De fiecare dată când vedeam în vestiar, la sală, obiecte uitate de alții, mă pufnea superior râsul. În gând, desigur.
Și văd aproape zilnic obiecte uitate. Mai un prosop, mai o pereche de pantaloni, mai niște ochelari pentru înot, ceva tot rămâne pe acolo. Plus că, la recepție, există un corp de dulap întreg cu obiecte uitate de oameni la vestiar.
Nfine, revenind, ziceam că, de fiecare dată când le vedeam uitate pe acolo, mă pufnea râsul, pentru că, hai să fim serioși, cât de greu trebuie să fie să ții minte să nu-ți uiți două, trei, hai, maximum patru chestii? Cât de tãntãIãu trebuie să fii?
Azi mi-am uitat prosopul. 🤦♂️
Aoleu! Ăla roz?
Comentariu beton!44
Nu, nu, p-ăla nici nu-l mai ceream. 🤭
pe ăla nici nu l-ai fi uitat, că ar fi strigat băieții:
– domnu’, domnu’! prosopuuuu!!!
Comentariu beton!36
Aceeași problemă o întâmpin și eu de fiecare dată când râd de cineva. Acum câteva zile unui coleg i-a picat paharul cu cafea din mână. N-a trecut decât o zi și mi-am vărsat-o pe blugi când să urc în mașină. Toată, n-a rămas nimic. Am spus-o pe cea mai recentă.
Comentariu beton!50
Era fierbinte???
Nu chiar, doar o primisem. Tot de la Omv și tot moca.
Cel mai nasol a fost că a trebuit să dau cu apă și să pornesc căldura la maxim ca să se usuce până cobor.
de haram a fost, de haram s-a dus.
Comentariu beton!36
Că-mi aduci aminte: colega mea de birou făcea mereu mișto de un director, fost chelner, căruia îi tot creștea fundul. Ghici cine-i la dietă severă?
Comentariu beton!14
Cat de românește suna asta…
„director, fost chelner”
Comentariu beton!45
@bisisica, m-am gândit și la asta, dar nu mi s-a întâmplat de multe ori s-o vărs. Deocamdată.
Never say never!
Mi-am dat seama ca se întoarce roata, mama ei de roata! Nici măcar nu mă mai scuz, dându-mă bolnavă, ca sigur mi se face rău, doar de-al naibii!
Comentariu beton!16
Fetele ? Check ✅️
Restul ? Ducă-se. Nu e mare pierdere. Poate telefonul.
Stai sa vezi cand te duci la piscina fara costum de baie😁. I s-a intamplat vecinei. Asa ca ne-a asteptat cuminte in cafenea. Ce era sa faca? Ea e soferul nostru deci a trebuit sa ne astepte. De dus acasa dupa costum nu era o optiune pentru ca dureaza mai mult de jumatate de ora dus intors. Iar noi nu avem decat o ora rezervata la bazin 🤷♀️.
Comentariu beton!25
Fără costum! Și spunea că este o membră a clubului naturanienilor!
Comentariu beton!13
Pățit și eu. Noroc cu magazinul din cadrul complexului care avea short de baie la suprapreț.
Dar să pleci la schi și să uiți clăparii acasă? Pățit din nou! Și nu o dată!!!
In primul an de casatorie am plecat o data prin Germania. Caldura mare, monser. 38 sa fi fost. La Hanovra ne-am intilnit cu un preafrumos Burger King (era pentru prima data). Am luat Pepsi cu gheata si am pus in termos. Aveam un model de termos nou, nu aveai cum sa bei direct din el daca nu desfaceai capacul cu totul
Decit ca eu nu stiam
Am dat sa beau, drept pentru care mi-am turnat oe piept Pepsi din abundenta, in timp ce barbatu-meu se uita la mine atit de interzis incit nici nu a apucat sa aiba reactia de a ma opri.
Era anul de gratie 2005.
La 20 de aji diferenta, acum doua saptamini, acelasi model de termos, cafea (la temperatura potrivita, altfel era o istorie) poposita pe pietpul meu.
Unele lucruri ju se invata niciodata. Desi am povestit istoria de mai multe ori, distrindu-ma de mine insami.
