Îi știți pe cetățenii ăia care niciodată nu știu ce se întâmplă în jurul lor? N-aveți idee cât îi invidiez și cât mi-aș dori să fiu și eu ca ei, pentru că, mai mult ca sigur, aș trăi peste suta de ani. Dacă n-ai niciun stres, dacă nu te interesează nimic din ce e în jur, nu văd de ce-ai trăi mai puțin de un veac.

Nu știți la ce mă refer, nu? Lasă c-o să înțelegeți imediat.

Situație unu

Se anulează turul doi al alegerilor pentru președinție. Efectiv, explodează toată țara asta. Intri pe Facebook, intri pe TikTok, intri pe Instagram, dai drumul la televizor pe orice post de știri, intri unde vrei tu, toată lumea nu vorbește decât despre anularea turului doi. Să vrei, și nu găsești discuții pe alte subiecte.

Și vezi comentarii:

„Dar ce s-a întâmplat, că nu sunt la curent?”

Și nu le vezi de la un om sau de la doi, le vezi de la zeci de oameni! Și nu sunt nici la mișto, că-ți dai seama imediat când un e trolling si când omul întreabă sincer.

De altfel, dacă ai dubii sau nu c-ar întreba la mișto, e suficient să le răspunzi la comentarii ceva de genul: „Doamne ferește, n-ai cum să fii atât de rupt de realitate”.

Și-o să constați că imediat se activează la modul agresiv și-ți răspuns: „crezi că eu am timp de toate prostiile voastre?!”. Eventual mai adaugă și tâmpenia cu „unii mai avem și treabă, nu stăm pe internet toată ziua”.

Repet, vorbim despre situații ca aia cu anularea turului doi, despre care nu aveai cum să nu afli nici dacă erau fugit pe Jepii Mici, hotărât să trăiești frugal doar din ce vânezi.

Dar nu, ei n-auziseră și întrebau senini pe internet „ce s-a întâmplat?”.

Situație doi

Îi anulează CCR-ul dreptul de a candida lui Călin Georgescu. Din nou, explodează tot internetul și toate televiziunile de știri. Să vrei să citești sau să vezi și altceva, și n-ai cum. Facebook, Instagram, TikTok, toate platformele, toate canalele vorbesc exclusiv despre asta.

Din nou, vezi oameni comentând senin: „de data asta ce s-a mai întâmplat?”

Ți-ai dori să le spui vorbe grele, dar nici măcar asta nu poți să faci când îi vezi cât sunt de rupți de realitate.

Situație trei

Ești la coadă, la casă, să plătești ceva într-un magazin. E coadă unică la care se așteaptă pentru cele trei case unde poți plăti. Uite, ca să înțelegeți mai ușor ce zic:

E clar, da? Toată lumea așteaptă la aceeași coadă și când se eliberează una dintre case, primul de la coadă se duce la casa liberă. Hai că nu e rocket science, bănuiesc c-ați mai văzut și voi așa ceva.

Este absolut imposibil să nu apară, de fiecare dată, măcar un cetățean care să se bage liniștit la una dintre case ignorând complet coada. După care rămâne cu gura căscată când i se spune că și noi, ceilalți, așteptăm exact același lucru.

Își cere scuze, eventual bâiguie și un „am crezut că e casă liberă” și se duce la coadă. I se citește nevinovăția pe față.

Situație patru

Am mai povestit pe-aici cum a fost când am ajuns la The Globe Monument, la Nordkapp.

Toți oamenii care erau acolo voiau să facă poză lângă The Globe, dar ar fi vrut să apară singuri în fotografie, nu împreună cu alții. Și pe bună dreptate.

Prin urmare, ne-am organizat ad-hoc și-am format o scurtă coadă ca să putem să ne facem fotografiile în care să fim singuri. Terminai de făcut pozele, coborai, venea lângă The Globe următorul de la coadă. Nu era nimic extrem de complicat, toată treaba ținea doar de un pic de civilizație.

Dar ce să vezi, o dată la câteva minute era imposibil să nu apară câte cineva care trecea liniștit pe lângă toată coada aia și să se bage în față la poze. Ar fi trebuit să le vedeți fețele uimite când ceilalți le explicau, cât se poate de calm, că toți cei care așteptăm acolo vrem același lucru.

Toți își cereau scuze și se puneau la coadă, dar era cât se poate de evident că erau picați din lună, că dacă nu li se atrăgea atenția habar n-ar fi avut că există o coadă la care așteptau și alții.

Pot continua cu situații similare la nesfârșit, să știți, dar cred c-ați înțeles deja care e genul de oameni la care mă refer.

Atenție! La situațiile trei și patru nu vorbesc despre nesimțiți și tupeiști, că pe ăștia îi deosebești imediat. Citești imediat pe fața omului dacă a știut exact ce face, când s-a băgat în față, sau atunci a aflat cum stau lucrurile. Se vede pe ei că sunt complet nevinovați și picați de pe altă planetă.

Ei, ca ăștia mi-aș dori sa fiu și eu, fraților. Pe ăștia îi invidiez și despre ei cred că vor trăi liniștiți peste suta de ani. Bine, mă rog, dacă nu li se întâmplă vreun accident în timp de merg visători prin viață.

Vreau să știu și eu cum pot face să nu am nicio treabă cu nimic din ce se întâmplă în jur și să întreb senin „dar ce-am pierdut” când o țară întreagă vorbește despre unul și același subiect.

Ceva idei despre cum aș putea să ajung așa?

sursa foto: freepik.com