Daca nu puteti, fiti sinceri si spuneti-le ca efortul e prea mare. Daca sunt oameni de calitate, vor intelege si nu se va supara nimeni.
Si raspuns la intrebarea finala: de la 1500 de lei incolo, in functie de oras si cat de apropiati sunteti cu mirii si de ce facilitati mai sunt incluse (adica daca mirii va asigura cazare, ciorba a doua zi etc.) In Brasov Bucuresti sau Cluj darul minim este in jur de 2000 de lei anul acesta, dupa cresterile de TVA.
Dacă aveam atunci mintea de acum, ii puneam pe ai mei să nu mai meargă aiurea la o tonă de nunți și să pună banii deoparte și să ii dea pe toți la nunta noastră 😏 Însă la ăștia bătrâni e treabă de fala, să vadă lumea că au copiii nuntă mare 😆 La mine la nuntă am primit invitații pana la 12, apoi le-am zis La revedere! până pe la 5 AM 🤣 Jumate din cei aproape 220 de invitați erau necunoscuți sau semi-necunoscuti 😆 Pe mine acum mă stresează tare faptul că s-a făcut ursu’ mare rau și nu mai incape burta în cămașă după 4 feluri de mâncare 🤣🤭 Și mie mi-a plăcut foarte mult de ăia de nu au venit, dar au trimis banii 🤣🤭
Anul asta ar fi trebuit sa facem nunta de aur….. Nu a fost sa fie….
Având în vedere vechimea în muncă (pardon, în viață) pe care o am, as putea sa vă fac o adevărată istorie a nunții ca eveniment la români pornind din vechime, nunta de la sat, nunta de la oraș, nunta aristocratica, nunta de familie, precum și evoluția darului de la dar în natură la plicul cu bani si, acum, despre nunta de fițe. Eu cred ca cei care detestă nunțile sunt cei care au avut de a face cu nunțile de fițe, o combinație intre afacere si cosmopolitism luat din filme…
Nunta mea a fost foarte frumoasa, cum îmi spun aproape toți cei care au făcut efortul să participe la un capăt de tara unde am făcut nunta, pe de o parte pentru a nu afecta situația soțului fiind nunta cu preot, la biserică, pe de altă parte pentru a ne bucura de locul minunat unde s-a înfiripat ideea căsătoriei noastre. Dar, pe cat spune lumea ca a fost de frumoasă nunta, pe atât de dezamăgită si supărată am fost eu, eroina principală a unei nunti, adică mireasa. Așa că mă bucur când o aud pe fiica mea care spune ca ea iși amintește cu plăcere că a avut o nunta de vis, când eu nici nu vreau sa îmi amintesc cum a fost la nunta mea.
Doar două motive pot spune: relațiile mele cu unele rude din familia soțului s-au deteriorat grav cu ocazia nunții, cu mâhnire pana azi deși i-am iertat pe toți, și amărăciunea că față de efortul fizic si material depus de ai ei, pentru ca ei au făcut toata nunta, nu au trăit satisfacția si bucuria evenimentului.
Un amănunt amuzant: maica-mea era o mare priceputa la prăjituri și cum in anii aceia nu existau posibilitățile de acum, mai ales la capătul pământului, a făcut zile întregi prăjituri pentru nuntă care au fost, evident, foarte apreciate. Problema a fost că toata gospodărirea produselor aduse de noi, prăjituri, brânzeturi, băuturi fine, vinul special luat de la o crama de soi, a fost făcută de singurul restaurant mai select din zonă (mirați ca am cerut ca brânzeturile sa fie aduse la sfârșitul mesei) iar ai mei neumblați prin restaurante nu s-au dus peste ei sa ii controleze. In consecință, când mă duc la vreo doua luni de la nunta in orașul natal in delegație , un fost coleg de birou mai in vârsta care nu participase la nunta îmi zice: draga mea am fost in localitatea X in concediu la o săptămână după nunta ta si gazda ne-a servit niște fursecuri minunate spunând ca a fost o nunta acolo la ei si de acolo are prăjiturile alea 🙂
Înseamnă ca sunt o norocoasă!