Comentariu beton!32
E de la endorfinele alea care se revarsa dupa antrenament.
Pe tubul de „picatura” scrie ca daca intra in ochi sa speli cu multa apa.
Sotul meu citind: cum naiba sa reuseasca cineva sa isi bage lipici in ochi?
2 minute mai tarziu, tot el: mi-am dat picatura in ochi
Si raspunsul la intrebarea mea, (cum ai reusit?): lipeam ceva pe o minge si suflul de aer a aruncat lipiciul in ochii mei.
Asa ca niciodata sa nu zici ca nu ti se poate intampla tie asa ceva.
Comentariu beton!46
La sedinta cu parintii invatatoarea a facut mare caz ca fi’miu isi mai pierde cate un caiet, o fisa…Ca a mostenit genele mele, na! Am cazut de acord la un plan, cum sa facem sa nu se mai intample.
Vineri i-a pierdut invatatoarea caietul cu teme. Muahaha!! M-am simtit razbunata.
Comentariu beton!54
În spiritul blogului și pt ca știu ca nu te superi prea tare, e tontălău! :))))
Nu mă bana, ca nu e cu răutate :).
N-am de ce să te banez. Ce mă uimește pe mine este de ce n-ai verifica înainte, mai ales când e atât de simplu să verifici.
Uite cum stăm cu „tăntălăul”:
Ca să n-avem vorbe, poza e făcută de mine, acum, din DOOM3:
Aici s-a lucrat la un cocktail, intre tont și tăntălău. Cam așa a apărut și ”jenibil”, mixat intre jenant și penibil.
Comentariu beton!17
https://doom.lingv.ro/
@MV, când ești foarte sigur de ceva, nu te gândești că ar trebui să verifici.
@Shobi, corect. Dar când ți se arată c-ai greșit, măcar nu persiști în greșeală. Zic.
Nenea Mișu, să mă tai dacă știam că „tăpălagă” e substantiv comun… scuze de off-topic…
Nu vreau să intru în polemici suplimentare. Tontălău vine de la Tont. Tăntălău a fost derivat, exact cum spunea cineva de “jenibil”. Dacă ne uităm la etimologia ambelor cuvinte, vei vedea ca așa e. În fine, cheers 🙂
@Filip, nu ai în ce polemici să intri cu mine, nu când eu îți dau poză din Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic, adică instrumentul oficial cu care se lucrează în această limbă, și tu vii cu etimologii inventate de tine.
Pentru că, nu-i așa, dă-l în pula mea de DOOM 3, dacă eu am zis că e „tontălău” atunci așa e. Doamne ferește, orice doar ca să nu zici „îmi pare rău, am greșit”.
Gizăs fucking craist!
P.S. Era cineva pe-aici care mă certa că de ce mă enervez și-i iau la pulă pe proști. Uite, de-aia mă enervez și de-aia îi iau la pulă. Pentru că doar de așa ceva am parte: de oameni care știu ei mai bine, deși DOOM zice că nu, nu știu ei mai bine. Oricine poate greși, dar când în fața evidenței persiști în greșeală, atunci deja se numește prostie.
Mai erau unii pe net care se contraziceau pe ”tracțiune spate” la mașini și că de fapt este propulsie. Logic și corect este propulsie dacă ai pe puntea din spate dar cică se acceptă și tracțiune spate. Puii mei, io știu de tracțiune spate.
@Shoric, ceva logică e în discuția asta: tracțiunea e cea care trage, propulsia e cea care împinge. Iar roțile din față trag mașina, pe când cele din spate o împing. 😁
Oare pe Cristi poți să te bazezi și la prosoape sau aria lui de expertiză e doar in hârtie igienică?
Comentariu beton!13
Să știi că m-am gândit și io la asta. :)))))
@MV Putem să-ti zicem Titi Prosop, ca fostului antrenor al lui Doroftei.
Comentariu beton!11
28 mai 2021: Ultimul clopoțel al clasei mele din liceu
Scot telefonul să fac poze pe parcursul evenimentului. Poze am făcut, dar din prea multă fericire le-am uitat pe bancă în liceu și am realizat că nu-l am abia când am ajuns acasă. M-am întors pe o ploaie torențială la liceu cu tramvaiul și l-am recuperat din biroul directorului.
