Am fost să-mi iau o shaorma de-aici, de la mine din cartier.

Apropo, am la fix cinci minute de acasă una dintre cele mai decente shaormerii din Bucureștii Noi. Și mă refer la calitatea produsului, nu la altceva. O au niște băieți care nu știu ce naṭie sunt, dar vorbesc turcеṣtе între ei. Ar putea fi o explicație pentru calitatea măcar decentă, ar putea fi…

Revenind. Ziceam că m-am dus să-mi iau o shaorma. Mă pun la coadă, ajung în față, dau să comand, dar n-apuc, că-l aud pe unul dintre cei doi băieți, într-o ɾomȃոā destul de curată:

– Da, domnu’, știu. Patru mari de vită, două mari de pui și șase porții de cartofi. Sunt gata, puteți să le luați.

Am rămas cu gura deschisă fără să mai reușesc să o închid. Cred că abia după vreo două secunde am reușit să îngân:

– Ce?!

Ăla continuă netulburat:

– Comanda la telefon, domnu’. Mi-a zis că vine să le ia cineva în tricou verde.

Eu mă uit el, mă uit la tricoul meu verde, iar mă uit la el și am un moment din ăla în care mă întreb ce se întâmplă, în ce univers mă aflu și cum pot să fac să ies de-aici ca să mă întorc în lumea mea reală.

Aș fi vrut să-i răspund ceva, dar creierul meu nu reușea să producă nimic coerent.

Ei, și pe când mă chinuiau pe mine aceste trăiri, mi se pare că observ așa un început de mustăcit la omul meu. Moment în care am înțeles exact cum stau lucrurile, mi-am revenit imediat din șoc și-am spus pe un ton absolut normal:

– Da, am venit să le iau. Mi-au zis că s-a plătit tot.

La care e rândul lui să aibă un moment de holbat ochii, după care începem amândoi să râdem. Ba chiar râdeam în trei, că zâmbea și băiatul care tăia carnea de pui.

Altfel, să știți că-mi las banii cu cea mai mare plăcere în locuri unde oamenilor le mai arde și de glumă, deși ieri la ora 15:00 erau afară 33° la umbră, iar în coșmelia aia a lor cred că erau cel puțin 50°, la cum am simțit că dogorea când am băgat mâna să plătesc.

Tocmai și-au fidelizat un client.

LATER EDIT

O precizare pentru toți cei care m-au întrebat unde și care e shaormeria asta.

Inițial nu am vrut să vă zic care e, pentru că, din punctul meu de vedere, shaorma este unul dintre cele mai subiective feluri de mâncare. În sensul că doi oameni pot cumpăra din același loc shaorma și unul o să aibă impresia că e foarte bună, în timp ce celălalt să creadă că e foarte proastă,

De ce? Pentru că singurul lucru comun în cele două shaorma poate să fie doar carnea. Moment în care e absolut normal ca cele două produse să difere total.

Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, eu, de exemplu, nu pun niciodată cartofi în shaorma. Consider că doar amatorii fac asta. Nu ai de ce să umpli o shaorma cu cartofi prăjiți. Ca să ce?

Nu pun niciodată maioneză în shaorma, n-ai să mă auzi vreodată comandând shaorma „cu de toate”.

Am în cap extrem de bine structurat ce trebuie să conțină shaorma pe care o mănânc eu și este foarte posibil ca altora să nu le placă, gen, deloc. Ca să nu mai spun că dacă am vreun loc în care mă reîntorc pentru shaorma, experimentez până ajung la varianta ideală PENTRU MINE. Care e posibil să nu fie ideală pentru nimeni altcineva.

De-aia n-am vrut să spun care e shaormeria, pentru că e foarte posibil să nu ne potrivim deloc pe gusturi și nu voiam să aud comentarii de genul „am fost să-mi iau și nu mi-a plăcut deloc” sau „a, o știu, mie nu-mi place shaorma de acolo”. Pentru că da, e foarte posibil să nu vă placă cu CE VĂ PUNEȚI VOI în ea.

sursa foto: freepik.com