Am avut o nunta absolut minunată, cu 110 persoane, exclusiv rude si prieteni, nu a fost o singura persoana pe care sa nu o cunosc.
S-a dansat până dimineața la 5, s-a mâncat tot, s-a băut tot ce era lichid, s-a cerut acasă tort! A fost o nunta aranjata doar de noi doi si patronii restaurantului care ne erau prieteni, in maxim 3 săptămâni.
Am fost si la nunți mai reușite, si la nunți mai plicticoase, însă eu am o particularitate, imi place mult sa studiez oamenii si sa fabulez povești despre ei. Este funny si relaxant! Daca mai si luăm ceva la bord, ma distrez maxim cu soțul meu. Asta daca e o nuntă la care chiar nu cunoaștem decât un mire sau o mireasa, că fiecare a avut situații din acestea.
Când ne săturam de imaginat, plecăm.
Depinde clar de personalitatea fiecăruia.
In concluzie, scuzați-mă, dar mie imi plac nunțile!
Mai putin si o sa ai „majoratele”. Mai nou si astea sunt niste mici nunti cu meniuri, muzica, poze si dar. 😀
PS:
Sa te apuci sa strangi bani.
chiar m-am crucit cand am auzit ce-nseamna majorat in ziua de azi!!!
Am participat recent la o nunta in Germania unde am aflat ca la nuntile lor, mirii dau doar vinul. Cine vrea bere sau orice alta bautura, isi plateste. In cazul de fata, mireasa fiind romanca, a insistat pe langa viitorul sot neamt sa puna toata bautura la dispozitie.
Cu darul a fost complicat, mireasa a tot zis sa nu ii dam nimic, ca nu vor bani sau cadouri. Zic, da da, asa ziceti toti, si vad eu ca va pun teancuri de euro neamurile lu’ barbatasu. Asa ca am cotizat si noi cu cateva sute de euro intr-un pliculet cu numele nostru adus tocmai de la Bucuresti.
A doua zi, in lipsa ciorbei de potroace, am fost chemati la miri acasa sa mancam ce a ramas de la nunta – adica doar tort. Bun si ala! Mirele ne-a spus ca ne multumeste si ca nu trebuia sa le dam cadou, era uimit si se vedea jenat. Am aflat si ca am fost singurii oameni de la nunta de 50 de persoane care au dat bani, ce sa zic, poti scoate romanul din Romania, dar invers cam greu 🙂
Naspa, nenaspa, cand nu mai primești invitatie la nunta inseamna ca ai imbatranit si tu si prietenii tai. Ca si nunțile astea au o perioada, ca si majoratele. Cat priveste nunta mea, la partea de bautura am avut serviciu de bartender. Ni s-a oferit degustare de cocktail inainte de eveniment, sa vedem daca ne plac. Am ales 5 feluri de alcool ca baza, in rest au facut ei lista de siropuri pentru bauturi, din partea lor avand cadou decorul, gheata, fructele. Bautura am luat-o de la un depozit si ce a ramas nedesfacut am dat inapoi. Per total a costat cu 50% mai putin decat daca luam pachetul de bauturi al restaurantului, iar bautura a fost de mare calitate.
Noi, eu si cu barbatu-meu cred ca am fost printre singurii care am reusit sa ne platim nunta jumatate inainte si nu am ramas cu mai nimic dupa :))). Adica in timp ce toti ceilalti au ramas cu 10, 15 chiar si 200k (nasii nostrii par exemple) noi am ramas cu 1000 de euro. Ne-am facut toate poftele la nunta noastra, am avut putini invitati, am luat tot ce am vrut noi (la unele am epatat prosteste si la altele nu, dar ne-am ales fix ce am vrut) si in final cu tot cu band am avut 90 de persoane. Singurul ingrijorat maxim ca va trebui sa aducem bani de acasa a fost taica-meu. Dupa calculele noastre (dat avansurile inainte), nu aveam cum si de renuntau sa zicem 10-20 de persoane sa aducem bani de acasa. Dar nah, aici vorbim de un oras de provincie, 2016 cand un meniu mediu la o nunta era sub 200 de lei la noi.