Sunt în continuare pe grupul de Whatsapp cu reprezentanții claselor în consiliul elevilor din liceu și văd zilnic mesaje trimise cu lucruri uitate prin săli (o clasă nu are o sală a ei, ci fiecare încăpere este destinată unei discipline), precum: telefon (cel puțin o persoană îl uită zilnic), carte de identitate, cartelă de metrou, hanorac, bijuterii, umbrelă, caiete, cărți și chiar o cască pentru motocicletă. E un an record la lucruri pierdute.
Ce e și mai interesant e că unii nici nu le mai revendică. In sala de clasă în care îmi desfășor orele am, de câteva săptămâni, așa: una bucată geaca groasă, de iarnă (in stare bună), 2 bucăți hanorace (unul negru, unul alb, ambele de firmă și în stare bună), 2 perechi de căști cu bluetooth (una dintre perechi e chiar in cutie) și o pereche pantofi de sport
Acolo nu rămân în sălile de clasă, ci ajung într-un dulap în biroul directorului. Și poți merge să recuperezi ce ai pierdut zilnic după ora 14:00 parcă. Pentru lucrurile cu numele individului pe ele îl cheamă să i le dea. Nu știu de ar renunța cineva la propriile lucruri fără să le caute.
Cu mai mulți ani în urmă am mers cu cu nevastă-mea în oraș să cumpărăm perdele noi. Noi locuind la țară, la vreo 16 km de oraș. După ce le-am cumpărat, am zis să ne facem și o plăcere gustativă și ne-am oprit la o cofetărie, pentru câte o prăjitură. Când am ajuns acasă am descoperit că nu avem perdelele! 😥
Am luat o muștruluială bună, că sacoșa fusese în grija mea! Norocul meu că vânzătoarea a observat sacoșa uitată sub masă și a păstrat-o până când ne-am întors după ea.
Comentariu beton!21
Cu mult timp în urmă am fost invitată la aniversarea a 60 de ani de căsătorie a fratelui bunicii. La rudele mamei trebuia să merg îmbrăcată „ladylike” așa că taior, bluză de matase, poșetă. A venit varu-meu să mă ducă in satul bunicilor. Când cobor din mașină constat că eram încățata cu papucii cu urechi de iepuraș ai soră -mii. M-au salvat sandalele vecinei, dar expresia mamei (era deja acolo pentru a ajuta) când m-a văzut, priceless.
Comentariu beton!31
Esti de-a mea! Eu am plecat eleganta cu rochie si balerini. Negri dar diferiti. Unu cu varf ascutit si unu rotund, unu cu fundita, altu fara…you get the idea…
Am observat din fericire inainte de intalnirea cu clientul, am anuntat ca intarzii un pic si am intrat in primul magazin de pantofi.
Mai uituc decât fiu meu nu cred că există:
*venit de la școală fără ghiozdan și a observat abia când a vrut să își facă temele, norocul lui că școala este în spatele blocului 😁
* plecat la școală ca un îngeraș tot fără ghiozdan
* și dacă îmi amintesc îți mai povestesc
Un înțelept de pe șantier acum mulți ani spunea : „Să râzi de bețivi și bătrâni ca să ajungi ca ei” Eu aș completa: decât.
Bine ca n-ai uitat celebrii papuci 😀
Dacă tu crezi că io uzez sneicșii la sală… 🤷♂️
În sfârșit „ai aruncat prosopul” și schimbi bazinul. Sau nu?
N-am cum să schimb bazinul. Nu vreau să stau două ore în trafic, pentru că asta ar fi distanța până la altul, cel mai apropiat de casă.
Acum am ajuns acasă de la o lucrare care în mod normal trebuia să fie gata pe la 15-16 pm.
Am încurcat nește fire pentru că uitasem că le-am reconfigurat traseul și nu știam de ce nu funcționează corect invertoru vieții. După vreo trei ore de alergătură prin ploaie și call-uri pe wațap cu ingineru meu m-a prins noaptea. Mi-a zis:
– Ce vrei să-ți fac dacă ești tăntălău.
