Alaltăieri am fost la Nitra să văd Germania – Slovenia. M-am gândit eu că, dacă tot sunt bilete așa la liber și-și poate cumpăra oricine, să mai văd niște meciuri pe lângă cele ale României.

Așa am ajuns la Nitra, un oraș aflat la 50 de kilometri de Trnava, locul unde am fost cazat până ieri.

Nu e un oraș foarte mic, e mai mare decât Trnava, are vreo 90.000 de locuitori, dar nu prea m-a dat pe spate cu nimic, nu e un loc în care m-aș mai întoarce vreodată de bunăvoie.

De fapt, ca să fiu și mai concret, mi-a lăsat o puternică impresie din Rădăuți combinat cu Sighișoara. De ce Sighișoara? Pentru că Nitra are și o parte veche, acolo unde e castelul și unde casele dau impresia de oraș medieval. Dar nici măcar zona aia nu arată grozav, casele alea n-au fost recondiționate vreodată de când au fost construite. Cel puțin așa dau impresia.

Nine, nu mai contează, pentru că odată ieșit din zona aia cvasi-medievală, vibe-ul de Sighișoarea dispărea pe loc și ce mai rămânea era Rădăuți curat.

Nu, n-am făcut poze, n-am făcut videouri, că mi-a fost și lene și lehamite. Era cald ca dracu’ și efectiv nu mi-a ars să mă plimb pe străzile alea cu telefonul în mână.

În schimb, am luat un trocarici, un tractoraș, din ăla cu vagoane care te plimbă prin tot orașul. Așa că mă puteți crede pe cuvânt când vă descriu ce vibe are Nitra și cum mi s-a părut, că am cam văzut tot ce trebuia văzut.

Atât despre cum arată orașul, acum să trecem la partea bună, c-a existat și așa ceva.

La un moment dat am intrat într-un restaurant să mănânc ceva, un restaurant care arăta chiar bine spre foarte bine.

Am mâncat ceva care era exact ca o ciorbă de fasole cum facem noi, cu afumătură, doar că în loc de fasole era cu orez. Să știți că mi-a plăcut și mi s-a părut chiar interesant.

Felul principal a fost mușchi de porc la cuptor cu ciuperci și sos din ăla ca de ciulama.

Desert: tiramisu cu cremă de fistic, dar ăsta n-a prea fost ce trebuie.

Plus o Fanta, deși pe căldura aia ar fi intrat o bere rece la marele fix, dar cum țin mult la permisul meu…

Prieteni, toate astea au costat 17,50 euro. Repet, restaurant care arăta bine și în zonă centrală din Nitra.

Băi, nu știu cum să vă spun, dar eu n-am mai mâncat cu 80 de lei, la vreun restaurant din România, de pe vremea când era Iohannis era încă primar la Sibiu.

A, și trocariciul ăla, care ne-a plimbat vreo jumătate de oră prin toată Nitra, a costat 2 euro. Prietenii mei dragi, cu 2 euro în România poți să-ți iei doar bătaie, în niciun caz nu te plimbă nimeni cu nimic.

Cam atât despre această nouă metropolă pe care am descoperit-o.

Trecem și la fotbal un pic, mai precis la suporteri.

E destul de tristuță atmosfera din punct de vedere al prezenței suporterilor, treabă care nu prea-mi place deloc. După ce-am văzut și trăit la Euro vara trecută, ce se întâmplă acum în Slovacia este aproape dezolant.

Ok, înțeleg că nu poți să compari cele două competiții, dar nu mă așteptam la atât de puțină lume. Ca să înțelegeți exact despre ce vorbesc, stadionul din Nitra e cam jălnicuț, să știți. Mic, înghesuit, cu o capacitate de 7.500 de locuri. Noroc cu cetatea aia de lângă, altfel era jalnic de tot (da, aia din poză e cetatea, fotografiată fix de pe locul meu din stadion).

Ei bine, la meciul Germania – Slovenia au fost exact 2.708 spectatori (număr comunicat de organizatori), adică atât de puțini încât până și stadionul ăla de 7.500 de locuri a părut gol. Iar la meciul României cred că n-au fost nici atâția. 🤷‍♂️

Nu știu, poate în fazele finale să vină mai mulți suporteri, dar ce se întâmplă acum e trist.