Cel mai mult mi-a placut, pe langa faptul ca ne-am facut nunta cum am vrut si cu ce am vrut e ca nu a trebuit sa chemam pe nimeni din obligatie, nu am avut oameni straini sau pe care nu i-am vazut de 10 ani. Exact ce mi-am propus ca nu o sa fac, m-am tinut de cuvant. Familia si prietenii mai mult sau mai putin extinsi. Oricum nu suntem multi in familie. Ca si refuz de nu pot veni, au refuzat f putini. Si e ok asta. A fost bine, ne-am distrat. Atata imi pare rau ca nu mai tin minte unele detalii, mi se pare ca a zburat timpul in seara aia maxim de repede. Nu am apucat sa beau mai nimic si sa mananc pentru ca tot am dansat pe rupte.
Eu nu stiu cum sunt alte nunti ca si noi mergem la una o data la mai multi ani. De exemplu anul acesta am fost la o singura nunta anuntata de 1 an si acum 2 ani am fost la 2 nunti si inainte de aia doar in 2016. Atat. Mergem doar la oameni apropiati pe care vrem sa ii celebram. Nu suntem curiosi de obligatii, pentru aia trimitem plic daca e cazul. Lumea din jurul meu majoritar e casatorita si nu mai am la cine sa mai intorc plicul.
Referitor la distractia la nunti, eu am fost la cateva nunti unde ne-am distrat de pomina. Am fost la o nunta in care cover band-ul acela a facut asa atmosfera ca lumea nu se mai oprea din dansat, se ruga MC-ul sa mearga inapoi la mancat :))) Noi tot bis bis. Nu cred ca toate sunt la fel.
Abia ce am avut nunta weekendul trecut și cred ca sunt una dintre puținele mirese care s-au bucurat de fiecare secundă, atât de ceremonia de la biserică (una mică, de sat, în vârful unui deal, unde îți pătrunde liniștea în suflet) cât și de petrecere. A fost probabil genul ala de nuntă cu familia și niște prieteni, s-a ajuns la 150 de oameni cu tot cu copii. Au fost și câteva „obligații” de-ale părinților, dar până și ei s-au simțit bine.
Ce pot sa zic e că:
-Nu am făcut rabat la calitatea mâncării, am ales ce a fost mai bun și ce ni s-a părut că ar bucura pe toată lumea.
-Am ales dulciuri buneeee, nu doar „ca să fie”. La degustare nu mă mai puteam opri 😂
-Băuturi de calitate, printre care cea mai bună afinată făcută de tata socru, plus un vin alb demisec ales de tatăl meu, absolut superb, pe care l-am cumpărat fără regretul că „rămâne” și nu-l putem da înapoi, cu garanții și retur și tot așa 😂 Ce a rămas am luat acasă sau am mai dat la cei apropiați.
-Muzica by DJ și din toate registrele, să se simtă bine și tinerii și cei mai în vârstă. La masă muzică ambientală, dată încet, să poată oamenii discuta între ei.
-Nu am avut program de umplutură cu vedete, că nu văd sensul. Și ca să vezi, s-a distrat lumea foarte bine chiar și așa!
-Am avut caserole disponibile pentru luat mâncarea la pachet. Au fost foarte apreciate, că nu toți pot mânca 3 feluri în 6 ore. Tortul a fost tot sub formă de monoporții, împachetate. La 12 noaptea nu mai mănâncă nimeni tort de drag, ci poate doar pentru că a fost plătit 😂
Eu ca mireasă am fost doar cu zâmbetul pe buze, am dansat de-am tocit pantofii și pot să zic cu mâna pe inimă că a fost de departe cea mai frumoasă nuntă!