Bine că nu m-a făcut tontălău pentru m-am mai contrazis cu el de la ”bare” el zicea ”bări” io bare, el: nu, nu, bări este corect. N-am mai insistat pentru că, nu-i așa, șefu are întotdeuna dreptate. 🙂
:))))))))))))
Dadada! Bări, bucși, căși, armeți ș.a.m.d.
P.S. Ce, n-ați auzit de armeți?! E pluralul de la armată! 😁
Eu am uitat anul trecut mapa cu documente medicale pe un raft din DM.
Iesisem de la Spitalul de Pediatrie si am intrat direct in DM de langa (da, DM da dependenta).
In loc sa o pun in ditamai poseta, eram cu ea in mana, nu cumva sa se indoaie radiografiile.
Incercand sa citesc ingredientele produselor fara ochelari, am pus mapa pe un raft sa ma concentrez.
Am descoperit de-abia dupa vreo 8 ore, la 60km departare, lipsa mapei. A doua zi de dimineata m-am intors la magazin, unde managerul m-a intampinat cu „ati venit dupa mapa galbena, nu?” Se uitasera pe camera si vazusera uituca.
De atunci sunt client (si mai) fidel DM.
0
Acum vreo lună am realizat după 3 zile că nu e laptopul în casă. Dar vai, dar cum ai putut, nu ți-a trebuit 3 zile?!? Iaca nu, că am PC la birou, mi-a trebuit doar o dată în weekend să-l iau cu mine. Da’ ce panică pe moment, că nu-mi dădeam seama unde ar putea fi. Am reluat filmul pas cu pas și mi-am amintit cum l-am așezat pe un scaun și grija mea cea mare, pe lângă înghițirea unei pastile, a fost să pun plăsuța cu pastile în plasa mea. Da, la o farmacie l-am uitat. Noroc că e aproape, l-am sunat pe al meu, l-a sunat pe un tip de acolo și mi-a venit confirmarea. Nu mai zic că aveam niște hârtii mai vechi, notițe, inclusiv mostre de semnătură și numele întreg (așa testez noi instrumente de scris). Deja mă albăstrisem gândindu-mă că cine știe ce prostii oi mai fi scris pe foile alea (mă mai enervez în … procesul creației și uneori întinez hârtia cu vorbe deloc dulci). Ulterior, am verificat și m-am liniștit: nimic compromițător. 😁
asta nu se pune!
Ultima, luni am plecat la muncă la Brașov cu cheile domnului de la casă. Adică mers pe jos 3 km, ocazie, autobuz, 50 de km. Habar n-am cum, dar mă sună pe la 7.00, ai luat cumva cheile mele? La care eu senină, nu. Zice uită-te mai bine prin buzunarele gecii, și, minune, acolo erau. No, omu nu o putut încuia deloc ușa la casă, dar avem 2 câini mari, așa că s-a dus liniștit la treabă că nu intra nici naiba în curte, darămite în casă.
Uitat sacoșă cu alte cumpărături la Lidl în dulap, le-am recuperat a doua zi că de, m-am prins abia acasă că le-am uitat la 15 km distanță.
Am plecat la pescuit doar cu lansetele , mulinetele au rămas cuminți pe masa in balcon. Doar la vreo 20 de km de casa . Nu întrebați dacă am prins ceva .
ai prins ceva?
Eu uit tot timpul chestii…mi-am uitat telefonul intr-o cabina de proba, în piață. M-am întors în max 5 minute, când m-a văzut vânzătoarea la față a început sa rada și mi-a intins telefonul. Cred ca eram transformată😁. Mi-am uitat geanta la facultate, în celalalt capăt al orașului, am plătit niște produse la un magazin de cosmetice și am luat numai unul de pe tejghea (restul mi le pusese intr-o pungută). La magazinul din cartier mă iau cu vorba și mai uit câte o sacoșă, etc. Dar le-am recuperat întotdeauna. Uneori ma întreb dacă nu ma paște un Alzheimer, ceva…