Nu ne-au rămas bani de-un penthouse, dar nici în datorii n-am intrat 😂😂 Deci per total totul bine. Și am cele mai frumoase amintiri ❤️
PS: Acum mă gândesc să mă fac organizator de nunți 🤣🤣🤣
Și eu urăsc nunțile rrrău, plus că nu suport să mă îmbrac în pinguin. Dar în anul 2 de pandemie am acceptat să fim nașii unor prieteni apropiați, pentru că au avut o nuntă altfel: vilă mare închiriată în Vama Veche, invitați doar prietenii apropiați, autocar pus la dispoziție pentru invitați (București-Vama Veche), cununia religioasă pe plajă (maaare chin să găsești un popă care să vină, au adus unul de pe la Roșiori), o masă de vreo 2 ore la care și-a comandat fiecare ce a vrut de mâncare și de băut (mulțumim pentru suport, Bolo), apoi distracție și băută până la răsărit, la un bar închiriat, pe plajă. La d-astea să tot mergi.
Aaaa, chiar dacă primul cuplu a divorțat între timp, anul viitor suntem iar nași, de data asta pe plajă la Corbu. Unii chiar nu văd semnele 😂
Volens nolens , condamnăm recte dezavuăm sau nu, astea se vor face
si încă din ce in ce mai mari și mai kitsch-oase ,în fiecare an în urbea de gogomani în care viețuiesc se deschid două trei centre de evenimente …știți voi clădiri de alea impozante cu fronton ..roman .grecesc sau mai nou arab – LOL- (fusese ownerul la sau în Dubai și-i plăcuse așa un edificiu ,arabo-modern și si-a șoptit atunci în barbă că al șaptișpilea salon va fi arabic ) fronton zic dar si panouri sandwich …. .
Vrem sau nu e bucuria sinceră a conaționalilor noștri ,e maximul vieții lor au fost ei (unii din ei ) și n Grecia și-n Turcia și chiar în țări cu apă caldă demult la all alea ,dar nimic nu se compară… nimic mă anțelegi
Pentru parveniții recenți, cu dare de mână e chiar sine qua non un astfel de eveniment unde TU, boss-ul de depozit cu materiale de construcții – comunici celor ca tine-inculți rapaci , ticăloși și țepari cînd le merge- că ești o persoană pe care te poți baza cu care poți să mergi la altă nuntă fără rușine..
Citeam zilele trecute că procentul celor ce cred sincer și mai ales practicant în Moș Crăciun recte creștini de toate riturile e de 64% record evropeeanesc în patria nostra ,unde multe silvae sunt …
Mai e Bosnia cu 66 proțente ….. daaaa ăia e musulmani dă-i drecu …
Despre mine facă-se cum vor face parte din fibra noastră să fim falși …strălucim ca musca aia ce trăiește cinci minute …merem mire și mireasă cu limo și după …ce să vezi aranjăm cu drag marfa la Penny în raft …
Am fost și eu la destule ,unele cu har ,altele doar cu dar …ce mă bucura de vreo 15 ani încoace e că miserupe& fâlfâie etc de câți bani se dau…mă mai uit condescendent si superior la cate unul care mă( mai) întreaba si-i comunic ritos și superior un tarif de țancă ouraganu la zioa lui bengali ăla , de nu mai are veci chef de vorbă cu mine …
Cel mai aiurea e alea de noapte- la care comunic sec și urât că nu merg dar contribui (sic!) …de se uită cumetrile și mătușiliii ca la un chicat din lună …da noi n-am fost la nunta ta lol da …dar eram alte vremuri atunci .,…
mbun astea ,wedding-urile pe tradiții sunt ,sau mai degrabă nu sunt …ce mă fac eu cu neamurilii si cumetrii ,de craciun paste si alte sfințănii, că nu mă prin niciodată acasă …acolo ie durerea și junghiu’ nieu …
Da sunt moldav și măndru de asta … doar de mine …nu de noi moldo-vlahii din haalvala sau cum zicea Diliu’ Călăuzitoriu …